Drama si personalitatea lui Ladima sunt recreate prin scrisorile trimise Emiliei si comentariile destinatarei, din rememorarile lui Fred Vasilescu si interventiile naratorului.
Considerat "genial" de unii, crezut "imbecil" de altii, Ladima se dezvaluie in poemele reproduse in notele de subsol si in coerenta expunere despre poezia moderna, un poet inzestrat si informat. Pe plan profesional, sinceritatea si problematica articolelor sale, redactate cu o asemenea pasiune ca si cum fiecare eveniment si fiecare intamplare l-ar fi privit personal au determinat cresterea tirajului zilnic al gazetei. Din cauza insubordonarii lui constante, Nae Gheorghidiu, in intelegere cu Tanase Vasilescu, a creat la ziar "o directie politica", in fapt o cenzura a tuturor articolelor lui Ladima, incredintata redactorului-sef, devotat lor. in asemenea circumstante, in ciuda mijloacelor de subzistenta cu mult sub cele modeste, Ladima si-a prezentat pentru a treia oara demisia, de data aceasta irevocabil: "Nu sunt in stare sa scriu doua randuri, care sa nu vina dintr-o convingere adanca Ce vrei sa scriu, daca nu scriu ce gandesc?"
Mizeria materiala a acestui om, grav "ca un profesor universitar, de o politete de ambasador pensionar, surazand putin indepartat", cum il caracterizeaza Fred Vasilescu, este prezentata prin comentariul Emiliei. intr-o camera sordida, undeva pe Calea Rahovei, intr-un bloc la etajul al treilea, unde "nu era maturat de zile intregi, o gandacime sa te sperii .", Ladima a zacut bolnav mai bine de o saptamana, in prezentarea iubirii lui Ladima, este posibil ca romancierul sa fi pornit de la o idee inspirata de romanul in cautarea timpului pierdut, unde Marcel Proust caracteriza cuplul Swann-Odete de Crecy prin fraza: "Nimic nu e in obiect, totul este in spirit". Cu alte cuvinte, irationalitatea dragostei scapa de sub controlul ratiunii; din clipa in care faptura umana se indragosteste, es invaluie faptura iubita intr-o idealitate ireala. in scrisori, Ladima creeaza o imagine infidela a Emiliei, transfera asupra personalitatii ei calitati pe care tanara actrita nu le are. El nu iubeste femeia reala, limitata, vulgara, ci propria lui fictiune pe care o recreaza treptat, evoluand de la distanta adresare "domnisoara", la apelativele afectuoase: "scumpa domnisoara si prietena", "prietena scumpa", "Emy scumpa".
Iluzia este modul sau de gandire, pentru ca sufletul uman are o functie creatoare de nazuinte irealizabile si sperante amagitoare: "E totul numai armonie in tine, Emy inteligenta aceea egala, subtila si linistit patrunzatoare ca o mireasma. Niciodata n-am intalnit un mai firesc bun simt". Ladima ii impartaseste grijile cotidiene, face planuri pentru viitorul apropiat, construieste halucinant scenarii elevate, de un induiosator tragism:" .. fata de noi n-avea secrete", afirma Emilia, iar Fred, intr-o alta paranteza, dezaproba naivitatea si lipsa de experienta a lui Ladima de a-si lua confidenta a gandurilor o femeie ca Emilia.
Adevarata lui drama, constata retrospectiv Fred Vasilescu, ramane imposibilitatea, din cauza saraciei, de a frecventa aceeasi lume familiara Emiliei: "Ea care era totul pentru el, pleca gatita si venea din oras, cum ar fi mers intr-o cetate nepermisa lui, de unde s-ar fi intors spunand ce vrea si cat vrea sa spuna". Ladima credea, fireste, iar imaginatia lui, "necontrazisa de nici un incident al realitatii, putea sa vada o Emilie ideala, buna, suava". Tot Fred isi exprima neincrederea in temeinicia sentimentelor lui Ladima: "A fi iubit pe femeia de langa mine" inseamna "a fi ingropat sufleteste".
Ladima insusi este nevoit sa accepte realitatea si, concediat de Emilia, se revolta neputincios: "M-arn saturat Mi-e sila Ma sufoca dezgustul". Iar fata de Cibanoiu se destainuia cu nesfarsita tristete: daca viata "pe care am trait-o a fost singura posibila pentru mine, dintr-un miliard de posibilitati, si eu am sacrificat-o indurand lipsuri cumplite, iubind pe Emilia Rachitaru? Arde pielea pe mine ca camasa de foc cand ma gandesc ca asta ar fi posibil".
Nu este exclus ca Ladima sa fi transferat asupra Emiliei sentimente, nemarturisite multa vreme, in preajma numitei doamne: la mare, sub fereastra locuintei tinerei femei si, multa vreme, Fred l-a intalnit saptamani de-a randul, venind seara de la "Arta Decorativa", unde se ducea in fiecare dupa-amiaza sa bea o cafea si sa citeasca revistele.
Pana in ultimele clipe ale vietii, Ladima isi pastreaza decenta nativa O bacnota de o mie de lei in buzunar si o scrisoare de dragoste catre doamna T il apara de ridicol. Sinuciderea lui s-ar putea sa fi constituit o sugestie si un imbold pentru repetarea aceluiasi gest de catre Fred Vasilescu.
