Repere:
- personalitate proeminenta a literaturii noastre;
- critic si istoric literar, eseist, romancier; a scris si poezie si drame;
- opere reprezentative, selectate dintre multele volume prin care s-a exprimat personalitatea sa enciclopedica;
- istorie literara si eseistica: - "Viata lui Eminescu", 1932; - "Opera lui Mihai Eminescu", 1934 - 1936; - "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", 1941; - "Principii de estetica", 1939; - "Sensul clasicismului", 1945.^
-_romande tip balzacian; psihologia avarului si a ajiyistului.in monumentala sa lucrare "Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent", G.Calinescu comenteaza opiniile altor critici despre romanul sau "Enigma Otiliei", subliniind pe cele care i se par pertinente: - "metoda balzaciana", - "calitatea de roman orasenesc",
- "figurile intr-adevar viabile - sustin toti - sunt acelea ale lui Mos Costache, tutorele, a lui Leonida Pascalopol, protectorul Otiliei si a lui Stanica Ratiu, ginerele lui Simion Tulea () Stanica e imposibil (), adevarata creatie e Pascalopol", - "Romanul e construit cu un mestesug sigur, pe mai multe planuri", - "cu o detasare epica intru totul stapana pe materialul uman, atat de divers si de inchegat in fizionomia lui",
- "Senzatia de lucru vazut (evident in obiectivarea fantezieI), de curgere fireasca a imprejurarilor si de autenticitate umana si sociala a personagiilor este necontenit sustinuta", - "Calinescu nu s-a preocupat, in "Enigma Otiliei", de nici o tehnica pretentioasa ", - "A procedat clasic, dupa metoda balzaciana, a faptelor concrete, a experientei comune, fixand pe niste cadre sociale bine precizate o fresca din viata burgheziei bucurestene; nimic livresc, nimic inventat".
GRILA,:
- curent literar: realism de tip balzacian (secolul al XIX- leA), respecta conceptul de mimesis - "reflectare" a realitatii - si conceptele de: veridic, verosimil, obiectiv, tipic, cu elemente de tipologie estetica clasicista;
- tema: viata in mediile burgheze/intelectuale bucurestene (anul 1909; se fixeaza timpul si locul defasurarii, descrieri de interioare, de vestimentatie etc. E vorba de casa lui Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. careia ar urma sa-i lase prin testament averea sa. Pentru acest testament se lupta familia Tulea, rudele avarului Mos Costache. El va muri, urmarindu-1 pe Stanica Ratiu, ginerele sorei sale Aglae, cum ii fura banii ascunsi sub saltea.);
- motive literare: un jmotiy literar balzacian - testamentul, lupta pentru o mostenire. Un alt motiv literar este iubirea pe care o trezeste si o raspandeste in jur Otilia (Otilia = personaj enigma): Felix, student la medicina, studios, o iubeste sfios; Pascalopol, un mosier rasat, bogat, delicat, dar mult mai varstnic, o va lua de sotie; fireste ca, parinteste, o iubeste Mos Costache. Ea pare a fi insasi feminitatea, in momentul ei de gratie - inflorirea adolescentina. Doreste sa-si traiasca viata cu intensitate si, ca orice fata tanara, este in cautarea fericirii: "Otilia traia cum canta la pian, zguduitor si delicat, intr-un tumult de pasiuni, notate precis pe hartie, stapanite si justificate". Ea se va casatori cu Pascalopol; vazuta dupa trecerea catorva ani, pare o femeie insignifianta - farmecul si odata cu el "enigma" au disparut. Dupa ce se va desparti de Pascalopol, se va casatori cu un conte, nu se stie precis unde, in Spania, ori in America. Ceva din firea enigmatica a fetei continua sa existe; dintre celelalte personaje feminine, Aglae, matusa Otiliei, se retine prin rautate si lacomie, in timp ce Aurica, fiica ei ce nu se mai casatoreste, pare atat de stearsa, de lipsita de farmec, pe cat este Otilia de gratioasa, romantica, imprevizibila: doua personaje feminine in antiteza.
(AvaruL) Mos Costache Giurgiuveanu este tipul avarului. "Enigma" felului de a fi al Otiliei s-ar putea datora si faptului ca Mos Costache o lasa saraca. "Fetita mea, tie iti las tot"; dar, avar, va suferi un atac de apoplexie, apoi un al doilea si va muri urat, provocand scene grotesti, de un comic macabru. Moare cum a si trait, sordid, imbracat saracacios si caraghios ("nadragi largi de stamba colorata, prinsi cu bucati de sfoara, ghete de gumilastic "). Nu este lipsit de afectiune, nutreste visuri de generozitate, dar este un maniac, si orice manie are in ea ceva patologic; portretul fizic si moral poarta pecetea acestui viciu uman: avaritia.
(ArivistuL) Stanica Ratiu este tipul arivistului. El va ajunge pe o treapta sociala destul de inalta, prin cele mai necinstite cai si metode. Este vanator de zestre si hot sadea: el este cel care, furandu-i banii lui Mos Costache Giurgiuveanu, bolnav la pat, ii da lovitura de gratie. Nu este lipsit de inteligenta de altfel, este avocat, dar nu reuseste sa castige bine cu meseria sa. Spera ca. prin casatoria cu Olimpia Tulea (nepoata avarului GiurgiuveanU), va intemeia o familie prospera si onorabila, dar Olimpiei nu i se da zestrea promisa si Stanica Ratiu va divorta dupa moartea unicului fiu, de varsta frageda. Ajunge proprietarul unei cladiri "bloc", nu este strain de traficul de droguri (de cercurile de morfinomanI), pentru scurta vreme va fi chiar prefect. Pare un "om de lume", amabil, in verva. Demagog, trivial, farseor. in literatura romana s-au creat tipuri de parveniti inaintea lui: Dinu Paturica ("Ciocoii vechi si noi", de Nicolae FilimoN) si Tanase Scatiu ("
Viata la tara, Tanase Scatiu", de Duiliu ZamfirescU).