(prenumele la nastere: Virgil Petre), n. 12 martie 1940, Bucuresti.
Critic, filosof al culturii, eseist si traducator.
Fiul lui Virgil Kamil Nemoianu, avocat, si al Victoriei (n. Boldea).
"Propria mea familie este cea care m-a silit sa ma supun celui mai riguros antrenament pentru vicisitudinile si multiplicitatile universului mare, dusmanos sau agreabil". Urmeaza primele trei clase primare la Caransebes (1946-1949), cauza plecarii din capitala, in 1944, fiind "razboiul, apropierea frontului si apoi ocupatia ruseasca". Se intoarce, cand bunicii din partea mamei, la care locuia, lichideaza casa si se retrag in satul Borloveni.
Continua studiile elementare la Scoala 31 Floreasca (1949-1953). Revenirea la Bucuresti e resimtita ca "o desprindere de trunchi" si "un inceput de drum spre adevarata individuare". Absolva Liceul "I. L. Caragiale" (fost "Titu Maiorescu") in 1956. Dupa insuccesul de la Medicina, povestit cu umor in Arhipelag interior, 1994 ("intreaga familie a fost zdrobita de durere si de umilinta"), ajunge cu notele aceluiasi examen de admitere la Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, sectia germana-engleza (1956-1961), prin transfer admis de Ministerul invatamantului. Alaturi de noii proletcultisti (Minai Novicov si Vicu Mandra), i-a avut prof. pe
Tudor Vianu,
Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Busulenga, Vera Calin, Leon Levitchi, Ana Cartianu si Dan Dutescu. "Nu mi-a placut facultatea, cum nu-mi placuse, in fond, nici liceul, cum nu aveau sa-mi placa nici studiile doctorale Veritabilele mele studii, imi spuneam orgolios, erau lucrul independent, condus de mine insumi numai". In toti acesti ani, e martorul nesfarsitelor sedinte de incriminari si demascari ale unor importante personalitati culturale (rolul institutiei de invatamant "nu era cunoasterea, ci controlul"). impreuna cu
Mihai Zamfir si Toma Pavel, frecventeaza "Cercul de universala", condus, pana la arestarea din 1960, de Edgar Papu. intre 1961 si 1962, e redactor de lb. straine la Editura Academiei; redactor la sectia externa a Contemporanului (1962-1964). "Obligatia mea principala era sa citesc ziare si reviste in toate limbile straine pe care le stiam si sa livrez succint note culturale". incepand cu 1964, e asistent, apoi lector (pana in 1975) la Catedra de lb. si literatura engleza a Univ. din Bucuresti. Anii 1969-1971 reprezinta "perioada americana a doctoratului" la University of California din San Diego. Titlul tezei, sustinuta in 1971: The Growth and Uses of tlie Idylic Model in Literature (England, France, Germany). La intoarcerea in tara, e numit consilier pentru lectoratele din strainatate, la Ministerul invatamantului (1972-1973). Lector de lb. si civilizatia romaneasca la University of London, Facultatea de Studii Slave si Est-Europene, si la Cambridge University, Colegiul trinity Hali (1973-1974). in 1975 se stabileste in Statele Unite. E asistent la Universiry of California, Berkeley, Catedrele de studii slave si est-europene si de literatura comparata (1975-1978); lector la University of Cincinnati, Catedra de literatura engleza si comparata (1978-1979); conferentiar, apoi prof. la Catholic University of America, Washington, D C, Catedra de literatura engleza si comparata (1979-1993); director al Programului de literatura comparata (1979-1994) si prof. asociat pentru studii doctorale (1989-1991), la aceeasi univ. Din 1993, e detinator al Catedrei "William J. J. Byron Distinguished Professor of Literature", la Catholic University of America, Washington, D C. Visiting Professor la Univ. din Amsterdam (1995); prof. de engleza si literatura comparata la School of Arts and Sciences, Catholic University of America. Debuteaza in rev. Teatrul (1961), cu o recenzie despre miscarea teatrala din R. D. Germana. Pana atunci "nu scrisesem mai nimic", marturiseste autorul in Arhipelag interior: "niste notatii filosofice, un eseu despre cadouri, planul unui eseu despre cruciade - la unsprezece ani - si vreo doua-trei duzini de poezii nu prea bune, dar la care tineam foarte mult" (toate pierdute in drumul spre America, d;n 1969). Colaboreaza la rev. din tara: Analele Universitatii din Bucuresti, Synthesis, Revista de istorie si teorie literara, Secolul 20, Viata Romaneasca,
Luceafarul, Romania literara. Contemporanul, Familia, Ramuri, 22, Apostrof (corespondenta cu
I. Negoitescu, in nr. 5-12, 1998), Tribuna, Contrapunct, Dilema, Curierul romanesc, Adevarul literar si artistic, Astra, Orizont etc. Exemplara ramane, pentru tot restul vietii, prietenia cu membrii Cercului Literar de la Sibiu ("deschidere spre un intreg nivel de existenta, mai sofisticat si mai complex"). Dupa stabilirea in Statele Unite, colaboreaza la: Southeastern Europe (Romanian Literary Histories, nr. 1, 1977; Wrestling with Time: Nobokov s and Eliade s Later Prose, nr. 1, 1980), World Literature Today (Subjectivity as Social Response: American and Romanian Criticism, Fall 1977), ARA Bulletin (Naming the Secret: Fantastic and Political Dimensions of Charles Williams and Eliade s Fiction , 1983), Don Quichotte (The Current Relevance of Aes-thetic Epistemology: The Case of
Lucian Blaga, 1985), International Journal of Romanian Studies (Develop-ment Models and Social Value Clioices in the Romanian 1940 s: The Case of "Cercul Literar" in Sibiu, Fall 1989), Review of Metaphysics (
Mihai Sora ant the Tra-ditions of Romanian Philosophy, March 1990), The Comparatist (Biedermeier Cultural lntertextuality in Transylvania, 1992), Stanford French Review, Canadian Review of Comparative Literature, Georgia Review, Poetics Today, New Literary History, Comparative Literature Studies, Annuario de letterature comparate, Lan-guage Quarterly etc. A colaborat la voi. colective: Studii de stilistica si poetica (1966), Studii de literatura universala (1967), Social Change in Romania, 1860-1940, Berkeley (1978), Mimesis in Contemporary Theory, Amsterdam and Philadelphia (1984), New Catholic Encyclopedia (1988), Le Genie de l Autriche-Hongrie, Paris (1989), Comparative Literary History as Dis-course. In Honor of Anna Balkian, Bern and New York (1992), Cultural Participation Through the Ages, Philadelphia and Amsterdam (1993), Princeton Encyclopedia of Poetry and Poetics (1993), Romantic Drama. Voi. IX din A Comparative History of Literature in European Languages, Philadelphia and Amsterdam (1994), Interpreting Goethe s "Faust" Today, Columbia, S. C. (1994), The Uses of Literary History, Durham and London (1995), Beyond Poststructuralism. The Specula-tions ofTheory and the Experience of Reading, Univer-sity Park, Pennsylvania (1996) si Momentul adevarului (1996). Debut editorial cu un studiu (si antologie) despre Structuralism (1967), urmat de mai multe voi. de eseuri, teorie literara, literatura comparata si memoralistica: Simptome (1969), Calmul valorilor (1971), Utilul si placutul (1973), Micro-Harmony (1977), The Taming of Romanticism (1984), A Theory of the Secondary (1989), Arhipelag interior (1994), Surasul abundentei. Cunoastere lirica si modele ideologice la Stefan Aug.
