Definitia limbii romane.
Limba romana a fost definita de majoritatea cercetatorilor ca fiind limba latina populara vorbita neintrerupt timp de doua mii de ani, in nordul si sudul Dunarii, intr-un mediu trac, grec, turc, slav, adica oriental:
"Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului roman cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia inferioara si superioara) din momentul paniinderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre."
(Al. Rosetti, Istoria limbii romane, Ed. stiintifica si Enciclopedica, 1977, p. 77)
Perioada de formare a limbii romane.
Luptele dintre romani si daci incepute din timpul imparatului Domitian (Tapae 88 e.n.) sunt continuate de imparatul Traian (101-102 si 105-106) si duc la transformarea Daciei intr-o provincie romana, timp de 165 de ani adica pana in anul 271 e.n. cand imparatul Aurelian retrage garnizoanele romane in sudul Dunarii.
in aceasta perioada in Dacia sunt adusi colonisti ronfani, negustori, soldati, care dupa ce-si indeplinesc obligatiile stagiului, sunt rasplatiti cu acordarea de privilegii (pamant, drepturi cetatenesti etc). imparatul Caracalla da in anul 212 e.n. "Constitutio Antoniana", prin care dacii devin cetateni romani, ca urmare a insusirii limbii latine si a modului de viata roman. in perioada dintre anii 101-271 e.n. avem o perioada de bilingvism, cand limba daca se incruciseaza cu limba latina. Limbile sunt ca niste sabii, ele separa net o comunitate sociala, etnica de alta, de aceea limbile nu se amesteca. Limba latina a iesit invingatoare, fiindca era un instrument de comunicare perfectionat prin activitatea marilor scriitori si oameni de cultura romani.
intre anii 271 e.n. si sec. VI, cand vin slavii, avem perioada de formare a limbii romane, fiindca regulile de transformare ale cuvintelor de origine latina nu vor actiona si asupra cuvintelor de origine slava. Unii lingvisti discuta despre o a doua incrucisare intre limba romana proaspat constituita si limba slava, incheiata cu victoria limbii romane. Fiind mai numeroasa in nordul Dunarii si mai bine organizata, populatia romana i-a asimilat pe slavi sau i-a respins. Slavii au trecut in sudul Dunarii si au lovit comunitatea romana, dispersand-o. Totusi primele state din sudul Dunarii sunt romano-bulgare sub
Ionut Asan.
Teritoriul de formare al limbii romane.
Limba romana s-a format si s-a vorbit in nordul si in sudul Dunarii, irt provinciile: Dacia; Dardania, Moesia inferioara si superioaja. Ea s-a constituit, ca sjf-limbile dalmata, sarda, dialectele italiene din sud, din limba latina populara orientala !
. Expansiunea romanilor pe teritoriul Daciei este pana la est de raul Prut, fiindca avent urme de castre romane la Barbosi, Sendreni, Poiana aidoma celor din Muntenia de la Piscul Crasaiii (Ialomita) si Spantov (Arges). Au fost remarcate apropierile dintre, limba romana si limbile sarda, dalmata, italiana de sud in conservarea consoanelor oclusive p, t, k, in unele cuvinte, spre deosebire de spaniola!
De exemplu: romana: capastru, roata, pacurar italiana: capeslro, rota, pecorario spaniola: cabestro, rulada portugheza: pequieiro
Caracterul latin al limbii romane.
Caracterul unei limbi este dat de vocabularul esential (fondul principal de cuvinte) si de structura gramaticala. Nucleul limbii romane (vocabularul esential) este latin iar structura gramaticala este latina. Cuvintele din fondul principal de cuvinte, care denumesc parti ale corpului omenesc sunt peste 90% de origine latina: dinte (lat. dentis), gura (lat. guta), ochi (lat. oculum), ureche (lat. auricula), mana (lat. manus), picior (lat. petiolus), inima (lat. anima), coapsa (lat. coxa), frunte (lat. frontem). De asemeni avem termeni religiosi ca: Dumnezeu (lat. domine cicus), crestin (lat. cristianus), biserica (lat. basilica), botez (lat. haptisium), rugaciune (lat. rogationem), c;uce (lat. urucem), inger (lat. angelus). S-au pastrat termeni ce denumesc notiuni esentiale cac sat (lat. fossatum), ara (lat. arare), semana (lat. seminare), grau (lat. granum), secara (lat. secale), canepa (lat. canapa), sare (lat. salis>salem), in (lat. linum), aur (lat. aurum), argint (lat. argentum), cal (lat. cahallus), vaca (lat. vaca), vie (lat. vinea), poama (ht. poma), ceapa (lat. caepa), mama (lat. mater), fiu (lat. filius), frate, sora, fiica, familie, barbat, ajutor, adapost, cantec, imparat, baiat, cutit, lingura, jnj,re, oaie. placinta, piersic.
