 |
|
Nu-mi mai amintesc cand am auzit prima oara acea expresie careia aveam sa-i atribui cu timpul semnificatii simbolice si forta ofensiva, dar cu siguranta nu i-am inteles de la inceput importanta si poate chiar - recent venita in sud si prada usoara a farmecului ludic, dupa gravitatea morocanoasa si incrancenata din care coboram - mi s-a putut parea amuzanta si nelipsita de o oarecare inteligenta gratioasa. Expresia - mai mult o formula, careia n-am intarziat sa-i descopar virtutile magice - are o forma simpla si eliptica, sintetica si esentiala, formata dintr-un verb care inglobeaza miscarea si doua particule modale, dintre care una sugereaza, dimpotriva, starea pe loc, iar cealalta puterea de a uni nu conteaza ce, nu conteaza cu ce rezultate, intr-o intelegere superficiala si pasnica, intr-o supravietuire lipsita de exigenta si de incrancenari. Expresia este: "Merge si asa". Poate fi spusa in cele mai diverse situatii, de cele mai diverse tipuri umane, sociale, profesionale, intelectuale. O poate spune mecanicul care nu stie de ce nu functioneaza masina, dar o porneste totusi cu o lovitura de ciocan data la intamplare; taranul care face zilnic o naveta de cincizeci de kilometri ca sa fie portar la oras; elevul care invata numai cat sa promoveze clasa. Nu cred ca exista situatie sau intamplare in care sa nu survina o clipa de usurinta, sau de exasperare, sau de smecherie, sau de dezgust, in care cineva, obosit sau numai superficial, sa nu poata rosti extraordinara formula: merge si asa!
Extraordinara pentru ca, asemenea unui jolly joker in stare sa inlocuiasca orice, ea poate tine locul, cu salvatoare si criminala nonsalanta, priceperii, profesionalismului, rigorii, revoltei, demnitatii, seriozitatii, constiintei si oricaror altor notiuni infinit mai pline de sens, dar mai greu de sustinut.
Neutra si ubicua, lipsita de continut si tocmai de aceea intersanjabila, ea - magica formula - nu semnifica si nu adauga nimic lumii prin care, cu atata dezinvoltura, trece, nimic altceva decat insasi acceptarea nimicului, nimic decat o bonoma, aproape vesela, impacare cu lucrurile lasate in voia lor entropica si degradatoare. Dincolo de nimicul acesta impacat cu lumea, indiferent cum ar fi ea, universul decade si sufletul imbatraneste, creierul se usuca, apele scad, pamantul se raceste, istoria se inchide in sine. Nu mi-e greu sa-mi inchipui un infern in care suferinta este o obisnuinta, umilinta o constanta, indiferenta o calitate, cinismul un remediu, prostia un noroc, un infern pe poarta caruia sa stea scris cu majuscule fericite: "Merge si asa".
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