Doinas (1994) si Jocurile divinitatii (1997). A editat voi.: The Hospitable Canon. Essays on Literary Play, Schol-arly Choice, and Popular Pressures, Philadephia and Amsterdam, John Benjamins Publishing Company, 1991 (in colab. cu Robert Royal), Play, Literature, Religion. Essays in Cultural Intertextuality, Albany, State Univer-sity of New York Press, 1992 (in colab. cu Robert Royal) si Traversarea cortinei, Timisoara, Editura de Vest, 1994 (in colab. cu Marius Ghica). Este "guest-editor" la voi.: Multicomparative Theory: Definitions, Realities (1996) si Review of National Literature I Comparative World Report: Romanticism and Its Modern Aspects (1998). A ingrijit ed.
Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat, Portrete lirice (1969). A tradus, in colab. cu Peter Jay, din poezia lui Stefan Aug. Doinas (Alibi and Other Poems, London, Anvil Press Poetry and Iowa International Writing Program, 1973). A publicat mai multe pref. si studii introductive la trad. din Thomas de Quincey, Oliver Goldsmith, Edgar Lee Masters, Johannes Urzidil si Thornton Wilder. A tradus din W. H. Pater, G. K. Chesterton, T S. Eliot, Friedrich Holderlin, Gotfried Benn etc. A predat cursuri si a conferentiat pe teme de istorie, critica si teorie literara, literatura engleza si universala, culturala crestina si literatura comparata la Univ. din Statele Unite, Germania, Olanda, Belgia si Romania (Bucuresti, 1992; 1993; 1994; 1995; Cluj, 1994; Timisoara, 1995). Membru in Comitetul coordonator (1986-1994) si secretar general (din 1994) al Soc. Internationale de Literatura Comparata; membru in conducerea sectiilor pentru studii romantice (1986-1991) si relatii literare europene (din 1994) ale Asoc. de Limbi Moderne din Statele Unite; membru in Academia Artium et Scientiarum Europae (din 1993); membru al conducerii Scolii Interuniversitare de Studii Critice, Utrecht, Olanda (din 1996). Membru in Consiliul editorial a peste douasprezece rev. de specialitate din Statele Unite, Romania, Olanda, Germania si India. Premiul Acad. Romano-Americane pentru voi. A Theory of the Secondary (1989); Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania pe 1994, pentru voi. Arhipelag interior (1994). A semnat si cu pseudonimul Peter Gregor.
Structuralismul, din 1967, e un eseu despre cunoasterea intelectuala bazata pe un numar de "principii codificate", intrate in filosofie, cultura, psihologie, stiinte sociale, etnologie si critica literara, in gramatica si stiintele matematice.
Grija autorului e sa clarifice istoria conceptului si sa explice omniprezenta metodei intr-un timp obsedat de unitate, progres si evolutie obiectiva. Orientarile structurale ("depistarea structurilor") si respingerea speculativului in favoarea descriptivului sunt abordate prin recunoasterea unor dificultati si contradictii (aporii) ce pun, de multe ori, opera cercetata sau realitatea luata ca "adevar admis", sub semnul intrebarii. In literatura, fidelitatea fata de metoda ucide adesea ipoteza creatoare (fiind, in schimb, utila pentru verificari empirice si con-structe teoretice). Pe de o parte, structura e stabilitate, echilibru, certitudine si permanenta; pe de alta, e fragilitate, ispita, iluzie si destramare. intre cele doua limite, fenomenul e prezentat cu ingaduinta celui ce stie ca aproximarea esentei este o operatie etern relativa si nedesavarsita. Partea a doua a cartii e o antologie de texte ilustrative pentru aventura structuralismului in teoria literaturii (Rene" Wellek, Austin Warren, Monroe Beardsley), critica literara (Hugo Friedrich, Jean Starobinski, Wolfgang Kayser, Cleanth Brooks, Robert Penn Warren, Maria Conti), teoria informatiei si estetica (Abraham Moles), lingvistica (Samuel R. Levin, Louis Hjelmslev, Ferdinand de Saussure), psihologie (Kurt Koffka, Pierre Guillaume, D. Lagache), biologie (Eti-enne Wolff) si filosofie (Eduard