Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Ileana MALANCIOIU - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 23 ian. 1940, com. Godeni, jud. Arges.

Poeta

Liceul la Campulung-Mus-cel (bacalaureat in 1957); urmeaza apoi Scoala Tehnica Financiara din Bucuresti (1960), dupa care se inscrie la Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti (licenta in 1968).

Dr. in filosofie (1977). Din 1980, redactor la Viata Romaneasca. A debutat cu versuri in Luceafarul (1965). Alte colab. la: Romania literara, Viata Romaneasca, Steaua, Tribuna, Amfiteatru s.a. Debut editorial cu voi. Pasarea taiata (1967), de inspiratie aparent "traditionalista"; in realitate, MALANCIOIU propune de pe atunci o poezie care, pornind de la evenimente obisnuite, banale, dezvolta in jurul nucleului narativ o atmosfera de ritual si magie.

Daca abandoneaza cadrul rustic initial, in favoarea unui univers emblematic, de sursa livresca, cu elemente biblice, folclorice sau de ev mediu stilizat, cartile urmatoare -de la Catre Ieronim (1970) si Inima reginei (1971), la Peste zona interzisa (1979) si Sora mea de dincolo (1980) - arcentueaza, in schimb, caracterul riualic si de invocatie al discursului liric. Erosul si moartea, adesea in stransa comunicare, raman temele mari ale acestei poezii. Lirismul ei contureaza un univers halucinant, populat, ca la unii romantici (Poe, Eminescu), de fiinte situate la limita dintre realitate si vis, proiectii ale unei mari tensiuni afectiv-spirituale. Teama si cutremurarea metafizice se deplaseaza tot mai mult, in creatia mai recenta (Linia vietii - 1982; Urcarea muntelui - 1985), catre timpul si spatiul istoriei: angoasa in fata represiunii generalizate, a lipsei de libertate, a golului existential, ce-si cauta compensatia in patosul apelului la regenerarea morala. Tinuta de personaj tragic a subiectului liric aflat in situatii-limita ramane pregnanta, intr-o poezie cu structura frecvent parabolica si atmosfera expresionista, care prelucreaza creator si un numar de motive lirice bacoviene. Remarcabile prin finetea analizei si largul orizont cultural-Filosofic sunt eseurile din voi. Vina tragica (1978), consacrate tragicilor greci, lui Shakespeare, Dostoievski, Kafka. Publicistica literara si de atitudine civica in Scrisori catre mine insami (1987). Premiul "M. Eminescu" al Acad. pe 1973. Premiul Uniunii Scriitorilor (1979; 1993) si al Asoc. Scriitorilor din Bucuresti (1982); Premiul national de poezie "Mihai Eminescu" (1995); Marele premiu pentru poezie "Lucian Blaga" (1997).



