Pe cand Paturica se ocupa cu predarea acestei lectii, deodata se auzi rasunand in spatioasa anticamera amestecul unor sunete ascutite si inganate; o pereche de lautari incepuse a canta din gura si din viori melodia adaptata pe versurile urmatoare:
Cine la amor nu crede,
N-ar mai calca iarba verde;
Sa calce tot fan uscat,
.
si pe la timpi se auzea cate un oftat.
- Pun prinsoare ca este diavolul de Neculaita, zisera unii din oaspeti.
- El trebuie sa fie!
Si ciocoii alergara catre usa, ca sa primeasca pe confratele lor.
Ei nu se inselau, caci abia ce deschisera usa, ei vazura pe Neculaita, vataful de la armas M, sosind vesel in fruntea lautarilor.
- Nenea Neculaita!
exclamara toti.
- Eu, bre!
si cu mine!
Ce gandeati voi c-o sa scapati de mine? Unde e procopsitul de Dinu sa-i multumesc de cinste?
- Iti cer de o mie de ori iertaciune ca nu te-am proscalisit la masa; sunt vinovat, ce e drept; dar m-am gandit ca aveti ziafet pentru cuconul Andrei de la domnia voastra si credeam ca n-o sa poti veni.
- Nu este nimic. Porunceste tu numai sa-mi aduca si mie de mancat si de baut.
La un semnal al lui Paturica, masa se umplu din nou de bucate si de vinuri proaspete.
Vataful armasului incepu sa bea si sa manance cu o mare pofta, iar dupa ce se cam ameti si dansul, incepu sa vorbeasca si verzi si uscate.
- Stiti voi una, bre? zise el. A dat norocul peste mine. Boierul a hotarat sa-si faca case noi si m-a insarcinat pe mine cu strangerea celor trebuincioase pentru zidire.
- Ei!
si ce iese de-acolo? zise Paturica cu un aer de invidie.
- Tocmai tu mi-o zici aceasta? Ai uitat oare parimia grecului:
"Τρις επτά είχοση εσή, δώς με κ εμένα"
He, he!
Unul e Neculaita, nu sunt doi. O sa-mi fac o pereche de case sa le intreaca pe ale armasului; saraiu
ri, bre, nu gluma!
- Sa-ti ajute Dumnezeu!
zisera ciocoii.
- Asa sa fie!
De-aceea am si gust de veselie. Am venit aci ca sa petrecem; aideti dar sa tragem un dans d-ale tataresti, adauga Neculaita sugand un pahar cu vin.
- La hora!
repeta cu zgomot adunarea intreaga. Paturica chema pe un tigan si, dupa ce-i sopti cateva cuvinte la ureche, intra si el in hora ce se si incepuse.
Era foarte curios lucru a vedea pe ciocoii nostri cu pulpanele antereilor ridicate in brau, ca sa lase picioarelor libertate de a lucra dupa cerintele jocului; cu ceacsiri rosii, cu mesi si papuci galbeni; incinsi cu taclite asezate astfel incat le acoperea pantecele si o parte din piept; cu fermenele de postav de diferite fete, lasate pe spate, rasi la cap si cu fesurile puse cam pe ceafa; era curios lucru, zicem, a privi efectul grotesc al acestor costume dizgratioase, mai ales ca poza jucatorilor plecati cam pe spate si aerul lor de gravitate in dans ii faceau cu mult mai ridicoli de ceea ce erau in realitate.
Vinul, vorba si in cele din urma sunetele lautarilor desteptase in oaspetii lui Paturica un gust de petreceri, care nu poate fi niciodata complet cand in mijlocul barbatilor lipseste femeia, cea mai placuta dezmierdare in asemenea cazuri.
- Petrecerea fara femei este ca nunta fara lautari!
zice Chioftea, cu o aprindere ce se vedea raspandita in trasaturile fetei sale.
- Da!
da!