Spranger). Simptome (1969) e un fals jurnal de lectura scris aforistic, o "selectie a realitatii" in parabole si stari imaginare nascute din contactul afectiv cu oameni, atitudini, opere si idei clasicizate. Paradoxul, anecdota, calamburul si artificiul sunt pretexte pentru fine speculatii filologice si culturale, chemate sa lumineze adancurile sufletesti ale sinelui ascuns. E un comentariu ludic si un mod "de a cuceri inima lucrurilor glumind cu ele", prin transcrierea in registru suprarealist a unor impresii, vise sau scene cotidiene, intr-un limbaj eliberat de orice constrangeri rationale. Cartea, nascuta sub influenta lecturilor din Jiinger si Lichtenberg, intentiona sa dezvolte "o teorie a micro-eseismului, la granita dintre literar si teoretic, cu substituiri reciproce". Pentru cei ce cred in fanteziile durabile, volumul e o incantatoare proba de teribilism, ca forma, totusi, a modestiei (una din cheile textului). Procedeul e continuat in Calmul valorilor (1971), de unde cochetaria, gluma "camaraderia obraznica" fata de cultura si idei imbraca haina "constructiei libere cu material literar" (un demers numit critica simptomatologiei: ilustrarea legilor prin exceptiile lor). Altfel, volumul e o colectie de prefete si articole din presa literara (Fmilia, Tomis, Romania literara, Viata Romaneasca, Luceafarul, Secolul 20), reviste de specialitate si lucrari colective, organizate in jurul notiunii de valoare umana. Interesat de abateri, accidente, gratuit si diferenta, criticul e, in acelasi timp, spiritual si excentric, tehnic si imaginativ, speculativ si descriptiv, ironic si contemplativ. Subiectele (varietatea poeziei, dificultatile traducerii, proza americana, lirica engleza, barocul austriac, specificul national sau baladescul romanesc) sunt supuse unei lecturi ca "joc al spiritului" si ca paradox al inteligentei. Fiind un erudit,
Virgil Nemoianu stie ca "utilul se naste pe solul mai larg al inutilului". Subtextul polemic al dialogului dintre critica si literatura face plauzibila ipoteza ca substituirile reciproce sunt cai de recunoastere si de armonizare culturala. Utilul si placutul (1973) prelungeste in contemplatie calatoria de la carti la idei, cu aceeasi fericita propensiune pentru comentariul de literatura straina (anglo-americana, mai ales) si cu aceeasi "privire calma, occidentalizata asupra literaturii si istoriei culturale romane". Mai mult decat inainte, precumpanesc privelistile (dilemele) unei lumi universitare, politice si sociale pentru care autorul va opta definitiv incepand cu 1975. Micro-Harmony (1977) isi propune "sa raporteze esenta idilei la situatii literare concrete", in traditia lui W. Empson, Renate Boschenstein-Schaeffer si Friedrich Sengle. isi propune, altfel spus, sa reevalueze "natura si functia sa in istoria literaturii" (dezvoltarea, triumful si declinul in culturile engleza, germana si franceza). Specia e privita ca model ("societal"), in opozitie cu genul pastoral (vechea sinonimie traditionala e respinsa), si pusa in legatura cu realitatea sociala ca fenomen specific unei perioade istorice determinate (1750-1850). Evolutia ei urmeaza drumul de la "polemica implicita impotriva rationalismului", din secolul al XDC-lea, la opozitia fata de "hipertrofierea individului" din veacul urmator. Studiul, redactat intre 1969 si 1971, a fost prezentat initial ca teza de doctorat la University of California, San Diego (1971), apoi rescris pentru versiunea publicata in 1977. Parte din capitolul trei a aparut ("intr-o forma modificata") ca prefata la traducerea romaneasca a Vicarului din Wakefield de Oliver Gold-smith (1967). Bogata in subtile intuitii si remarcabile sugestii de lectura lucrarea e un concentrat demers comparativ al formelor literare pe durata unui secol de literatura europeana. Respingerea modelului idilic, incepand cu romantismul, apoi recurenta toposului ca revansa (ironicul si nostalgia), anticipa noua constiinta ontologica a marilor scriitori obsedati de istorie, de conditia umana si destin. Solititudinea campestra (resemnarea, armonia, linistea si inocenta) cedeaza spaimei existentiale, conceptul devenind functie si instrument al criticii sociale in confruntarea cu noile realitati ale lumii moderne. Chiar daca, intr-un mediu ostil, ca atitudine politica si optiune teoretica, idila va supravietui pana in zilele noastre. In The Taming ofRomanticism (1984) sunt cercetate structurile dinamice ale perioadei 1815-1848, obisnuit numita Biedermeier, amestec de luminism (utilitarism, popularizare, experimentalism in stiintele fizice, obiectivism in stiintele istorice) si romantism (aventura, estetism, sensibilitate, extravaganta, idealitate si pesimism). Un conflict, altfel spus, intre actiune si imaginatie, intr-o epoca bazata pe dialectica individualului, utopica in limite controlabile si reformista in limitele rationalismului. Tipologia romantica (mitul unitatii pierdute si "constiinta ca totalitate") e urmarita in perspectiva istorica a unor evolutii convergente, avand ca numitor comun expansiunea; in spatiu, in timp, in cultura, in societate si gandire (sublimul ca "expansiune a frumosului"). Ca forma ultima a acestui tip de evolutie, paradigma romantica e o identificare a eului cu universul (" intregul regasit in puritatea sa"), in ideea aproape mistica de regenerare a fiintei si umanitatii. La extrema cealalta se afla recluziunea (in traditie), izolarea (in trecut) pierderea (in timp) a viziunii integratoare, prin adaptare, compromis si supunere. Treptat, ironia inlocuieste deceptia, relativul sfarsind in grotesc si tragicomic. Desi tensiunea posibil/imposibil si, mai tarziu, sentimentul pierderii identitatii fac structural parte din romantism ca valoare absoluta (forma mentis) a culturii (marele romantism "ca o absenta"). Examinarea acestei valori in literaturile engleza, germana si franceza, se constituie intr-o "succesiune de sinteze", exemplare prin bogatia informatiei, pluralitatea punctelor de vedere si coerenta analizelor. Plecand de la observatia ca toate sistemele explicative, fie ele religioase, politice, stiintifice sau filosofice se concentreaza "asupra principalului" si "confera o pondere decisiva elementului central in detrimentul celui marginal", A Theory of the Secondary (1989) propune un demers polemic de reabilitare, explorare, teoretizare si celebrare a secundarului. Pentru ca "marea cantitate de fapte, detalii si evenimente din realitate nu e niciodata epuizata printr-un singur sistem explicativ si nici printr-o combinatie de mai multe sisteme". Altfel spus, "margi-nalitatea e mai ampla decat centralitatea, diversitatea mai ampla decat claritatea si potentialitatea mai ampla decat actualitatea". Prin urmare, "literatura este ea insasi secundara, prin comparatie cu preocuparile centrale ale oamenilor si cu angrenajele centrale ale istoriei: dreptate sociala, progres economic, control asupra mediului, mantuire a sufletului, sexualitate, foame, avant al cunoasterii si actualizare a potentialitatilor". Cartea pune in discutie "relatia dintre evolutia socio-istorica si literatura, din punct de vedere teoretic si tipologic". in primul capitol, opozitia dialectica dintre imaginatia literara si progresul social (preocuparile centrale: politico-economice, morale, religioase si epistemologice) e urmarita in Doktor Faustus de Thomas Mann si in Coriolanus de
