Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




BALTAGUL - o poveste plina de semnificatii despre viata si moarte, despre dragoste si ura de Mihail SADOVEANU



Mihail SADOVEANU Baltagul
Scriere de maturitate, aparuta in chiar anul cand Mihail Sadoveanu sarbatorea 50 de ani de viata, romanul Baltagul (1930) reprezinta o culme si o sinteza a creatiei sale, situandu-1 pe autor mai putin in inima literaturii romanesti, unde l-au asezat cele cincizeci de volume, ca tot atatea aspecte ale lumii careia el, povestitorul, i-a dat viata, cat in inima propriei sale literaturi" (PerpessiciuS). Baltagul concentreaza, intr-un numar relativ mic de pagini, o poveste" plina de semnificatii despre viata si moarte, despre dragoste si ura, despre crima si pedeapsa, situandu-se - cum afirma acelasi Perpessicius intr-una din exactele sale Mentiuni critice - in zona aceea-superioara de mister si poezie, inceputa cu Hanu-Ancutei si continuata in buna parte cu Zodia Cancerului", publicate cu putin timp inainte, in 1928 si, respectiv, 1929. Formulele, mai ales cand apartin unui spirit ilustru precum G. Calinescu, circula, asa ca vom spune, o data cu divinul critic", ca Baltagul e un roman al transhumantei cu intriga antropologica". intr-adevar, actiunea se desfasoara pe drumurile strabatute de turme, intr-o miscare eterna, fara gres, primavara de la ses spre munte si toamna de la munte spre campie. Pe un astfel de drum se intampla un accident": unul dintre oieri, Nechifor Lipan, nu se intoarce, la vremea cuvenita, acasa, ceea ce starneste ingrijorarea sotiei, Viloria, cea care isi urmarise sotul, cu gandul, atatia ani, ii stia cu precizie itinerarul si popasurile. Primele capitole ale cartii se concentreaza asupra nelinistii femeii, asupra intrebarilor carora singura sau cu ajutorul celor din jur (preotul satului, vrajitoareA) incearca sa le dea raspuns. Fiecare semn este interpretat, constituind, in cele din urma, o certitudine: Astfel s-a framantat fara sa i se aline gandurile si fara sa primeasca vreo veste de unde astepta, in noaptea asta, catre zori, a avut cel dintai semn, in vis, care a impuns-o in inima s-a tulburat-o si mai mult. Se facea ca vede pe Nechifor Lipan calare, cu spatele intors catre ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape". in absenta barbatului, Vitoria se ocupa de gospodarie si isi pregateste feciorul, Gheoghita, intors catre sarbatorije de iarna de la apa Jijiei, unde lasase oile in perdele, in sama baciului celui batran Alexa", pentru calatoria ce ave*a sa o faca in cautarea lui Nechifor. Prea tanar pentru o astfel de incercare, flacaul asteapta sfatul mamei: - M-oi duce," daca spui; dar e bine sa-mi arati ce si cum; ca sa stiu ce sa fac". Fara sa constituie tema centrala a romanului, initierea lui Gheorghita, trecerea lui din starea de baiat in aceea de barbat ocupa un loc important in economia acestuia: - Nu te uita urat, Gheorghita, ca pentru tine de-aci inainte incepe a rasari soarele" zice VitoriA). Eu te cetesc pe tine, macar ca nu stiu carte, urma femeia. intelege ca jucariile au Stat. De-acu trebuie sa te arati a-  barbat. Eu n-am alt sprijin si am nevoie de bratul tau".



Cei doi calatoresc la Piatra si cer, dupa cum ii sfatuise prea sfintitul Visarion, sprijinul autoritatilor: Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul imparatiei celei mari. Iar in acelasi timp dumneata du-te la stapanirea pamanteasca: Du-te la politai si la prefect si spune-le intamplarea, ca sa faca cercetari". Se infrunta, acum, doua mentalitati, doua lumi: aceea a satului de munte, unde oamenii traiesc cum au apucat si cum ii taie capul" si aceea a orasului, a oficialitatilor, in care munteanca nu are incredere.

Convinsa, totusi, ca sotului ei i s-a intamplat ceva rau, Vitoria hotaraste sa plece in cautarea lui, sa dezlege taina si sa-si usureze sufletul: Avand intr-insa stiinta mortii lui Nechifor Lipan si crancena durere, se vazu totusi eliberata din intuneric. Cum ajunse acasa isi lasa numai o zi de odihna, apoi incepu sa puna la cale indeplinirea unor hotarari mari. Toate erau in dosul ochilor acelora aprigi si ieseau una dupa alta." Lasa gospodaria in seama slugii Mitrea, o duce pe Minodora, fiica sa, la manastirea Varaticului, da faurului o bucata de fier sa-i faca lui Gheorghita un baltag, arma de la care isi ia titlul romanul si care va fi folosita la momentul potrivit, vinde negustorului David de la Calugareni, vechi partener de afaceri al sotului ei, marfa pregatita si face astfel rost de bani pentru calatoria planuita.

A doua parte a romanului reface, cu minutie, drumul lui Nechifor Lipan, popasurile sale, femeia strangand, cu abilitatea unui detectiv, informatiile necesare pentru gasirea celui disparut, cerne parerile, inlatura presupusurile, mergand fara abatere catre tinta. Buna cunoscatoare a oamenilor si a traditiilor, Vitoria Lipan reconstituie pas cu pas traseul barbatului calare pe un cal negru tintat in frunte si-n cap cu o caciula brumarie", a carui urma se pierde dupa ce oierul vanduse oile la Dorna si plecase cu doi munteni care se vede ca se cunosteau". Dar, dupa o vreme, din cei trei raman in amintirea celor chestionati, numai doi, barbatul cu caciula brumarie disparand: in intuneric incepea sa i se faca lumina. La Sabasa fusesera trei. Dincoace, peste muntele Stanisoara, la Suha,, Nechifor Lipan nu mai era. Se inaltase deasupra? Cazuse dedesupt? Aici, intre Sabasa si Suha, trebuia sa gaseasca ea cheia adevarului". Cu un instinct infailibil, condusa de dragostea curata purtata sotului ei, femeia ajunge in apropierea prezumtivilor lui ucigasi - Ilie Cutui si Calistrat Bogza - acum gospodari de frunte in sat. Tot in imprejurimi se arata si Lupu, cainele lui Nechifor Lipan, care isi recunoaste stapanii si ii conduce catre locul crimei, unde, intr-o rapa, Gheorghita descopera ramasitele tatalui: Oase risipite, cu zgarciurile umede, albeau tarana. Botforii, tasca, chimirul, caciula brumarie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, insa imputinat de dintii fiarelor [] Capatana era sparta de baltag".

A treia si ultima parte a scrierii sta sub semnul nu atat al razbunarii cat al justitiei, al pedepsirii celor vinovati de moartea lui Nechifor. implinind cele de cuviinta", Vitoria face inhumarea crestineasca a celui ucis si cheama la praznicul indatinat si pe cei doi tovarasi ai oierului, cu care el calatorise de la Dorna la Sabasa. in prezenta autoritatilor, femeia desfasoara ancheta" ca un adevarat procuror, facandu-i pe faptasi sa-si recunoasca vina. Ea reconstituie cu atata exactitate intamplarea, incat Bogza, care la inceput se indoia ca s-ar putea descoperi asemenea fapta care n-a lasat dupa ea nici o urma", dar pe baltagul caruia e scris sange" - cum spune Vitoria - si acesta-i omul care a lovit pe tatal tau", se »vede silit sa recunoasca omorul: - Parinte, zise Bog/a gafaind iar, eu vad ca se poate intampla sa pier. Pentru asta fac marturisire aicea, sa se stie ca eu am palit intr-adevar pe Nechifor Lipan si l-am pravalit in rapa, dupa cum a dovedit nevasta lui. N-am inteles de unde stie; dar intocmai asa este". Legea fiind implinita, ordinea, randuiala restabilite, viata isi reia cursul, se intoarce la ritmurile ei ancestrale, munteanca zice ne vom intoarce iar la Magura, ca sa luam de coada toate cate-am lasat" si gaseste in sine chiar puterea sa glumeasca: Iar pe sora-ta sa stii ca nici c-un chip nu ma pot invoi ca s-o dau dupa feciorul acela nalt si cu nasul mare al dascalitei lui Topor".

Constructie epica perfecta, condusa cu o mana sigura, cu un simt al gradatiei remarcabil, cu o stiinta a amanuntului proprie vizualului si auditivului Sadoveanu, in Baltagul personajele sunt lasate sa se desfasoare din plin, toate grupandu-se in jurul Vitoriei, aceasta femeie de la munte, analfabeta si neincrezatoare in stiinta de carte si in legile ocarmuirii, dar perfect integrata ritmurilor naturii, calendarului sezonier si sarbatorilor bisericii. Ea traieste in datina, in randuiala, crede in semne si in vise, respecta cu sfintenie posturile si ceremoniile, citeste" fara gres caracterele oamenilor si comunica simplu cu cel disparut: Femeia racni aprig: -Gheorghita! Flacaul tresari si se intoarse. Dar ea striga pe celalalt, pe mort".





