Poezia barbiana este in ansamblul ei o metafora, poetul utilizand simboluri consacrate si proprii intr-o materie lirica sublimata.
Scriitorul cultiva o mistica a cuvantului, apeland la puritatea emotionala a simbolurilor si la exprimarea eliptica, astfel ca poeticul se identifica prin desfacerea lui de elementele impure.
Matematician de profesie,
Ion Barbu valorifica limbajul matematic (cifra reprezinta un model al simbolului poetiC), incercand a reprezenta un mister geometric fie pe calea metaforei, fie pe calea cifrului matematic. Din matematica a preluat principiul combinarii si permutarii, tradus intr-o sintaxa complexa, greu descifrabila.
Ion Barbu isi permite mari libertati de limbaj si de tehnica artistica, ceea ce imprima versurilor caracter ermetic: gust pentru cuvantul rar sau neologic, cuvinte ad-hoc create, suprimarea conjunctiilor si a prepozitiilor, saturatie de termeni abstracti, cu sugestie de muzicalitate, tradand o importanta mare acordata invelisului sonor.
Poetul creeaza o sintaxa poetica originala, cu dislocari, elipse, pentru a ilustra ideea ca poezia sa, atitudine de vis si extaz", se vrea o explorare textualista a unui discurs care elimina sentimentalitatea. intr-un lirism initiatic, cuvintele sunt transformate in simboluri, in coduri, investindu-le astfel cu mai mult mister, pentru a exprima un mesaj cu rezonante cosmice, telurice, ideale (obiectul este sublimat pana unde ingaduie arta, restabilirea unei ordini pe planul al doilea", poezia initiaza in aceasta ordine prin imagini esentiale si, uneori, muzicalE).
Pitorescul folcloric de tip balcanic, limbajul usor arhaic si popular sau termenii neologici (stiintificI), sintagme-simbol, campuri semantice ermetice, jocul de metafore--semn, concentrarea maxima a ideii poetice, dislocari, inversiuni, elipse, structuri sintactice savante, prozodia moderna evidentiaza virtuozitatea poetului matematician intr-o poezie care permite accesul prin revelatie si initiere.
Un joc al formei, al imaginii, poezia ca stare de intelectualitate se combina cu simplitatea, pitorescul magiei populare in poeme cu caracter narativ-filosofic, topind in creatia sa formule abstracte, criptice, exercitii de fantezie socante care fac din poezie un pitagorism poetic".
Teme predilecte:
- meditatia grava asupra avatarurilor fiintei, de la desfacerea din somn, trecerea prin dragoste si viata pana la intrarea in cosmosul organizat numeric;
- initierea in cunoastere (a naturii, cosmosului, vietii, iubirii si creatieI);
- geneze si prabusiri cosmice, raportul creat/increat;
- miticul si magicul folcloric.
Simboluri figurative: melcul, oul, nunta, rapa, somnul, cercurile de mister, jocul, oglinda.