Shakespeare. Restul sectiunilor sunt dedicate influentei, uneori modelatoare, a activitatii literare asupra "centralului sau principalului in istorie si caracterului organic, legitimitatii, din punct de vedere al evolutiei generale, a disidentei, alienarii, opozitiei si ambiguitatii scriitorului. Aparentul conflict intre progres si arta deriva din functia critica a literaturii (un "echilibru de opozitii"), pe de o parte, si din criza existentiala a oricarei situatii istorice (umane), pe de alta. Evident, ca insasi natura progresului in arta si literatura e alta ("Niciodata arta nu va fi morala in sens politic", scria Thomas Mann). Literatura nu e doar un factor reactiv, ci mai ales unul de asimilare, mediere si reintegrare. Unul de "adaptare a nevoilor si posibilitatilor omului la pericolele realitatii", de imblanzire a violentei si de umanizare a suferintei prin comunicare si imaginatie narativa. Ultimul capitol (O scurta teorie a secundarului) transfera opozitia dintre progresul istoric (rationalitate, subordonare, unitate, subsumare, omogenitate) si secundar (contradictie, libertate, eterogen, subiectivitate) pe terenul dezbaterilor teoretice din chiar interiorul literaturii: aspiratia utopica a stiintelor obiective (sociologia, marxismul, psihanaliza, critica arhetipala, si structuralismul) de a oferi criterii absolute in interpretarea si cnunoasterea operei de arta. Succesiunea sistemelor (metodologiilor) critice in discursul cultural deriva din chiar specificul literaturii: in timp, referentialitatea si ambiguitatea textului crescand, nevoia de libertate se accentueaza, punand in evidenta un nou model de abordare a lui. Resursele cognitive ale acestei abordari se afla, de fiecare data, in reactiunea si inconformismul secundarului. Autorul insusi vedea in carte "o glorificare a imperfectiunii si osandire a utopicului". Eseurile memorialistice din Arhipelag interior (1994) sunt povestea unei vieti neobisnuite prin "cuprindere istorica" si prin risipa de ingenuitate: in placere, in surpriza si in durere.
OPERA
Structuralismul. Cu o culegere de texte traduse de Gabriela Radulescu si ~, Bucuresti, 1967; Simptome, eseuri. Bucuresti, 1969; Calmul valorilor, eseuri, Cluj, 1971; Utilul si placutul. Comentarii asupra literaturii si culturii, Bucuresti, 1973; Micro-Harmony. The Growth and Uses of the Idylic Model in Literature, Bern and Frankfurt am Main, Las Vegas, Peter Lang, 1977 (versiunea romaneasca: Micro-Armonia. Dezvoltarea si utilizarea modelului idilic in literatura, trad. de Manuela Cazan si Gabriela Gavril, Iasi, 1996); The Taming of Romanticism. European Literature and the Age of Biedermeier, Cambridge, Massachusetts and London, England, Harvard University Press, 1984 (versiunea romaneasca: Imblanzirea romantismului. Literatura europeana si epoca Biedermeier, trad. de Alina Florea si Sanda Aronescu, Bucuresti, 1998); A Theory of the Secondary. Literature, Progress and Reaction, Baltimore and London, The Johns Hopkins University Press, 1989 (versiunea romaneasca: O teorie a secundarului. Literatura, progres si reactiune, trad. de Livia Szasz Cam-peanu, Bucuresti, 1997); Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975), Timisoara, 1994; Jocurile divinitatii. Gandire, libertate si religie la sfarsit de mileniu, ed. ingrijita de Ioan I. Ica Jr., Bucuresti, 1997. Traduceri: W. H. Pater, G. K. Chesterton, T. S.Eliott, Eseuri literare, selectie, pref. trad. si note de ~, Bucuresti, 1966; Friedrich Holderlin, Poezii, in romaneste de Stefan Aug. Doinas, I. Negoitescu si ~, Bucuresti, 1971; Gotfried Benn, Poeme, pref. de Wolf Aichelburg, in romaneste de Stefan Aug. Doinas si ~, cuvant introductiv de ~, Bucuresti, 1973; Eseul englez. I De la Bacon la Gold-smith, II De la Lamb la Huxley, antologie si pref. de ~, prezentari de Andrei Brezianu, Bucuresti, 1975 (eseurile sunt traduse de Anca si Virgil Nemoianu, Domnica Spariosu, A. Brezianu si NEMOIANU Steinhardt); Thornton Wilder, Ziua a opta, trad. de Anca si ~, Bucuresti, 1976; Firedrich Holderlin, I Hyperion, trad. de St. Aug. Doinas; Moartea lui Empedocle, trad. de St. Aug. Doinas si ~, pref. de Wolf Aichelburg, tabel cronologic si indice de Stefan Aug. Doinas; II Imnuri si ode, in romaneste de Stefan Aug. Doinas si ~, Bucuresti, 1977.
