n. 13 apr. 1869, Bucuresti - m. 24 mai 1914, Bucuresti.
Critic si istoric literar.
Studii elementare, liceale si superioare la Bucuresti (licentiat in litere in 1891) si Paris (la Ecole Normale Superieure, intre 1892-1895). Doctorat in Utere la Paris (1898). Prof. suplinitor (1900), agregat (1901) si definitiv (1904) la Univ. din Bucuresti. Membru corespondent al Acad. Romane (1912). Membru in Consiliul permanent al Ministerului Cultelor si Instructiunii Publice. Director general al teatrelor (1908). Debutul editorial in 1891 cu teza de licenta de inspiratie maioresciana, Silogismul si adversarul sau Herbert Spencer. A colaborat cu studii, recenzii, cronici etc. la. Literatura si arta romana, Vieata noua, Revista idealista, L Independance roumaine. A scris, in lb. franceza, doua lucrari fundamentale despre epoca de infiripare a spiritualitatii romanesti moderne (De l influence franqaise sur iesprit public en Roumanie, 1898, La Roumanie au XIXe siecle, I-II, 1914) si, in lb. romana, niste bune "introduceri" pentru intelegerea operei lui La Fontaine {Filosofia lui La Fontaine, 1901) si Maeterlinck (Cu privire la Maurice Maeterlinck, 1912). Interesante pareri teoretice cu privire la literatura cuprinde cursul sau editat in 1903 sub titlul Ce este literatura? Conditiunile si limitele acestei arte.
Incepandu-si formatia spirituala in directie preponderent istorica si filosofica si sub influenta lui Maiorescu, dupa cum o demonstreaza si alegerea tezei de licenta, ELIADE s-a indreptat apoi in mod decis spre literatura si si-a statornicit metodele sub inraurirea lui Taine si Branetiere. inzestrat cu o cultura solida, intemeiata pe cei mai mari scriitori incepand din antichitate si pana in epoca romantismului, dobandindu-si de timpuriu un sistem constient si consecvent de lectura si interpretare a operelor, docu-mentandu-se, pe de alta parte, ca un adevarat erudit de buna descendenta istorista, ELIADE este unul dintre cei mai interesanti istorici, teoreticieni si critici literari romani de la inceputul veacului al XX-lea. Desi profesor de literatura franceza la Universitatea din Bucuresti, opera sa este consacrata in cea mai mare parte culturii si literaturii romane si urmareste deopotriva statornicirea temeliilor teoretice ale dezbaterii, scrutarea procesului de emergenta a culturii si literaturii moderne in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si in primele decenii ale celui urmator si educarea unui public avizat pentru creatia literara si scena nationala contemporana. Cursul tinut la Facultatea de Litere din Bucuresti in 1900-1901 si publicat in 1903 sub titlul Ce este literatura? Conditiunile si limitele acestei arte reia si continua, intr-un anume sens, operatia de definire a literaturii ca arta autonoma, inceputa de Maiorescu la 1867. Separarea categorica a scopurilor si mijloacelor artei si stiintei, delimitarea fondului de forma, dar si postularea stransei lor interdependente, circumscrierea ariei tematice posibile a literaturii, ca si preferinta demonstrata pentru marii "clasici" (fie ei si romantici) si lipsa de receptivitate pentru inovatiile de la sfarsitul secolului (Rimbaud, simbolistii) sunt tot atatea puncte de interferenta cu pozitiile fostului sau profesor. ELIADE detaliaza si nuanteaza insa discutarea problemelor, caci scrie intr-un alt stadiu al evolutiei noastre literare, este un specialist profesionst al literaturii si se adreseaza unui public a carui educatie literara trecuse de faza rudimentelor. Caracterul sistematic si limpezimea modului de a gandi si de a se exprima il inrudesc si ele cu maestrul, au insa la ELIADE o nuanta mai "frantuzeasca", concretizata intr-o anume eleganta si usurinta a comunicarii, departe totusi de orice facilitate, si o sporita predilectie pentru arhitectonica "frumoasa" a demonstratiei. Cronicile literare si dramatice, publicate mai intai in L Independance roumaine si reunite in cele trei volume de Causeries litteraires (1903), demonstreaza capacitatile autorului de a face o superioara si subtila pedagogie literara si patriotica. Desi, sau poate tocmai pentru ca sunt scrise in limba franceza si se adreseaza unui public destul de snob, ELIADE insista in ele, mai ales, asupra interesului si frumusetilor literaturii romane, cu intuitii valorice sigure (demonstrate de aprecierile elogioase la adresa Romaniei pitoresti a lui Vlahuta, a poeziilor lui St. O. Iosif sau a dramelor Manasse si Vlaicu-Voda), un sistem de argumentatie si de citare foarte convingator, dovedind si capacitatea de a intui si a pune in valoare valentele literare ale unor texte la prima vedere rebarbative (ca in comentariile la Documentele si Regestele lui
