Atunci cand am aflat ca unul dintre foarte putinele elemente anatomice care il deosebesc pe om de restul mamiferelor - unul dintre acele elemente misterioase si definitorii, argumentand o origine abrupta, poate superioara - este un muschi, exclusiv uman, care se numeste "muschiul rasului", am avut un sentiment de surpriza si de triumf. Era ca si cum as fi descoperit ca, realizand confuzia careia i-a dat nastere, natura insasi incearca sa faca o precizare, minora aparent, dar de o infinita finete, si delimiteaza astfel, printr-o singura nuanta, categorii care pareau identice si care se dovedesc in cele din urma esential deosebite. Este un gest cavaleresc, echivaland cu o retractare si cu o recunoastere, dovada - anatomica! - a unei mai nobile ascendente.
Spre deosebire insa de Buffon - cel ce, descoperind-o si botezand-o, a transformat-o in argument material al unui spiritual pedigri -, eu m-am bucurat de existenta infimei particule anatomice ca de o explicatie, in sfarsit gasita, a atat de paradoxalei noastre victorii. Iata, elefantii sunt mai mari, leii mai puternici, tigrii mai cruzi, camilele mai rezistente, pisicile mai lingusitoare, serpii mai otravitori, paunii mai frumosi, gazelele mai gratioase, cainii mai credinciosi, caii mai nobili, si totusi noi am invins, pentru ca numai noi avem in plus un muschi - asemanator acelei parghii in stare sa ridice pamantul in univers -, muschiul rasului. Pasarile stiu sa zboare, pestii sa inoate, albinele sa faca miere, dar noi stim sa radem, iar rasul este in stare sa tina locul tuturor calitatilor si sa contrabalanseze toate fortele. Pentru ca el este asemenea acelor substante chimice care, intrate intr-un amestec, ii schimba brusc si determinant caracteristicile, multiplicandu-se de tot atatea ori, schimbandu-se, imbogatindu-se, transformandu-se, scanteind din mii si mii de fete contradictorii si orbitoare, puternice. El poate sa fie si vesel si trist, si intaritor si batjocoritor, si bun si rau, si puternic si slab, si frumos si urat, si fericit si disperat, el este asemenea lichidului in stare sa ia forma vasului in care sta si caruia ii da nu numai greutatea continutului, ci si aspectul debordant al plenitudinii.
Caci nu prilejul, ci forta de a rade acorda acestui act eminamente omenesc intreaga lui semnificatie intinsa pe harta evolutiei noastre de la biologie pana la filosofie, forta de a rade in orice conditii, forta de a demonstra ca o insiruire de intamplari nu devine istorie decat structurata de arhitectura spiritului.
Voiam de mult sa scriu despre minunatul, misteriosul muschi al rasului, care incurca evolutia lina inceputa din protozoare si ne acorda inexplicabili, intimidanti epoleti. Dar nu cred ca as fi putut alege un mai potrivit moment decat momentul dintre ani, acel no man's time pe care numai rasul scanteind de toate nuantele curcubeului mai poate sa-l umple. A rade, a face haz de necaz, a da cu sac rotii, care nu se opreste niciodata, a secundelor, iata ceva intr-adevar demn de aceasta unica, invincibila specie, dotata cu un ciudat si eroic muschi al rasului; iata ceva cu adevarat greu. Pentru ca, la urma urmelor, de plans stiu sa planga si alte mamifere, singur rasul ne e rezervat exclusiv, ca un arc pe care numai Ulise stie sa-l stapaneasca.
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Ana BLANDIANA
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Proza