Interpretare de text la prima vedere
Sub sarutarea zorilor tot pamantul, crestat in mii de franturi, dupa toanele si nevoilor atator suflete moarte si vii, parea ca respira si traieste. Porumbistile, holdele de grau si de ovaz, canepistile, gradinile, casele, padurile, toate zumzaiau, susoteau, fasaiau, vorbind un grai aspru, intelegandu-se intre ele si bucurandu-se de lumina ce se aprindea din ce in ce mai biruitoare si mai roditoare. Glasul pamantului patrundea navalnic in sufletul flacaului, ca o chemare, coplesindu-1. Se simtea mic si slab, cat un vierme pe care-1 calci in picioare, sau ca o frunza pe care vantul o valtoreste cum ii place. Suspina prelung, umilit si infricosat, in fata uriasului:
Cat pamant, Doamne! in acelasi timp insa iarba taiata si uda parca incepea sa i se zvarcoleasca sub picioare. Un fir il intepa in glezna, din sus de opinca. Brazda culcata il privea neputincioasa, biruita, umplan-du-i inima deodata cu o mandrie de stapan. Si atunci se vazu crescand din ce in ce mai mare. Vajaiturile stranii pareau niste cantece de inchinare. Sprijinit in coasa, pieptul i se umfla, spinarea i se indrepta, iar ochii i se aprinsera intr-o lucire de izbanda. Se simtea atat de puternic incat sa domneasca tot cuprinsul."
(L. Rebreanu,
Ion, 1920,1, cap. inceputuL) intelegerea textului
a- in 1920, aparitia romanului realist si obiectiv, Ion incheia lirismul samanatorist si patriarhal, eticismul excesiv al poporanismului, deschizand calea estetica pentru proza noua modernista. Prozatorul se documenteaza riguros, se inspira din fapte autentice, da viata artistica unor personaje reale si alcatuieste monografia vietii sociateconomice si familiale din spatiul rural ardelenesc in primele decenii ale secolului al XX-lea.
a- Intentia marturisita a prozatorului a fost aceea de a face din protagonistul operei sale un erou reprezentativ pentru intreaga noastra clasa taraneasca si problema acuta a lipsei de pamant (ca si a pauperizarii accentuatE) cu care se confrunta aceasta la inceputul veacului trecut. Ion al Glanetasului refuza pecetea rusinoasa de sarantoc" si vrea cu orice pret sa refaca averea pierduta a familiei si sa ocupe un loc demn in ierarhia sociala atat de stricta a satului in care traieste.
a-
Dorinta de a deveni posesorul unei suprafete agricole cat mai insemnate ca intindere si ca valoare roditoare se transforma in idolatrie" (in acceptia lui T. VianU), ii catalizeaza intreaga vointa si energie, transformandu-se intr-o obsesie tiranica. Fragmentul epic citat surprinde in doua secvente antitetice relatia complexa a flacaului din Pripas cu pamantul sfant din care si-a facut un idol.
a- Cele doua secvente narative la persoana a IlI-a, separate de o singura replica la persoana I, si anume o exclamatie iesita parca din sufletul introvertit al eroului coplesit de imensitatea terenurilor care-1 inconjoara, ca si de forta ce emana din stralucirea intunecata a bulgarilor si din mirosul lutului reavan.
a- Fragmentul literar ales este o descriere in proza a sentimentului de infratire a tanarului taran cu pamantul pe care-1 lucreaza cu evlavie si fata de care traieste senzatii intense si contradictorii: de umilinta si de biruinta, de om stapanit de o forta numenala a firii (glasul pamantului"), dar si revelatia de stapanitor capabil sa se inalte cu semetie peste tot cuprinsul."
Particularitati stilistice intregul fragment epic este o personificare extinsa la nivelul valorilor morfologice fundamentale: substantive (sub sarutarea zorilor", un grai", glasul pamantului") adjective (grai aspru", lumina biruitoare", brazda neputincioasa, biruita") cele mai numeroase sunt, insa, verbele personificatoare: respira", traieste", vorbind, intelegandu-se, bucurandu-se", sa se zvarloceasca", privea" etc.
a- Enumeratiile substantivale evidentiaza vitalitatea naturii, varietatea formelor vegetale si a celor create de mana omului, care-1 impresioneaza pe erou prin adundenta lor: Porumbistile, holdele de grau si de ov&z, canepistile, gradinile, casele, padurile"; enumeratiile verbale fie ca au sensuri personificatoare si insufletesc natura campeneasca, in mijlocul careia munceste flacaul cu spor, fie ca alcatuiesc imagini sonore prin caracterul lor onomatopeic: [toate] zumzaiau, susoteau, fasiau"
a- Epitetele, cel mai adesea duble si triple, grupate in perechi antonimice sau sinonimice, definesc raporturile umanizate si mereu incordate intre fiinta pamantului si cel care nazuieste cu ardoare sa-i devina stapan: suflete moarte si vii", mic si slab", umilit si infricosat", culcata, neputincioasa, biruita". incordarile maxime ale pamantului si starile de extaz ale feciorului in fata gliei, vazute hiperbolic cat un urias", sunt exprimate prin adjective (cu valoare de epitetE) la gradul comparativ de superioritate si superlativ absolut: mai biruitoare si [mai] roditoare", cat [echivalent cu foarte intins] pamant", mai mare", atat de puternic", tot [intreg, nesfarsit] pamantul".
a- Comparatiile sunt preluate atat din universul natural, familiar omului de la tara, cat si din tezaurul spiritual de cantece si forme artistice pe care le-a creat in timp: glasul pamantului patrundea navalnic [], ca o chemare"; se simtea [] cat un vierme [], sau ca o frunza"; vajaiturile stranii pareau cantece de inchinare."
Concepte operationale aplicate
Definiti modul de expunere numit descriere, precizandu-i trasaturile specifice; mentionati figurile de stil cele mai frecvente intr-o secventa narativ-descriptiva si apoi particularizati-le la proza scrisa de Liviu Rebreanu.
a- Majoritatea verbelor sunt conjugate la indicativ imperfect (parea", se aprindea", patrundea", se simtea", incepea", intepa", privea" etC), sau la modul nepersonal gerunziu (vorbind", intelegandu-se", bucurandu-se", coplesind" umpland", crescand"), intrucat ambele forme verbale exprima actiuni prelungite in timp, a caror durata ramane indefinita precum starile de spirit traite de protagonistul romanului.
a- Setea nepotolita de pamant a tanarului taran pauperizat devine evidenta si prin numeroasele adjective pronominale nehotarate, utilizate cu inteles cantitativ: tor pamantul", atator suflete", car pamant" torcuprinsul", si chiar printr-un pronume indefinit substantivat, cu functie de subiect reluat: toate zumzaiau"
a- Bucuria triumfului, resimtita navalnic" de eroul infratit cu pamantul izbavitor de saracie si umilinte, este reliefata semantic fie prin cuvinte si sintagme ale victoriei (biruitoare", mandrie de stapan", crescand [] mai mare", cantece de inchinare", izbanda", atat de puternic", sa domneasca"), fie prin termeni ai luminozitatii si ai caloricitatii (lumina", se aprindea", patrundea", ochii i se aprinsera intr-o lucire")
