Tema acestui pastel o formeaza frumusetile naturii patriei.
Ideea este ca dragostea fata de tara transfigureaza natura.
Poezia ne da o imagine a luncii din Mircesti, ca mai toate poeziile, care fac parte din ciclul Pasteluri.
Aceasta imagine este generalizata devenind un templu al lumii ("Ca inaltele coloane unui templu maiestos"), in care coloanele sunt fumurile ce se ridica la cer si pai- a sprijini bolta "unde luna isi aprinde farul tainic de lumina". Tabloul sugereaza imagini din poezia populara
Miorita. Se poate face o analogie intre versurile: "Mii de stele argintii / In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii" si "Preoti muntii mari", "Stele faclii". Codrii devin o imensa orga: "Codrii -.organe sonore".
Stilul lui Vasile Alecsandri este predominant romantic, fiindca unele metafore au fie o dimensiune de mit, fie un caracter vegetal. De aceea zapada "pare-un lan de diamanturi" iar "stele par inghetate" de ger ca niste fiinte. Se sugereaza astfel mitul stelelor - logostele, mitul Sfanta Luna ("Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina"), deci pretuirea folclorului, ca in-estetica romantica, preluand imagini din poezia populara dar mai ales conceptul din Miorita, ca lumea este un univers al sacrului.
Epitetele au multa expresivitate: "ger amar, cumplit", "vecinice faclii", "zapada cristalina", "tablou maret, fantastic", "stele argintii", "templu maiestos", "farul lainic". Metonimiile au sugestii de hiperbole: "trasnesc stejarii", "cerul pare otelit", "stelele par inghetate".
Imaginea este de fapt o alegorie a naturii, tabloul are ca esenta conceptul popular, ca lumea trebuie privita ca un univers sacru si ne transmite mesajul dragostei de tara al autorului.