Ne trebuie papuci rosii!
adausera ceilalti. Las c-am luat eu masuri si pentru aceasta, raspunse Paturica. Asa este, dar noi vrem lucru bun, iar nu talanite din Scaune. Taceti c-au sa ne vie tot puisori alesi. Arghira, Rozolina, Calmuca
- Bravo, nene Paturica!
Sa traiesti cat turnul Coltii!
Nu trecu mult si se auzi un zgomot de trasura in curte. Paturica asculta cu atentie si, incredintandu-se bine, zise cu enfaz ciocoilor:
- Iata, boieri domnia voastra, vin si chiramele si, ca sa nu raman mai jos decat nenea Neculaita, v-am adus si muzica nemteasca.
- Aferim, nene Paturica!
Tu nu faci lucrurile pe jumatate.
Usa camerei se deschise si intrara mai intai trei femei imbrobodite la cap cu tulpanuri albe si infasurate cu niste scurteici captusite cu blana, ca sa poata invinge asprimea gerului. Aceste femei, dupa ce salutara pe ciocoi si schimbara cu dansii cateva glume, isi scoaser a blanile si-si descoperira capetele. Scotand acele imbrobodeli ce le dau infatisarea unor femei iesite din haremurile turcesti, ele ramasera cu fetele astfel precum le facuse Dumnezeu, adica ti
nere si placute ca ale unor zane.
Arghira, cea mai frumoasa din toate, purta o rochie de matasarie ca arderea Moschii, cu trei randuri de mangeturi pe poale, cu manecile stramte si cu pieptul inchis. Era incinsa cu un colan de canavat rosu, cu paftale mici de aur; la gat avea un simizet cusut la ciur; capul il avea acoperit cu un fes alb cu funda de matase neagra si legat cu o sangulie alba cusuta cu fir, ale carui capataie, innodate la partea dreapta a capului, formau o floare de o forma originala; picioarele ii erau incaltate cu ciorapi de Lipsca, foarte albi si pantofi de saftian negru cu funde rosii de matase; la gat avea si trei siruri de margean ales, iar la urechi atarnau o pereche de cercei lucrati in aur si diamante; pe deasupra tuturor vesmintelor purta o fermena de catifea neagra, scurta pana la talie si cusuta cu fir in manga.
Calmuca era imbracata mai tot asemenea, cu deosebire numai ca avea capul gol si doua coade pe spate ca fetele mari; iar Rozolina, credincioasa traditiunilor patriei sale, purta costumul german al epocii aceleia.
Indata dupa dansele intrara si cei optsprezece tigani ce formau muzica nemteasca a Niculescului, care, dupa ce se pusera in regula, incepura a suna mai intai marsul zis al lui Napoleon si alte piese muzicale de recreatiune foarte la moda pe atunci; apoi incepura a canta menuetul.
Ciocoii, luand pe rand damele la joc, se detera cu furie la toate exercitiile coregrafice obisnuite in timpul acela. Monotonul minet, dansul clasic al saloanelor europene, saltatoarea cracoviana a lesilor, cotilionul frantuzesc, valsul nemtilor si ecosezul adus din fundul Britaniei; toate aceste dansuri etnografice detera prilej pe rand oaspetilor nostri de a-si arata maiestria; dar se vede ca aceste inovatii straine nu erau inca destul de popularizate in tara la noi, sau ca ciocoii nostri nu le prea stiau juca bine, caci ei se obosira numaidecat si, ca sa faca diversie, zisera lautarilor sa cante pristoleanca, chindia si jocul numit ca la usa cortului sau zoralia. Atunci sa fi vazut zel si infocare!
Casele postelnicului rasunau sub papucii invitatilor vatafului sau. Rasetele femeilor, chiotele de veselie, vorba zgomotoasa a barbatilor, sunetele ascutite ale muzicii, izbirile cadentate din picioare ale dansatorilor toate acestea formau un sabat infernal, al carui ecou se pierdea in apartamentele pustii ale postelnicului Andronache, ca un vuiet cobitor pentru stapanul absent. Abia aproape de ziua se sparse petrecerea de la Dinu Paturica si invitatii lui se dusera pe la casele lor.
