Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



COSTACHE GIURGIUVEANU :: Enigma Otiliei de George CALINESCU



George CALINESCU Enigma Otiliei
Este personajul central al romanului, catre care converg toate energiile, din motive si interese diferite (Otilia si Felix pentru ca il iubesc si-l ocrotesc, Pascalopol pentru ca i-e mila de el si e tutorele Otiliei, membrii clanului Tulea pentru ca vor sa-i ia avereA).

Costache este unchiul lui Felix, cumnat cu tatal acestuia care murise de un an, tutorele lui Felix pentru administrarea bunurilor ramase de la tatal sau, doctorul, dar si tutore al Otiliei, fiica nevestei sale, decedate.

Costache Giurgiuveanu intruchipeaza trasaturile clasice ale avarului, diminuate oarecum prin duiosie paterna. Prin el se continua tipologia avarului din literatura romana (Hagi Tudose B. St. DelavranceA) si universala (Gobseck, Goriot, Grandet

BalzaC), alcatuind prin Costache un personaj complex.

Scriitorul il descrie inca din primele pagini, in momentul cand Felix soseste seara, in casa acestuia. Chipul lui Giurgiuveanu este prezentat prin privirile lui

Felix. Coborand cu incetineala scara ce scartaia cu a€œparaituri grozavea€, Felix vazu mirat a€œun omulet subtire si putin incovoiata€.

De la aceasta imagine globala, portretul fizic se alcatuieste prin acumulare de detalii, ingrosat cu o pasta densa, alcatuind o imagine grotesca: a€œCapul ii era atins de o calvitie totala si fata parea aproape spana si, din cauza aceasta, patrata.

Buzele ii erau intoarse in afara si galbene de prea mult fumat, acoperind numai doi dinti vizibili, ca niste aschii de os. Omul, a carui varsta desigur inaintata ramanea totusi incerta, zambea cu cei doi dinti, clipind rar si moale, intocmai ca bufnitele suparate de o lumina brusca, dar privind intrebator si vadit contrariata€ avea a€œglasul ragusita€ si a€œbalbaita€.



Tehnica balzaciana a dezvaluirii caracterelor prin descrierea exterioarelor si interioarelor e folosita din prima pagina a romanului. Exteriorul casei lui Costache

Giurgiuveanu e prezentat in detalii semnificative, sugerand calitatea si gustul estetic: imitatii, intentia impresionarii prin grandoare, vechimea si starea dezolanta a cladirii: geamurile patrate erau acoperite cu hartie translucida pentru a€œa imitaa€ vitraliile de catedrala; ferestrele erau de o inaltime a€œabsurdaa€œ, acoperisul a€œcadea cu o streasina lataa€œ, a€œtotul era in cel mai antic stila€; zidaria era a€œcrapata si scorojita; din crapaturile caseia€ a€œieseau indraznet buruienilea€ (aspect dezolant, creind impresia de casa parasitA). Atentia e apoi centrata pe un detaliu al casei, usa, descrisa in amanuntime. Aspectul neingrijit, degradarea cladirii trimit la conturarea imaginii despre proprietar, la esenta caracterologica: decrepitudinea si avaritia:

,, a€œ usa, de forma unei enorme ferestre gotice de lemn umflat si descleiat de caldura sau ploaie si bubos de vopsea cafenie, se intindea de la cele doua trepte de piatra, tocite in modul convexitatii, pana aproape sub streasina. Nici o perdea nu acoperea ochiurile de geam, pline de un praf stravechi, pe care se vedea bine urmele picaturilor de ploaie si ale melcilor fara casa. Neavand alt chip de ales, tanarul apasa clanta moale si dadu sa traga usa. Dar spre spaima lui, usa cea uriasa se misca aproape de la sine, cazand spre el cu un scartait ingrozitor. Intimidat, astepta ca lumea din casa, intrigata de zgomot sa navaleasca jos, dar nu se intampla nimic. Tanarul intra atunci, incercand sa inchida cat mai bine infernala usa si abia inauntru facu uimitoarea descoperire ca manerul de os al unui probabil clopotel interior atarna in sala. Dar nu indrazni sa sune numaidecat, intrucat il mira anticamera. Ea era de o inaltime considerabila ocupand spatiul celor doua caturi laolalta. O scara de lemn cu doua suisuri laterale forma un soi de piramida in varful careia un Hermes de ipsos destul de gratios, o copie dupa un model clasic, dar vopsit detestabil cu vopsea cafenie, tinea in locul caduceului o lampa de petrol cu glob de sticla in chipul unui astru. Lampa era stinsa, in schimb o alta lampa plina de ciucuri de cristal, atarnata de inaltul tavan, lumina tulbure incaperea.