G. Calinescu observa ca fundamental si remarcabil este aici simtul automatismului vietii taranesti de la munte" unde miscarea este milenara, neprevazutul nu intra in ea, ca si in migratiunea pasarilor". Pe acest fundal se desfasoara cautarile, investigatiile Vitoriei Lipan, aici isi gaseste ea sprijinul, certitudinea ca nu poate gresi. De fapt, in tot ceea ce intreprinde, eroina este condusa de setea de adevar si de dorinta de a-si descoperi sotul, a carui absenta, in ritmurile eterne ale vietii pastoresti, nu se poate explica. Cand, coplesit de apasarea psihologica exercitata asupra lui, asasinul isi recunoaste vina si cere, in pragul mortii, iertare, caci cainele il sugusase", femeia pare sa fi iesit din timp - Poate sa traiasca sopti Vitoria. Stapanirea faca ce stie cu el") si, fara sa ierte crima, il lasa in plata Domnului": - Dumnezeu sa te ierte, ii zise Vitoria", atitudine tipic romaneasca si care nu indica, totusi, prea multa indarjire din partea unei femei". Considerata un Hamlet feminin, care banuieste cu metoda, cerceteaza cu disimulatie, pune la cale reprezentatiuni tradatoare si, cand dovada s-a facut, da drum razbunarii" (G. CalinescU)?j| Vitoria arc si momente de slabiciune, mai ales cand in sufletul ei este insinuata ideca ca Nechifor ar putea fi cu o alta femeie. Nevasta refuza o astfel de explicatie, desi ar dori mai degraba sa-1 stie in viata pe sotul ei, dar demonul geloziei o incearca si pe ea, ca pe orice femeie, vazand in cealalta o rivala, o dusmanca de moarte: Vitoriei i se batu inima (cand vrajitoarea ii propune sa trimita spre acel loc o pasare care striga noaptea si are ochi de om"); cu toate acestea hotariA» cu tarie in sine moartea femeii cu ochi verzi" (care se aratase in cartile babei MarandA). Vitoria retraieste cu pasiune retinuta momentele de dragoste petrecute alaturi de celalalt Gheorghita", numele adevarat al lui Nechifor. De fapt, se poate spune ca in Baltagul se gaseste si o frumoasa poveste de dragoste, dat fiind ca mobilul ascuns al actiunii lui spectaculoase este iubirea, o iubire ce, in lumina tragicului, se manifesta ca durere" (Paul GeorgescU).

Alaturi de mama sa creste" Gheorghita, feciorasul abia iesit din adolescenta, a carui calatorie, pe urmele tatalui sau, are valoarea unei initieri"; el se descopera pe sine, lumea, oamenii. Se minuneaza de stiinta mamei de a vorbi cu cei intalniti pe cale, de a pune intrebari mestesugite, de a ocoli raspunsurile directe; intr-un cuvant invata, se instruieste, se maturizeaza. Scena deconspirarii asasinului il prinde inca nepregatit (Flacaul avea de mai inainte hotarat cum sa faca. Se incurca insa in lantug, in cotlonul surii"), dar, din nou sub impulsul mamei, el se arata a fi gata, sufleteste, pentru confruntarea cu criminalul: impuns de alt tipat al femeii, feciorul mortului simti crescand in el o putere mai mare si mai dreapta decat a ucigasului. Primi pe Bogza in umar. il dadu indarat. Apoi il lovi scurt cu muchea baltagului. Calistrat Bogza sovai. Cainele se napusti la beregata, mestecand mormairi salbatice cu sange".



