 |
|
O ciuperca a hartiei mai vechi sau numai o inconsistenta a celei noi (lipsa nu stiu carui element chimic fara de care substanta cartilor se face cu timpul friabila si se destramA) reduc - spun cei pesimisti sau numai bine informati - speranta noastra de nemurire la zero sau o fac, in cel mai bun caz, tributara viitoarelor descoperiri stiintifice in stare sa o salveze. Nu spun o noutate, sunt ani de cand se vorbeste de aceasta misterioasa amenintare si, totusi, nici numarul cartilor, nici acela al scriitorilor nu a scazut pe pamant. Optimism sau numai inconstienta, eroismul lor de a continua sa lase marturii, despre care stiu ca sunt condamnate sa dispara, mi se pare emotionant si misterios intr-un fel tinand nu de natura sufletului, ci, mai adanc, de natura pur si simplu, respectand legi mai inexorabile decat cele umane.
De altfel, primul gand care imi vine, firesc, in fata acestei situatii, este sa ma intreb daca anticii - scriitori, filosofi, istorici, matematicieni - ar fi continuat sa scrie stiind dinainte soarta care le pandeste papirusurile si pergamentele. Ar fi continuat, oare, daca ar fi banuit cate biblioteci vor fi incendiate? cate cetati isi vor amesteca praful in care se vor farama cu cel al opurilor care le-au facut gloria? cate capodopere vor pieri sub copitele cailor migratori? Ar mai fi scris anticii daca li s-ar fi explicat de pe atunci intelesul viitorului cuvant palimpsest? Nu pot incerca sa raspund inainte de a-mi exprima eu insami spaima in fata acestei monstruoase vocabule. Putine notiuni mi se par mai infioratoare decat aceasta si nu cred ca repulsia si spaima mea vin numai din faptul ca sunt eu insami scriitor.
Imi amintesc sentimentul de oroare pe care l-am avut in clipa in care am inteles-o prima oara, viziunea de cosmar a miilor de calugari aplecati asupra pergamentelor acoperite cu operele antichitatii si razandu-le pentru a asterne pe ele adevaruri noi, uneori de sens contrar. Cat de multe opere vor fi supravietuit, totusi, pana atunci - in pofida tuturor incendiilor, migratiilor, cutremurelor, jafurilor, macelurilor - daca recuperarea pergamentelor putea reprezenta o economie, daca locul gol lasat de impingerea lor in neant a fost in stare sa creeze un cuvant si sa poarte un nume!
Da, cuvantul palimpsest este unul dintre cele mai triste din dictionarul, inepuizabil in tristete, al istoriei, dar - chiar daca ar fi avut cum sa-l banuiasca - anticii, sunt convinsa, ar fi continuat sa scrie, asa cum, inconjurati de pericolele sfarsitului de mileniu, continuam si noi sa o facem.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza
