Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere





POEZIA SIMBOLISTA PLUMB - arta poetica simbolista de George Bacovia


George BACOVIA Plumb
Definitie: Conceptul de arta poetica exprima un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si viata a unui autor, despre menirea lui in univers si despre misiunea artei sale, intr-un limbaj literar care-l particularizeaza.
"Dormeau adanc sicriele de plumb Si flori de plumb si funerar vestmant-Stam singur in cavou si era vant Si scartaiau coroanele de plumb
Dormea intors amorul meu de plumb Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig Stam singur langa mort si era frig Si-i atarnau aripile de plumb."
Poezia "Plumb" de George Bacovia (1881 - 1957) deschide volumul de debut, cu acelasi nume, aparut in 1916, care a trecut aproape neobservat in epoca, mai intai pentru ca Romania se pregatea sa intre in primul razboi mondial, apoi deoarece majoritatea poeziilor din acest volum fusesera deja publicate in revistele vremii.



Poezia "Plumb" se inscrie in universul Ikic specific bacovian, al "atmosferei de coplesitoare dezolare, [] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia mortii si a neantului si o descompunere a fiintei organice" (Eugen LovinescU).


Tema:
Poeziei o constituie conditia de damnat a poetului intr-o societate meschina, care nu-l intelege, o societate superficiala, neputincioasa sa aprecieze valoarea artei adevarate.
Ideea exprima starea de melancolie, tristete, solitudine a poetului care se simte incatusat, sufocat spiritual in aceasta lume care-l apasa, in care se simte inchis definitiv, fara a avea vreo solutie de evadare.
Poezia poate fi considerata, asadar, o arta poetica pentru lirica lui George Bacovia.
Semnificatia titlului. Titlul poeziei este simbolul "plumb", cuvant care are drept corespondent in natura metalul, ale carui trasaturi specifice sugereaza stari sufletesti, atitudini poetice:
- greutatea metalului - sugereaza apasarea sufleteasca;
- culoarea cenusie - sugereaza monotonia, angoasa;
- maleabilitatea metalului - sugereaza labilitate psihica, dezorientarea;
- sonoritatea surda a cuvantului (patru consoane si o singura vocalA) sugereaza inchiderea definitiva a spatiului existential, fara solutii de iesire.

Structura, compozitie, limbaj poetic:
Incipitul este marcat de imperfectul verbului "dormeau ", care sugereaza absenta trairilor interioare precum si actiunile nefinalizate ale eului liric.
Poezia este alcatuita din doua catrene, fiind prezente doua planuri ale existentei: unul exterior sugerat de cimitir, cavou, vesmintele funerare si unul interior sugerat de sentimentul de iubire care-i provoaca poetului disperare, nevroza, deprimare, dezolare.
Strofa intai exprima simbolic spatiul inchis, sufocant, apasator in care traieste poetul, ce poate fi societatea, mediul, propriul suflet, propria viata, destinul sau odaia. Oricare dintre aceste spatii este sugerat de simboluri din campul semantic al elementelor funerare - "sicriele de plumb", "cavou", "funerar vestmant", "coroanele de plumb"-, trimitand, ca stare, catre iminenta mortii. Starea poetului de solitudine este sugerata de sintagma "stam singur", care, alaturi de celelalte simboluri creeaza pustietate sufleteasca, "era vant", nevroza, spleen, "scartaiau". Repetarea simetrica a simbolului "plumb", plasat ca rima la primul si ultimul vers al strofei intai sugereaza apasarea sufleteasca, neputinta poetului de a evada din aceasta lume apasatoare, obositoare, stresanta, sufocanta.
Strofa a doua a poeziei ilustreaza mai ales spatiul poetic interior, prin sentimentul de iubire care "dormea intors", sugerand disperarea poetului, "strig", intr-o solitudine morbida, "stam singur langa mort", dragostea nefiind inaltatoare, ci dimpotriva este rece, "frig" si fara nici un fel de perspective de implinire, "atarnau aripile de plumb".


Relatia de simetrie este data de prezenta simbolului "plumb", asezat ca rima, de sintagma "flori de plumb", aflata la inceputul versului al doilea din fiecare strofa.
Poezia "Plumb" este o confesiune lirica, Bacovia exprimandu-si starile prin marcile persoanei I singular in sintagma "stam singur", care se regaseste simetric la inceputul versului al treilea din fiecare strofa.
Imaginile surprinzatoare si inedite dau o profunda semnificatie starilor sufletesti exprimate, poetul alaturand simbolului "plumb" alte cuvinte, formand sintagme extrem de sugestive: "flori de plumb" (viata-moartE), "amor de plumb" (oboseala psihica, sentimente apasatoarE), "aripile de plumb" (imposibilitatea implinirii idealuluI).
Alte simboluri sunt verbele auditive a caror sonoritate stridenta, enervanta sugereaza tristete si disperare, "sa strig" sau stare de nevroza, "scartaiau", precum si intemperii ale naturii ce simbolizeaza un suflet pustiit, "era vant" sau incremenire si raceala interioara, "era frig".
Imperfectul verbelor sugereaza lipsa oricaror stari optimiste, starile interioare ale poetului fiind proiectate in vesnicie, eternitate ("dormeau", "stam", "era", atarnau"), actiunea lor neavand finalitate.
O trasatura specifica liricii bacoviene o constituie, asadar, relatiile de simetrie, atat ca simbolistica precum si emotional. Astfel, imperfectul verbului "dormea(U)", aflat la inceputul primului vers al fiecarei strofe, sintagmele "flori de plumb" la inceputul versului al doilea si "stam singur" la inceputul versului al treilea din fiecare strofa sugereaza o stare de monotonie (ara de sfarsit, o oboseala psihica vesnica.
Cromatica este numai sugerata in poezia "Plumb", prin prezenta elementelor funerare: vesminte, flori, coroane si plumb, iar olfactivul prin simbolul "mort".

Limbajul artistic:
Tonul elegiac al poeziei este dat de ritmul iambic ce domina aproape intreaga poezie, alternand cu peonul si amfibrahul.
Muzicalitatea este ilustrata de rima in cuvinte cu sonoritate surda, terminate in consoane (plumb/vestmant/vant/plumB), de verbele la imperfect (dormea, staM) si de cele cu sonoritate stridenta, onomatopeica (scartaiau, vant, striG).
Impresionat de valoarea certa a poeziilor bacoviene incluse in volumul Plumb", Alexandru Macedonski publica in revista "Flacara" urmatoarea epigrama:
"Lui G.Bacovia:
Poete scump, pe frunte porti mandre foi de laur
Caci singur, pana astazi, din plumb facut-ai aur."

Poezia lui Bacovia este, neindoielnic, inscrisa in simbolismul european prin atmosfera, procedee, cromatica, muzicalitate, definindu-l pe Poet ca fiind "pictor in cuvinte si compozitor in vorbe"
(M.PetroveanU).

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 





Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2021 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.