Substanta epica a romanului, drama lui
Ion se deruleaza pe fundalul satului, intr-o corelatie cu ritmurile si pulsatia acestuia. Desi fixat geografic, spatial si temporal, satul rebrenian capata accente mitice, iar viata se desfasoara ritualic, in ritm de nastere, casatorie si moarte.
De la inceput se impune imaginea horei, element stravechi al traditiei populare, se aud acorduri ale Somesanei, ale invartitei, iar destinele se desprind ca adevarate drumuri ale naratiunii. Acestea vor evolua alaturi sau se vor intretaia, comunicand mereu pentru a da o imagine ampla, monografica a satului romanesc.
Antologica este si scena nasterii pe camp, cand Ana traieste durerile paroxistice ale facerii intr-o scena lucrata in aceeasi pasta vascoasa, cu aceleasi tuse groase, apasand mereu pe reactia fiziologica dura" (Al. Sandulescu, op.cit., p. 34).
Nasterea copilului, misterul creatiei ii infioara pe cei doi barbati, Ion si tatal sau, prezenti la scena. Amandoi barbatii stateau nemiscati, in picioare, cu capetele descoperite, cu ochii spre locul unde fiinta noua isi cerea dreptul la viata. Amandoi aveau in suflet uimirea si smerenia in fata minunii ce se petrece zilnic sub privirea oamenilor si pe care totusi omul n-a ajuns inca s-o inteleaga in toata maretia ei dumnezeiasca."
Nunta este prezentata realist, dar cu mentionarea datinii. Aceasta tine trei zile", alaiul este impresionant: Calaretii pocneau mereu din pistoale", lautarii isi frangeau degetele cantand", apar : caruta cu mirii", hrisca cu nasii". Urmeaza ospatul, dansul, in timp ce autorul noteaza psihologic si treptele nefericirii Anei care isi vede mirele fulgerat de patima", strangand-o pe Florica, mistuit de remuscari inabusite". Nunta este pentru Ion doar un ritual de intrare in posesiune/
Moartea este un motiv frecvent al romanului si incheie violent dramele. Eroii vor sfarsi tragic - Ion ucis de George Bulbuc, iar Ana prin sinucidere. Destinele lor inseamna abatere de la legea universala a sfarsitului firesc. O adevarata meditatie asupra mortii, conceputa cu seninatate taraneasca rosteste Dumitru Moarcas, om simplu, dar cu filosofie a bunului--simt: Omul traieste ca sa moara. Si cum traieste asa moare. Daca traieste rau, moartea-i buna si blanda ca o sarutare de fata mare. Daca traieste bine, atunci moartea-i rea si coasa nu taie si te chinuieste".
Discutiile despre moarte ilustreaza tehnica anticiparii, prin care se prefigureaza destinele celor doua personaje.
Rebreanu a descoperit in roman poezia epica a vietii taranesti, drama pasiunilor, tragedia aspra a momentelor esentiale ale existentei - nastere, nunta, moarte. Detaliile realiste din actele fundamentale ale vietii, situatiile tipice ale epicii intra in sfera omenescului care isi are propria sa maretie, ascunsa in cenusiul cotidian, alcatuiesc ceea ce Calinescu numea calendarul sempitern al satului".
