Lucian BLAGA

Repere

Arta poetica a lui Lucian Blaga (o "ars poeticA).

Conceptele de cunoastere luciferica si paradisiaca; metafora revelatoare si plasticizanta; poezia - forma artistica de potentare a misterului.

Studiul textului

Lumina-metafora blagiana aminteste de lumina genezei despre care scrie in Biblie: "Si a zis Dumnezeu sa fie lumina, Si s-a facut lumina. Si a vazut Dumnezeu ca lumina e buna".

"Lumina mea" este conceptul care evoca acea cunoastere "luciferica" despre care vorbeste in "Trilogia cunoasterii", aceea care "provoaca o criza in obiect", care introduce aticul, "riscul", care tinde spre partea care se ascunde, spre "mister", care in acelasi timp se si "arata", se si "ascunde": "Eu cu lumina mea sporesc a lumii taina". Taina este un cuvant de prima importanta in ritualul liturgic si nu intamplator il foloseste Blaga. Poezia lui nu se confunda cu filozofia. Iubirea ca virtute ce deschide drumul spre taina este si iubirea pentru intreaga creatie, evocata in patru simboluri: Iubirea este aici sinonim cu lumina mea" si intra in antiteza cu "lumina altora" - in context, sinonim cu "mintea" si cu "intuneric".~Deci cunoasterea luciferica in antiteza cu cunoasterea paradisiaca;

- lumina mea in antiteza cu lumina altora" (ce nu cauta misteruL);

- (eU) iubesc in antiteza cu "sugruma";

- nu ucidin antiteza cu presupusul "ucid";

- lumina in antiteza cu "adancimi de intuneric";

- eu in antiteza cu "altii";

- imbogatesc in antiteza cu "strivesc", "ucid" ("altii");De observat rolul important al conjunctiei adversative dar in separarea campurilor semantice in antiteza.

Retinem patru metafore revelatoare pentru misterul lumii si fiecare lector le poate explica prin lectura sa: flori, ochi, buze, morminte.

Se memoreaza comparatia impresionanta, cu deschidere cosmica si relevanta transcendenta "lumina mea" - razele albe ale lunii (lumina luniI):

"si-ntocmai cum cu razele ei albe luna nu micsoreaza, ci tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister

si tot ce-i ne-nteles se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari sub ochii mei caci eu iubesc

si flori, si ochi, si buze, si morminte"

Iubirea este mijloc si cale de cunoastere in universul poetic blagian. Ramane de meditat asupra "irationalismului" blagian si asupra "intuitionismului blagian".

Poezia are ton de confesiune grava, la marea ora a adevarurilor afirmate polemic si marturisirea unui crez filozofic dar, in acelasi timp, si literar.

Antiteza sugereaza si structura pe doua planuri: cuoasterea poetica si cea "luciferica" in antiteza cu cunoasterea pozitivist/experimentalista, si cunoasterea "paradisiaca" ce nu cerceteaza misterul ci ramane la aspectul obiectului.

Versificatia - libera: fara rima, fara ritm.

Se poate face un eseu pornind de la motivele literare fundamentale la Blaga, cum ar fi lumina in volumul "Poemele luminii" si "focul" ("Cantecul focului"), "cenusa" ("Corabii cu cenusa").

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.