Balada de voinicie
Toma Alimos realizata pe motivul comuniunii dintre om si natura povesteste faptele si moartea unui voinic, care reprezinta principiul binelui. El traieste intr-o profunda comuniune si armonie cu lumea. Locul actiunii este pe malul Nistrului, la groapa cu cinci ulmi, unde Toma Alimos sta la masa si inchina murgului, armelor, ulmilor. Apare pe un cal negru (simbol al destinului malefic) Manea "hotomanul nalt, pletos /Cu cojoc mare, rriitos", simbol al principiului raului.
Maiiea ii cere socoteala lui Toma Alimos ca i-a calcat mosia, ca-i strica fanetele, adica de fapt cauta cearta. Prietenos, Toma Alimos ii da sa bea din plosca sa cu vin ros.
Manea insa nu primeste prietenia cu Toir.a si-l loveste pe ascuns, cu viclenie: "Palosul din san scotea / Si-asa bjne-1 invartea / Si-asa bine mi-l chitea / Ca pe Toma mi-l taia". Apoi, las, fuge. Toma se-ncinge cu braul peste rana, incaleca murgul, il ajunge pe Manea, il taie, dar inainte de a muri, ii cere murgului sa-i sape cu copita o groapa si sa-l aseze in ea: "Ulmii ca s-or clatina/Frunza ca s-o scutura/ Trupul ca mi-a astupa".
Balada are multe imagini sugestive create prin metafore: "cum e un stejar stufos"; sau metonimii "murgii ochii-si aprindea", "din copita sa-ti faci sapa", "Ulmii ca s-or clatina". Moartea eroului este o integrare in natura, o taina: "in tainita sa m-arunce".