Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Tara de dincolo de negura - Pasaj de rate, sara de Mihail SADOVEANU




Intram pe balta catra ora 5, cand caldura zilei de vara incepe sa se mai potoleasca.
Plutim in apele Jijiei, aproape de varsarea lor in Prut, pe-o balta intinsa, cu multe ascunzisuri si cotloane; si, cum ne-am departat de satul Cristesti, intre papurisuri si stufarii, ma simt, ca si-n alte dati, departe, foarte departe de oameni. Masura in metri, catra dealurile din dreapta si din stanga Prutului si catra satele din preajma, stiu ca n-ar cuprinde un numar mare; pe ape insa s-a ridicat o aburire tremuratoare, un painjenis auriu, prin care toate se prevad schimbate.
Toate s-au tras mai indarat si s-au micsorat. S-au stans si zgomotele familiare ale uscatului; sin tinutul cu totul nou si altul, in care am intrat, incep sa percep alte zvonuri si alte sunete.
- Mos Barnea, vorbesc eu cu glas scazut luntrasului; treci dincolo de hatie, catra
Vladnic ori Timircan
Hatia e un vechi dig de pamant, pentru stavilirea si regularea revarsarilor. Vladnicul e limpezisul cel mai intins al regiunii, de aceea ii si zic luntrasii luciul Vladnicului. Iar Timircan e un cotlon misterios ca si numele pe care-l poarta. Numele mai cu sama imi place sa-l rostesc. Are in el ceva vechi si barbar, - cuprinde in el o coloare asiatica: vad in el figura incruntata a unui han pe carel chema Temir. Nu stiu bine incotro se afla, insa deseori cer luntrasilor sa ma duca intr-acolo: inspre balta lui Temir-han. Hatia cea veche - alt nume ciudat si strain - de mult e rupta si parasita, si apele primaverii se pot revarsa slobode peste toata campia. Cu luntrea, inaintam pe un drum taiat in padurea de trestii, drumul pescarilor: ii zice canal. Vorba aceasta, in gura luntrasului, suna ca un nume propriu. Il rostesc si eu altfel:
Canal. Da, e un nume propriu de departe, din niste regiuni necunoscute.
Cu pusca pe genunchi, stau drept si atent pe scaunul de maldari de trestie. In dosul meu, mos Barnea, in picioare, mana luntrea cu prajina cea lunga care se chiama ghionder.


Mos Barnea are infatisarea unui indian; si-mi inchipui ca la asemenea nume nu se poate sa nu
37 raspunda tocmai obrazul acela aproape masliniu si ochii aceia rotunzi si atenti ca ai paserilor de apa. E un indian zdrentaros si slab si-si poarta greu si penibil bratele diformate de reumatisme vechi. Cunoaste balta pana in cele din urma cotituri, si-i stie istoria panan vremea unor boieri mari, care de mult s-au risipit si s-au stans. Iar soiurile de pesti, de pasari si de dihanii ti le poate numara pe degete.
Dupa ce am trecut de hatie, balta incepe sa traiasca si sa freamate in singuratatea-i libera. La ochiuri limpezi cresc amestecat crini albi si nuferi galbeni; si-n drumul luntrii plutesc colonii mari de plante marunte gramadite ca o pasla unele in altele, care cresc si mor neistovit subt luciu. Amestecate in papuris, se inalta in soarele piezis umbelifere inflorite violet - si printre ele se strecoara lisite negre. Prinse de padurea de stuh, se catara la lumina draperii de liane. Si, in funduri de carari, apar din cand in cand salcii, curgand cu ramuri subtiri pana la apa neclintita. Pe-o trestie rupta si aplecata cu canafu-n apa apare, fara zgomot si miscare, ca si cum ar fi inflorit, un pescarus cu trupul scurt, cu cap mare si plisc puternic, cu penajul stropit de smalturi scumpe. L-am vazut uneori si-n lumea oamenilor, imobilizat intrun bold, pe-o palarie feminina. Aici insa e viu si liber, in domnia lui, si flutura din aripioare, intr-o dunga de soare, la fata baltii. Am ajuns departe, tot mai in fund, unde izbucnesc, dupa ziduri de trestii, macaituri puternice de rate. Efemere de un stralucit siniliu trezesc pe luciu umbra unui aeroplan minuscul. Si-n balta limpede, intre radacini, vad misunand ganganiile marunte din lumea de dedesubt. Pasarele cenusii, mici cat o aluna, se catara pe un firisor de liana cu labute subtirele de ata. Alte paseri, cu nume necunoscute, caraie, chiama si taraie intre trestii. Aud rasul tarcii in salciile de pe hatie. Deasupra-ne se invart hultani de balta - si penajul aripilor luceste transparent, in zugraveli delicate, cand plutesc intre mine si soare.