Toponime: Dunare, Retezat, Drobeta, Napoca, Sculeni, Cris, Somes, Olt. Onomastica: Liviu, Octavian, Tiberiu, Ovidiu, Agripina, Letitia, Emilian, Traian, Cezar.
Pentru ca un cuvant sa patrunda in vocabularul esential, adica in nucleul limbii, el trebuie sa indeplineasca mai multe conditii: sa exprime o notiune fundamentala, sa aiba vechime in limba, sa fie cunoscut de majoritatea vorbitorilor, sa intre in expresii si locutiuni, sa aiba putere de derivare si compunere. Acest nucleu al limbii este peste 70% latin si mai cuprinde cuvinte de origine daca, slava, greaca, turca, franceza etc. El cuprinde in jur de doua mii de cuvinte, ceea ce reprezinta cam 1% din masa vocabularului limbii romane. Nu cantitatea ci calitatea cuvintelor este esentiala pentru a defini trasaturile unei limbi.
Conservarea elementului dac.
Pastrarea elementelor dace a fost discutata pentru prima oara de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a observat ca o serie de cuvinte au o mare putere de derivare si compunere, indeplinesc conditiile de a face parte din vocabularul esential dar a caror origine nu fusese stabilita. Dintre acesti termeni amintim: abur, baci, balta, balaur, balega, bar, brad, brau, buza, bucurie, caciula, catun, ceafa, ciuta, ciuca, ciupi, copac, copil, ciirpan, droaie, fluier, farama, gard, gata, ghimpe, ghionoaie, goga, grumaz, gusa, mal, mazare, marar, manz, mugur, mos, murg, noian, parau, pupaza, ranza, scrum, sambur, scapara, spuza, strunga, tap, soparla, vatra, zgarda, zara.
Toponime: Carpafi, Arges, Buzau, Mures, Ciucas, Caciulata, Bucegi, Barsei, Bucuresti, Tisa.
Onomastica: Baciu, Barsan, Barzu, Balta, Goga, Brad, Catuneanu, Ciuca, Buzatu, Grumazescu, Bucur, Curpan, Scrumeda, Zara.
Substratul dac constituie elementul de originalitate al limbii romane fata de celelalte limbi romanice: franceza (substrat galic), spaniola (substrat iberic), italiana (substrat etrusc).
Influenta slava
Prezenta populatiei slave pe teritoriu incepand cu secolul al Vl-lea si oficierea cultului religios in limba slava, a determinat o influenta a acestei limbi asupra limbii romane.
S-au pastrat termeni de cult religios: liturghie, maslu, iad, rai, schit, sfant, utrenie, vecernie, molitfelnic, staret, pocrov, vovidenie; termeni din agricultura: plug, ogor, brazda, pogon, snqp, stog; termeni de organizare sociala: logofat, vornic, paharnic, vistiernic, stolnic, boier, jupan.
Toponime: Tarnava, Bistrita, Dambovita, Cozia, Craiova, Cerna, Ilfov, Lipova, Jijia, Prahova, Ialomita, Ramnic, Zlarna, Vodita, Tismana, Snagov, Stolniceni. Onomastica: Ivan, Ciornei, Cernat, Vornicu, Tarnoveanu, Stoleriu, Olga, Tania, Boris, Stolniceanu, Bistriceanu, Oleg
Influenta slava in structura gramaticala este exprimata prin vocativul in "o" al substantivelor feminine (Mario, Ioano, Florico; prin numeralul suta; prin modelul de construire a numeralelor de la 1 la 19.
Influenta greaca
S-a exercitat de catre coloniile grecesti din Dobrogea, mai apoi din centrul de mare influenta asupra culturii noastre a Bizantului, a prezentei populatiei grecesti refugiate dupa caderea Constantinopolului si a domniilor fanariote. S-au pastrat termeni ca: alfabet, filosofie, geometrie, condei, condica, psihic, dialog, analog, analogie, arhon, logica, diac, mustata, trandafir, catarg, hora, plapuma, zodie, scandal, zugrav, pravalie, zahar; Evanghelie, teologie, paraclis, omilie, amin; arhondaric.