Cu o functie epica precisa apare si cainele, mai ales ca autorul ne avertizeaza, inca din moto, citand doua versuri din Miorita: Stapane, stapane",/ Mai chiama s-un cane" Acestea, ca si alte amanunte ale cartii, atrag atentia unei posibile legaturi intre romanul lui Mihail Sadoveanu si balada populara: viata pastorala, cei trei ciobani, cautarea de catre sotie (nu mama!) a celui disparut etc, ceea ce atribuie scrierii sadoveniene o structtira si o semnificatie mitica. Se afirma chiar ca Baltagul ar fi continuarea, in plan epic, a Mioritei, incepand de acolo de unde balada se sfarseste: caci in creatia populara omorul este doar presupus, anuntat, prevestit de oaia nazdravana, si esenta cantecului sta in grija celui amenintat cu moartea, in singuratate, sa-si asigure trecerea cum se cuvine, in lumea de dincolo, el fiind nelumit, necasatorit, netrecut de pragul absolut necesar al existentei omenesti, casatoria, in timp ce Nechifor Lipan este un om asezat, casatorit, tata a doi copii. Nici ideea ca Baltagul ar fi o parafraza culta, moderna, a Mioritei" (Paul GeorgescU), nici incercarea de a gasi punctul de pornire al romanului intr-o mitologie mult prea indepartata de cea romaneasca (Povestea Vitoriei Lipan in cautarea ramasitelor lui Nechifor, risipite intr-o vagauna, este povestea lui Isis in cautarea trupului dezmembrat al lui Osirisi. ) (Alexandru PaleologU) nu se sustin. Se stie ca Mihail Sadoveanu avea un adevarat cult pentru poezia populara, careia i-a si inchinat discursul sau de receptie la Academia Rornana; in plus, scriitorul s-a rostit de nenumarate ori cu evlavie despre Miorita sau Cantecul Mioarei ca sa fie nevoie sa cautam sursa de inspiratie altundeva decat in nucleul epic la baladei noastre populare, poate si in alte creatii epice cu tematica pastoreasca {Salga, DoicA), desi viata pastorala este doar un fundal sau un pretext pentru aceasta intriga antropologica", adica general umana.



Mai semnificativ este conflictul dintre lumea traitoare in ritmuri si legi stravechi si civilizatia moderna, dintre sufletul omului de la munte, stapanit de credinte si mituri ancestrale, si lumea atinsa de valurile modernitatii. Daca prin romanele sale istorice Sadoveanu ne poarta in timpuri stravechi, pe vremea lui Stefan cel Mare sau a Ducai Voda, in Baltagul timpul este unul apropiat noua, pe la inceputul acestui secol oricum, probabil - cum s-a observat - dupa 1924, cand a intrat in vigoare calendarul pe stil nou" (ca dupa Tanduielile cele noua iesite de la stapanire si batute cu darabana si spuse de crainic si la noi in sat, calindarul s-a schimbat. Toti ne-am trezit mai batrani cu treisprezece zile - numarand zilele, sarbatorilor si posturile dupa moda papistasilor", se mira Vitoria intalnind o nunta in posT), dar oamenii de la munte, eroii preferati ai autorului, continua sa traiasca in lumea lor, sa se conduca dupa legi proprii si sa se conformeze datinilor strabune. Chiar iesirea Vitoriei din sat, plecarea in cautarea sotului disparut poate fi socotita o iesire din norma, caci locul femeii era acasa, langa vatra, crescand copiii si asteptand barbatul, cunoscator si al lumii celeilalte", despre care uneori ii povesteste lucruri de necrezut. Straina" in raport cu oamenii si locurile intalnite in cale, Vitoria are o extraordinara puteVe de adaptare, de intelegere si chiar de manipulare a acestor oameni, pe care ii surprinde cu judecatile ei si cu marea sa putere de a patrunde dincolo de aparente. S-ar putea sa functioneze aici spiritul feminin si experienta venita din strafunduri, lectia nescrisa a vietii de la tara. Aflata la contactul dintre doua lumi, intre care granita ferma s-a sters de mult, chiar daca subzista elemente specifice", aceasta femeie in lumea barbatilor" (N. ManolescU) are calitatea de a se adapta situatiilor cu care se confrunta, iesind mereu biruitoare, dar gandul care nu o paraseste nici o clipa este sa se intoarca acasa, unde. se simte in largul sau. Opozitia fata de tentatia orasului, respectul fata de traditie, mai ales in ceea ce o priveste pe Minodora, fiica ei (iti arat eu coc, valt, si bluza, arda-te-ar para focului sa te arda! Nici eu, nici bunica-ta, nici bunica-mea n-au stiut de aceste - si-n legea noastra trebuie sa traiesti si tu") pare sa fie doar o harjoana, pentru ca Vitoria e prea isteata ca sa nu inteleaga ca timpul merge inainte.

Din punctul de vedere al scriiturii, in Baltagul, ca si in alte mini-romane sadoveniene, autorul nu mai are in vedere un model al lumii, ci unul al povestirii: bine inchegata si plina de miez. Procedeele eposului sunt inlocuite cu altele menite nu atat a crea iluzia identitatii cu realul, cat capabile sa rezume eficient realul" (N. ManolescU). (N.C.)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.