As vrea sa intreb pe Barnea unde ne aflam; dar tac. Stiu ca suntem in loc strain si departat - si-s multamit. Ca si cum as fi intro lume a altor latitudini; la tarmul Africei, in baltile Nilului, ori aiurea
- S-au salasluit aicea acu vreo douazeci si doi de ani, imi zise luntrasul, niste pelicani.
Si-au fost facut cuiburi in locuri ascunse si nestrabatute s-au scos pui. S-apoi umblau pe Jijia si pe luciul Vladnicului dupa mancare. Isi umpleau gusele de peste cat niste saci si se intorceau de le desertau puilor dinainte. Aveau niste pliscuri mari si-ntindeau aripi grele. Acea dihanie ii venita din tara flamanzilor. Dac-am fi lasat-o sa se-multeasca, ne manca tot pestele din balti. Asa - ne-am luptat noi impotriva ei s-am biruit-o. Aceea pe care am doborat-o eu casca la mine o gura mare ca de balaur si parca voia sa ma-nghita.
Vin si lebede pe aici, urma mos Barnea, ca raspuns la o intrebare a mea. Dar acelea-s altfel de paseri. Le-a facut Dumnezeu mari, dar nu le-a pus blastam ca celorlalte. Se suie pana-n naltul cerului, deasupra baltii - si plutesc ca niste bucati de omat. Apoi vin aicea, in balti, fel de fel de paseri din toate imparatiile pamantului. Primavara, intai si-ntai, vin gastele si galitile. Zice ca galitile vin tocmai de la America. Vin dupa aceea cufundari de toate soiurile: si de cei mititei si iuti, cu pliscurile ascutite ca acele; si bodarlai de cei cu barbite in doua parti ca nemtii si ranchezai de cei mari, care tipa si necheaza ca niste cai. Vin paseri de toate neamurile; eu nici nu le pot sti tuturor numele si soiurile, caci sunt straine si numai in trecere pe la noi. Vin de asemenea si fel de fel de soiuri de rate, si de cele mititele cat pumnul, si crihance rosii, si canipii, si de cele mari ca cele de ograda, si gotce, si de suvoi, si de cele albe, cu mot in crestet si cu aripi lungi incrucisate pe coada Toate neamurile de rate de pe lumea asta vin si gazduiesc in balta. Unele stau aici si scot pui. Altele-s numai trecatoare. Au venit leganate pe vant, au facut popas, si se inalta iar in vazduh. Le-auzim numai noaptea tipand si chemandu-se pe subt cer, - si stiu ca trec paseri straine.
- Uite, Barnea, o tigara, zic eu indianului. Lasa ghionderul si te hodineste putin. Si spune-mi daca traiesti de mult pe balta asta.
- De mult. Eu aicea m-am trezit. S-am umblat dupa peste in balta, si dupa rate si gaste in stufuri. Am stat la panda pe plavii, ca sa-mi cada la indamana vulpe ori vidra. Si eu nu
38 numai dupa ochi, - ci si dupa ureche stiu ce se petrece pe balta. Din pricina baltii am si ramas eu beteag, cu manile si picioarele sucite. Pe pamant merg mai greu; cu luntrea mai usor, ca om de apa ce sunt.
- Vad ca-ti place tutunul, Barnea.


- Imi place. Aici la balta, cu tutun si cu rachiu dovedim noi
Incepu sa rada stramb, privindu-ma cu ochii lui rotunzi si sparieti. Fuma intr-un colt de gura; din cand in cand inchidea strans dintr-un ochi si ferea fumul cu mana-i aspra, neagra si noduroasa. Barba-i intunecoasa, mustatile zbarlite, obrazul asudat si stropit de mal se armonizau cu salbaticia, cu balta, cu singuratatea si cu tacuta departare in care poposisem.
- Sunt aici in balta si multe neamuri de batlani, incepu iar luntrasul, ca sa mai castige timp de odihna. Sunt unii mititei cat pumnul; altii mari si ghebosi. Paserea asta cauta smarcuri si singuratate. S-apoi, cand bate luna, cei mari se insira la locuri ferite pe langa maluri si stau ca stafiile. - Iar paserile acestea care au prins a se invarti in jurul nostru, pe deasupra, graind si razand, vin tocmai de la Marea
Pe deasupra-ne se roteau lari albi patati cu negru la aripi sin jurul ochilor. Zburau gratios, cu rasul lor caracteristic si nervos.