Onomastica: Vasile, Ioan, Alexandru, Constantin, Elena, Andrei, Teodor, Vasiliu, Hangeriiu, Cantacuzino.
Influenta turca.
S-a realizat prin prezenta turcilor in nordul si in sudul Dunarii prin administratia turceasca, si ca urmare a deselor si violentelor incursiuni militare facute de Imperiul otoman in principatele Moldova, Tara Romaneasca, Basarabia, Banat, Dobrogea. " S-au pastrat termeni ca: pasa, vizir, sultan, aga, iahnie, cataif, harem, haraci, hazna, turban, salvari, rahat, cafea, alivenci, halva, sarma, simigiu, geamgiu, ciulama, musaca.
Onomastica: Hagiu, Cihodaru, Hasnasi, Turpan, Basa. Toponimie: Techirghiol, Babadag, Medgidia, Bairamdede, Ceatal.
Influenta franceza.
Se datoreste contactelor culturale,-introducerii limbii franceze in scoli. S-au impus in limba multi termeni ca: republica, administratie, egalitate, librarie, parfumerie, galanterie, constitutie, revolutie, libertate, cavalerie, infanterie, artilerie. Aceasta influenta se continua si avem multe neologisme adoptate din aceasta limba.
Dialectele limbii romane
Dialectul daco-roman este vorbit de o populatie de peste 23 de milioane de pe teritoriul fostei Dacii, dar si sub forma limbii nationale de circa 4 milioane de.romani din Republica Moldova, Bucovina de nord, Banatul sarbesc, Cadrilater si de alte cateva milioane de romani din Ungaria, Germania, Franta, America, Canada si alte tari. Limba nationala a statului Romania s-a constituit pe baza dialectului daco-roman. Pe baza lui s-a realizat limba romana literara, care este aspectul cel mai ingrijit al limbii nationale. in limba romana literara s-au scris carti de valoare pentru literatura nationala si universala, carti stiintifice. Dialectul daco-roman are mai multe graiuri: moldovean, muntean, oltean, banatean, crisan, maramuresan.
Dialectul maeedo-roman este vorbit de romanii din Macedonia grupati in orasele Nis, Skoplije, in Muntii Pindului, Muntii Olimp, unde ei alcatuiesc grupari etnice distincte. in acest dialect s-a realizat o cultura si o literatura reprezentata de ; personalitati ca Victor Eftimiu, Take Papahagi, etc.
Dialectul megleno-roman este vorbit de romanii din Bulgaria si Grecia de pe valea fluviului Marita, unde ei alcatuiesc o comunitate etnica.
Dialectul istro-roman este vorbit de romanii din peninsula Istria din nordul Marii Adriatice, pe teritoriul Iugoslaviei.
In afara de acestea pe Valea Timocului in Serbia vorbesc limba romana circa un milion si jumatate de romani, care sunt total lipsiti de orice fel de drepturi. Ei au un grai daco-roman cu elemente oltenesti si banatene. La fel in Bosnia, vorbesc limba romana cam o jumatate de milion de romani, care sunt lipsiti de orice fel de drepturi din cauza regimurilor de dictatura.
Locul limbii romane intre limbile romanice
Limba romana ocupa un loc aparte intre limbile romanice, deoarece este singura limba orientala. Substratul limbii romane este dac si nu avem un adstrat latin, ca.in limbile italiana, franceza, spaniola, ca urmare a oficierii cultului religios in limba latina. A conservat termeni din limba latina care s-aii pierdut in celelalte limbi romanice, pe care le mentionam: italiana, franceza, provensala, spaniola, catalana, portugheza, sarda, retoromana. Limba dalmata a incetat sa mai fie vorbita pe coasta dalmata din secolul trecut.
Limba romana face parte, ca toate limbile romanice, din familia limbilor indo-europene. Din aceasta familie mai fac parte limbile slave (rusa, polona, ceha, i. safba, ucraineana, bulgara), limbile germanice (engleza, germana), limbile nordice (suedeza, norvegiana, daneza), greaca, persana, hindi, avesta, albaneza.