Ion Bogdan). Rezervele fata de "incorectitudinile" formale ale poeziilor lui Eminescu sau credinta in caracterul trecator al succesului comediei caragialiene, desi invedereaza limitele, sau mai curand particularitatile individuale ale gustului criticului, nu trebuie totusi sa umbreasca o activitate altfel cu totul remarcabila. Analizele unor scrieri straine, mai ales piese de teatru (Cyra-no de Bergerac, Avarul lui Moliere, dramele lui Al. Dumas-fiul s.a.), ca si aprecierile despre jocul actorilor, invedereaza aceeasi finete a analizei si suplete a diagnosticului critic, totdeauna nuantat si niciodata lipsit de rezerve pertinente si convingator argumentate. Critica lui E., lucru de altfel afirmat in mod programatic, e mai curand binevoitoare si comprehensiva, fara a face insa concesii valorice, si totdeauna demonstrata pe baza unui excelent set de citate ilustrative. Cartile consacrate inceputurilor culturii si literaturii romane moderne (De l Influence francaise sur Vesprit public en Roumanie, 1898, si La Roumanie au XIXe siecle, I-II, 1914; primul volum al celei din urma aparuse intr-un prim tiraj in 1905 sub titlul Histoire de l esprit public en Roumanie au dix-neuvieme siecle), desi inteleg notiunea de influenta in felul in care era inteleasa in anii de inceput ai compara-tivismului, desi in premise (mai ales prima), par sa infeudeze excesiv debuturile culturii romane influentei spiritului francez, demonstreaza, de fapt, prin forta intrinseca a documentatiei utilizate, dar si prin concluziile partiale din cuprinsul lucrarilor, puterea originalitatii romanesti, legatura dintre cultura si literatura si necesitatile sociale, politice si spirituale ale momentului istoric intern. Amandoua cartile sunt, de fapt, niste lucrari de istorie a mentalitatilor, elaborate pe baza unei documentatii minutioase (cuprinzand si mult material manuscris), cu o constructie limpede si echilibrata, in care amanuntul se integreaza ansamblului fara a-i oculta niciodata marile linii directoare. ELIADE ramane tributar unor prejudecati pe atunci bine incetatenite in istoria noastra culturala (cea antifanariota, de pilda), dar, pe de alta parte, apreciaza cu mare exactitate izvoarele, laturile pozitive si slabiciunile unor documente social-politice cum ar fi "constitutia carvunarilor" sau Regulamentul organic. In ciuda aparentelor, mai ales in cartea din 1914, aprecierea influentei franceze este destul de ponderata: autorul urmareste cu mare atentie nasterea natiunii si cresterea sentimentului de patrie la romani, dorinta lor nu de a imita in primul rand, ci de a adapta in scopul stimularii progresului intelectual, moral, social si politic. Capitolele inchinate literaturii propriu-zise, relativ restranse in economia ambelor lucrari, releva totusi contributia catorva dintre personalitatile cele mai importante:
C. Conachi,
Iancu Vacarescu, Heliade Radulescu, Gr. Alexandrescu (despre care publicase un excelent studiu in Revue des deux mondes din 1904),
V. Carlova, denotand aceeasi sigura intuitie a valorilor si aceeasi prudenta in formularea aprecierilor.
OPERA
Silogismul si adversarul sau Herbert Spencer, teza de licenta, Bucuresti, 1891; Quomodo ftat syllogis-mus. Quidque valeat. Thesim facultati litterarum parisiensis, Paris, 1898; De l Influence francaise sur l es-prit public en Roumanie. Les Origines. Etudes sur l etat de la societe roumaine a l epoque des regnes phanari-otes, Paris, 1898; Filosofia lui La Fontaine, Bucuresti, 1901; Ce este literatura? Conditiunile si limitele acestei arte. Bucuresti, 1903; Causeries litteraires, I-III, Bucuresti, 1903; Histoire de l espritpublic en Roumanie au dix-neuvieme siecle, tom. I, Paris, 1905; Teatrul National din Bucuresti in 1908-1909. Raport catre dl. ministru al Instructiunii Publice si al Cultelor, Bucuresti, 1909; Cu privire la Maurice Maeterlinck, Bucuresti, 1912; La Roumanie au XIXe siecle, tom. I-II, Paris, 1914; Ce este literatura?, ed. ingrijita, pref. si nota asupra ed. de Al. George, Cluj-Napoca, 1978; Influenta franceza asupra spiritului public in Romania. Originile. Studiu asupra starii societatii romanesti in vremea domniilor fanariote, in romaneste de Aurelia Cretia, pref. si note Al. Dutu, Bucuresti, 1982.
REFERINTE CRITICE
St. Orasanu, Filosofia lui La Fontaine dupa d.
Pompiliu Eliade. Note critice, 1901; M. Bucur, Istoriografia; Al. George, La sfarsitul lecturii, II, 1978;
M. Ungheanu, in
Luceafarul, nr. 29, 1982;
N. Manolescu, in Romania literara, nr. 34, 1982; P Mareea, in Contemporanul, nr. 27, 1982; I. Vusdea, Pompiliu Eliade, 1985.