- Paserii acestia ii zice curvulice incheie linistit Barnea. Si, potrivind ghionderul in luntre, apuca vasla si se aseza pe scaunasul de dinapoi. De-acu dam la adanc si trebuie sa umblam cu mare liniste. Au sa inceapa a sari rate.
Soarele era aproape de asfintit. Un soare de aur marit si diformat de aburii baltii.
Pluteam abia simtit si vasla avea un sopot moale in laturea luntrii. Marmura baltii tresarea infiorandu-se pana la trestii.
In liniste si-n lumina scazuta deodata aparura langa stufuri bibelouri neclintite pe tablale verzi de frunze de nufar: gainusi si cristei de apa. Si-n fund, o dunga miscatoare pe luciu, trezind un unghi de creturi. "Vidra, cucoane! vidra! sopti Indianul ragusit indaratul meu. Dar dihania trecu nevazuta intre doua ape, subt plaur. Deasupra noastra izbucni gaia in stralucirea asfintitului, chemand salbatic si scurt, apoi cazu vajaind din inaltime in stufuri, asupra prazii. O stiuca se zvarli pe fata baltii, fulgerand dupa soreni. Si zvonul larilor si ratelor se ridica tot mai galagios in juru-ne. Viata si moartea se amestecau in hotarul acela de ape si mal, viata nenumarata si nesfarsita si moartea de fiecare clipa. Creatia si transformarea se succedau fara ragaz si c-o indiferenta dumnezeiasca.
In luciul cel mare batea asfintitul plin si rosu ca arama in fierbere. Si carduri de rate pluteau lin, ori imprastiau curcubeie sfaramate, navigand delicat in zona stralucita. Erau cele mai iuti si mai naprasnice zburatoare ale acelei singuratati. Erau paserile care vin din cer cu zgomot de vijelie; care vin de departe: din miezul noptii, din apele arctice, unde n-a aparut inca omul, orin din delta Nilului sfant. Erau zburatoare care-au plutit pe vant cald deasupra piramidelor si mormintelor vechiului Egipet si coboara din generatii care au fost adorate. Nici eu, nici indianul nu stiam ca ratoiul cel mare, din marginea de catra noi a luciului, e o pasere sfanta din tara de la miazazi - cu pene de azur si ochi de ametiste fumurii. Isi ondula lin capul, plutind maret, si glasul lui era moale si catifelat ca amurgul. Cand simti barca si zari dusmanii, tresari cu putere sfarmand balta si batu din aripi incovoiate, cu gatul intins spre pamatufurile trestiilor. La chemarea glasului lui, ratele baltii saltara si ele spre cer, intr-un inceput de vijelie. Pusca sfarma singuratatea si umplu de fum si de miros de pucioasa imprejurimea. Zeul de la Egipet cazu cu zgomot in balta, imbratisandu-si cu aripile imaginea sangerata.
Mersul lucrurilor si crugul cerului nu se tulbura decat o clipa. Soarele cazu in asfintit si balta paru pustie. Eram intr-un loc unde moartea si viata au acelasi drept si crimele raman nepedepsite. Tovarasul meu Indianul ranjea cu placere ridicand de-o aripa, de pe balta, ratoiul mort.
- Frumoasa pasere! inganai eu, miscat.
39
Barnea il arunca in luntre si-l privi cu indiferenta.
Ca si cum ar fi pornit intru cautarea tovarasului pierdut, carduri dupa carduri de rate prinsera a se ridica de prin toate cotloanele si baltile. Treceau la inaltimi mari unde staruia inca lumina soarelui asfintit, veneau catra noi prin negura usoara a amurgului. Uneori pareau vajairi de ape, alteori fragmente de furtuna cautand suvoiul cel mare in felurite regiuni ale cerului. Din cand in cand soseau deasupra luntrii Indianului si pusca fulgera bubuind spre ele.
Brusc se-nsurubau in intuneric spre cer si piereau. Altele treceau, si altele, - pana ce se facu noapte deplina si vanturile zborurilor ramasera numai ca un cantec al vazduhului. Auzeam in rastimpuri carduri cazand in ghioluri. Si intunericului se popula in juru-ne. Macaituri de rate izbucneau aproape; ratoii le raspundeau cu sunete moi si catifelate. Noaptea se armoniza; drama care avusese loc cazuse in vesnicie; si luntrea oamenilor astepta neclintita rasaritul lunii.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.