Vasile Alecsandri (1818-l890), poet, prozator si dramaturg. Se naste la Bacau intr-o familie boiereasca. Primeste o educatie aleasa, intai in tara, apoi la Paris, unde isi ia bacalaureatul, dar nu-si incheie studiile de medicina.
Reintors in tara, participa cu tot elanul la miscarea culturala: colaboreaza cu Dcaia literara (1840), este membru in directoratul Teatrului National din Iasi, redactor la revista Propasirea.
Scriitor de frunte al epocii, se angajeaza in lupta pentru implinirea idealului national: participa la Revolutia de la 1848 si este unul dintre sustinatorii ferventi ai Unirii Principatelor (1859). In timpul domniei lui Cuza are un rol important in a obtine, de la guvernele Frantei, Angliei si Piemontului, recunoasterea Unirii.
Iubitor al folclorului romanesc, oublica volumul de Poezii populare ale romanilor (1852-l853; editie completa, 1866), curpinzand multe capodopere ale creatiei populare. Isi editeaza primul volum de versuri, Doine si lacamioare, in anul 1853 si compune piese de teatru. Intre 1860 si 1880 notorietatea lui este foarte mare, fiind considerat, atat in tara, cat si in strainatate, scriitorul reprezentativ al romanilor.
Gratie autoritatii de care se bcuura, numeroase reviste ii solicita colaborarea, societatea literara Junimea il invita la seratele ei si se simte onorata de prezenta scriitorului; regele Carol I si Elisabeta il au printre invitati. Aceasta este perioada in care Alecsandri publica operele sale majore: Pasteluri, Legende, Ostasii nostri, drama istorica Despot-Voda.
Ultimii ani ai vietii ii petrece mai mult la Paris, unde fusese numit ministru plenipotentiar. Vara vine intotdeauna in Romania, la castelul Peles, ca invitat al regelui si al reginei, si la Mircesti, locul sau preferat. Aici se va stinge in 1890.
Vasile Alecsandri are un rol hotarator in formarea si dezvoltarea teatrului national, prin alcatuirea unui repertoriu romanesc, prin scrierea primelor piese originale si prin formarea gustului publicului pentr teatru. In fond, dramaturgia noastra se naste in Moldova sub directoratul lui Mihail Kogalniceanu, Costache Negruzzi si Vasile Alecsandri, incepand cu anul 1840.
Scrie vodeviluri, comedii de moravuri (Iorgu de la Sadagura, ciclu ChiriteloR), feerii folclorice (Sanziana si PepeleaI), drame istorice (Despot-VodA), drame de inspiratie clasica (
Fantana Blanduziei, OvidiU).
Atasat al idealurilor pasoptiste, Vasile Alecsandri a fost liderul miscarii literare a epocii, fiind un deschizator pentru diferite specii si stiluri literare.
Contributia sa la formarea si dezvoltarea teatrului national a fost hotaratoare in crearea unui repertoriu romanesc, dar si in constructia operei dramatice si a limbajului specific.
Mare parte din piesele lui Vasile Alecsandri au caracter satriric si critic impotriva moravurilor sociale si politice ale vremii, impotriva starii pe loc, dar si a falsului progres, ridiculizand, demagogia, snobismul si parvenitismul : "Iorgu de la Sadagura", "Iasii in carnaval", "Peatra din casa", ciclul "Chiritelor", pentru ca, dupa cum marturiseste scriitorul: am proiectat sa fac din teatru un organ spre biciuirea naravurilor si a ridicolelor societatii noastre.
"
Chirita in provintie", comedie cu cantice, in 2 acte, reprezentata pe scena in 1852, este a doua piesa din ciclul Chiritelor, care mai cuprinde: "Chirita in Iasi" sau "Doua fete si o neneaca" (1850), "Cucoana Chirita in voiaj" - cinticel comic (1868), "Chirita in balon. Farsa de carnaval" (1876). Toate au in centrul lor acelasi personaj feminin comic, reprezentativ pentru momentul social-istoric si pentru un anumit tip uman.
Chirita este sotia unui boier de tara,
Grigore Barzoi ot Barzoieni, cu pretentii, dornica de marire si de a fi la moda, combinatie de parvenitism si de snobism.
Daca in prima piesa Chirita vine in capitalie ca sa-si capatuiasca fetele cu gineri de la oras, dar pana la urma le marita pe Aristita si Calipsita cu doi boiernasi din vecini, Brustur si Cociurla, alesi de Barzoi, in "Chirita in provintie" personajul comic are trei scopuri : sa introduca la Barzoieni moda timpului, sa devina ispravniceasa si sa-si insoare fiul natang, Gulita, cu Luluta, o orfana crescuta in casa ei, care va mosteni o mare avere. Cel care se opune este Leonas, un tanar istet si cinstit, indragostit de Luluta.
Tema piesei este demascarea parvenitismului, a snobismului si a abuzurilor administratiei. Conflictul dintre conceptia conservatoare, (reprezentata de BarzoI), sau de fals progres (reprezentata de ChiritA), personaje zugravite caricatural, si ideile noi, progresiste (reprezentate de LeonaS), se desfasoara gradat, intr-o actiune complicata, cu elemente pline de neprevazut, cu travestiri neverosimile si qui pro quo. Demascand coruptia lui Barzoi, Leonas ispravnic in locul acestuia si se casatoreste cu Luluta. Dezondamantul aduce victoria reprezentantului ideilor noi, Leonas, adica a onestitatii si a sentimentelor sincere asupra moravurilor satrizate : parvenitismul, snobismul si coruptia.
Chirita este un personaj ridicol prin contrastul intre ceea ce este si ceea ce vrea sa para, prin intermediul caruia sunt criticate o serie de aspecte din epoca: incultura, imitarea cu orice pret a modei, cosmopolitismul, negarea traditiei. Dupa ce vrea sa introduca la Barzoieni eticheta din casele mari de la oras, ca sa ispravniceasca isi doreste sa calatoreasca la Paris: "Of! ca nu mai pot trai in tara asta!".
Pe Gulita, un gogman prost-crescut, vrea sa il invete frantuzeste, ca este la moda, si sa-l capatuiasca cu zestrea Lulutei. Femeie voluntara, Chirita se foloseste de Barzoi, comod si lipsit de initiativa, ca sa parvina si il obliga sa-si schimbe obiceiurile vestimentare si culinare, dupa moda. Impins de nevasta sa obtina ispravnicia, provincialul stie cum sa obtina avantajele materiale din functia sa, ca in scena repetata a vanzarii repetate a curcanului.
Cuplul romantic, Leonas si Luluta, tineri cinstiti, reprezentanti ai ideilor noi, progresiste, are si rolul de a pune in lumina caracterul Barzoienilor, prin antiteza. Din grupul taranilor, care apar ca personaj colectiv, se desprinde
Ion, feciorul din casa, care comenteaza cu ironia si cu bunul-simt al omului simplu moda si tertipurile stapanilor.
Alaturi de comicul de moravuri, in piesa presarata cu cantece ca in vodevilurile vremii, este prezent comicul de situatii si de limbaj.
Dincolo de filiatiile pe care unii cercetatori le-au gasit cu protagonista comediei lui Moliere "Contesa d'Escarbagnas" ori cu Madame Agnot ("Madame Agnot sau mitocanca parvenita") de Maillot, Chirita ramane un personaj autohton, tipic epocii imediat de dupa 1848, dar si altor vremuri marcate de parvenitism. Prin aceasta "pretioasa ridicola", Vasile Alecsandri realizeaza expresia comica a "formelor fara fond", inainte de formularea teoriei lui Titu Maiorescu.