Ceea ce ar fi surprins aici ochiul unui estet era intentia de a executa grandiosul clasic in materiale atat de nepotrivite. Peretii care, spre a corespunde intentiei clasice a scarii de lemn, ale carei capete de jos erau sprijinite pe doi copii de stejar, adulterari donatelliene, ar fi trebuit sa fie, de marmura sau cel putin de stuc, erau grosolan tencuiti si zugraviti cu sablonul si cu mana, imitand picturile pompeiene si indeosebi porfirul prin naive stropituri verzi si rosii. Snsa sistemul de perspective si festoane in loc sa fie tratat pe intregul camp al anticamerei, printr-o optica falsa de zugrav, era taiat in doua sectiuni corespunzand fiecarui cot, indicand astfel in chip suparator lipsa de coeziune a planurilor. Sn sfarsit, tavanul imita prin zugraveli casetoanele unui plafon roman. Acest sistem de decoratie, precum si crapaturile lungi si neregulate ale peretilor, dadeau incaperii un aer de ruina si racealaa€œ.

Teama, fiorul sunt sugerate evident prin aceste amanunte semnificative, in care epitetele (umflat, descleiat, stravechi, tocitE) si elementele auditive, contureaza o atmosfera lugubra si misterioasa, un aer de ruina romantica.

Batranul Costache are un comportament bizar, fie din pricina senilitatii, fie simuleaza uitarea din teama, din instinct de aparare, fata de cei care-i vanau averea; ca si balbaiala lui care poate fi si un defect de vorbire, dar si un mijloc de aparare, un mijloc de a castiga timp. Aflat la o varsta inaintata, mos Costache manifesta si alte a€œbizareriia€ care-i dau individualitate: isi freaca mainile cu a€œun ras prostesca€, are un suparator glas a€œstinsa€, a€œragusita€, dar are duiosii si tresariri de suflet impresionante: pe Otilia, a€œfe-fetitaa€ lui (pe care o iubea in felul saU), mos

Costache a€œo sorbea umilit din ochi si radea din toata fiinta lui spana cand fata il prindea in bratele ei lungia€.

Constient ca sora lui, Aglae, ca si nepotii (Aurica, TitI) la care se adauga escrocul nonsalant, abil si jovial, Stanica Ratiu toti vor sa-l fure, sa-i ia averea, pandindu-l si dorindu-i moartea cat mai devreme, Costache Giurgiuveanu traieste drama neputintei proprii, batran si neajutorat, dar si neinduplecat cand e vorba de bani.

Desi are indatorirea de a asigura existenta Otiliei (banii Otiliei de la mama ei ii folosea in afacerile propriI), el amana mereu reglementarea situatiei Otiliei.

Vorbeste mereu de intentiile lui de a o infia, de a-i face o casa, de a-i pune bani pe numele ei, dar amana tot timpul, pentru ca mania lui de a tine banii e mai puternica.

De aici teama, suspiciunea ca va fi pradat. Si crede in siguranta numai sub dusumea, sub saltea, si nu se poate dezlipi de ei. El va fi victima atat a propriei suspiciuni, cat si a lui Stanica, care-i grabeste moartea, furandu-i banii. Are un sfarsit tragic.

Caracterul personajului se dezvaluie sub privirile celorlalte personaje.

Felix intelege ca avaritia lui este mai mult o manie (mania de a tine baniI), dar a€œo iubeste mult pe Otilia si se gandeste mereu la eaa€.

Otilia vede in a€œpapaa€ a€œun om buna€; insa are a€œciudateniilea€ lui, a€œcam avara€.

Sn acord cu zgarcenia lui, batranul manca a€œcu lacomie, varand capul in farfuriea€.

Iubirea pentru Otilia se manifesta si se observa in gesturi, reactii elocvente; mos

Costache nu protesteaza niciodata cand Otilia il mustra, sta ca un copil in fata ei.

La primul atac cerebral, Pascalopol vazu cu uimire cum batranul a€œcu nadragi de stamba, cu patura pe umeri, tinea strans la subsuoara cutia de tinichea cu bani, iar in maini inelul cu cheia€. Pascalopol manifesta, in generozitatea si delicatetea firii lui intelegere fata de Costache, considerandu-l a€œun om cam slab, cu ciudateniile lui, dar bine intentionata€. Sn raport cu mos Costache se definesc moral celelalte personaje pentru ca el detine mostenirea care-i polarizeaza pe toti. (M.P.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.