REFERINTE CRITICE
Ov. s . Crohmalniceanu,, in Romania literara, nr. 32, 1969;
I. Vartic, in Echinox, nr. 3, 1971; P. Poanta, in Tribuna, nr. 27, 1971; NEMOIANU Balota, in Romania literara, nr. 40, 1971;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 22, 1973;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 33, 1973;
V. Felea, in Tribuna, nr. 13, 1974; NEMOIANU Balota, in Romania literara, nr. 30, 1975; Gh. Grigurcu, in Vatra, nr. 5, 1977; Thomas Pavel, in Canadian Review of Comparative Literature, Fall, 1979; R. Angress, in Yearbook of General and Comparative Literature, 1979; W. B. Fleischmann, in World Literature Today, Winter, 1985; Marcel Cornis-Pope, in The European Studies Journal, nr. 1, 1985; L. Metzger, in Wordsworth Circle, nr. 4, 1985; J. Black, in Philosophy and Literature, nr. 1, 1986; H. Lindenberger, in German Quarterly, Spring, 1986; Th. Zolkowski, in Canadian Review of Comparative Literature, nr. 3, 1986; Mariana Sora, in Curentul (Miinchen, Germania), 1986; G. Gillespie, in Stanford Literature Review, Fall, 1987; M. I. Spariosu, in Modern Language Notes, nr. 5, 1989; NEMOIANU Manolescu, in Romania literara, nr. 4, 1990; C. Morarii, in Contrapunct, nr. 5, 1990; Calin Andrei Mihailescu, in Dialog, mai 1990;
A. Marino, in Jurnalul literar, 29 oct. 1990; Monica Spiri-don, in Romania literara, nr. 47, 1990; B. McHale, in Poetics Today, Fall, 1990; D. S. Gross, World Literature Today, Summer, 1990; S. Tanase, in 22, nr. 43, 1990 (interviu);
Gabriela Adamesteanu, in Contrapunct, nr. 4, 1991 (interviu); H. Bertens, in Revue de Litterature com-paree, nr. 3, 1991; A. Lefevre, in Comparative Literature Studies, nr. 1, 1992;
Mircea Mihaies, in Orizont, nr. 12, 1993 (interviu); P. Larkin, in The Wordsworth Circle, Spring, 1993; Ioan Vieru, in Contrapunct, nr. 13, 1993 (interviu); Nicolae Cosana, in Romania literara, nr. 12, 1994 (interviu); Monica Spiridon, in Romania literara, nr. 19, 1995; idem, in Viata Romaneasca, nr. 5-6, 1995;
Ioana Parvulescu, in Romania literara, nr. 28, 1996 (interviu); Marcel Cornis-Pope, The Unfinished Battles. Romanian Postmodernism Before and After 1989, 1996; St. Borbely, Xenograme, 1997; Monica Spiridon, in Romania literara, nr. 41, 1997;
Diana Adamek, in Apostrof nr. 1-2, 1998; Gh. Grigurcu, in 22, nr. 4, 1998.