in momentul cand publica Pasarea taiata (1967), MALANCIOIU promitea sa devina o poeta a realitatilor elementare surprinse in cateva situatii tipice pentru omul aflat in directa comunicare cu "tainele" universului. Perceptia proaspata a miscarilor vitale din spatiul rural familiar putea fi remarcata in primul rand: urcusul sturionilor spre izvoare, bataia berbecilor la rascruce de drumuri, cautarea straniu-senzuala a puilor de pasari prin scorburi, tulburarile primelor aspiratii erotice, drumul chinuit al boilor cu copite insangerate erau tot atatea pretexte pentru mici inscenari si naratiuni in arhitectura carora transpareau tiparele unor ceremonialuri arhaice. O poezie precum cea care da titlul volumului sugera deja atitudinea ambigua fata de asemenea evenimente nespec-taculoase in ele insele - un amestec de uimire si anxietate, de sentiment al plenitudinii vitale si de frustrare, o dorinta de a proteja matern si de a fi protejat, o nazuinta de comuniune cu lucrurile si, pe de alta parte, constiinta solitudinii in suferinta. Sub semnul pasarii sfinte, dar rau-prevestitoare (vezi Cioica) se anunta atmosfera stranie dominand, paradoxal, cantecul "orfic" al poetei, care convoaca puterile firii la o universala armonie, dar ramane parca suspendat intr-o tensiune a depasirii concretului material spre un orizont pur fantasmatic. Un asemenea orizont este cel spre care se deschide creatia ulterioara, incepand cu Catre Ieronim (1970) si Inima reginei (1971) - doua dintre cartile cele mai semnificative ale autoarei. Intr-o expresie mai cizelata decat a volumului de debut (in care mai puteau fi detectate unele neglijente), se regasesc, si in Catre Ieronim, "ritualurile" naturiste de mare puritate si fragezime a senzatiei, alaturi de invocatiile - tot mai frecvente de acum inainte - ale simbolicului iubit cu nume eminescian, prezenta spectrala, fascinanta si nelinistitoare in acelasi timp. Femeia apare aici cand in ipostaza Ondinei jelindu-si iubitul, cand in aceea a Lenorei, tanara si frumoasa regina moarta de la "curtea regelui Poe", ori chiar a Crimhildei din poemele Nibelungilor, gata sa-si razbune o dragoste pe care si-o inchipuie pierduta. De fiecare data aceeasi atmosfera stranie invaluie gesticulatia ceremonioasa, stilizata: fiintele si lucrurile par a-si fi pierdut materialitatea, pentru a se transforma in prezente incerte, luminoase si transparente, lipsite insa de vitalitate si tulburate de fiorul mortii. Discursul liric se constituie, de cele mai multe ori, ca un monolog intors catre "lumea de dincolo", ardenta marturisire a pasiunii erotice, puternic tensionata in efortul recompunerii, in mozaicul imaginatiei, a unor chipuri ideale. Ieronim, iubitul himeric, imprumutand masca eroului romantic eminescian, este un alt "mort fnimos cu ochii vii" - "dulcele meu domn" catre care se indreapta invocatia.

Apropierea de universul Strigoilor lui Eminescu, observata de critica, este evidenta. "Iertati-ma va rog ca va spun dar mi-e frica / Trupul dumneavoastra nu mai este decat / Un contur de lumina aproape difuz / Si prin el vi se vad toate oasele frante" - spune o strofa din poemul Noapte aproape alba, semnificativa deopotriva pentru portretul "amantului spectral", pentru sentimentul ambiguu, nu mai putin definitoriu, al iubirii conjugate cu spaima si pentru nota solemn-ceremonioasa imprimata rostirii. "Cantecul" apare mai intotdeauna ca sub o presiune a spaimei ("de frica trebuie sa cant" -citim undeva), si la aceasta limita dintre seninatate si angoasa, dintre o senzualitate usor morbida si pura asceza spirituala, trebuie cautat timbrul specific al vocii poetei, modulata in mereu aceeasi invocatie patetica, sfasietoare sau doar visator-melancolica. Volumul Inima reginei (1971) sistematizeaza oarecum aceste atitudini, intr-un fel de "roman de dragoste" ai carui protagonisti sunt Ieronim (in ipostaza cunoscuta de amant din lumea de dincolo), Nathanael, fiul sau (un soi de martor extrem-spiritualizat al ritualurilor ciudate ale iubirii si stingerii, schitat in linii simplificate, hieratice), precum si Irodesa, regina a dansului eteric-senzual. Figura emblematica a reginei moarte domina aceasta viziune a carei coerenta e data nu de vreo trama epica propriu-zisa, ci de unitatea de ton a monologului rostit de subiectul liric, de ritualul dureros al cantecului. El ramane acelasi in esenta si in cartile urmatoare. Crini pentru domnisoara mireasa (1973) aduce viziunii poetei doar o modificare de nuanta, in sensul includerii in arsenalul simbolic a unor elemente preluate din practicile magice populare (gresia, papusile de lut, moneda servind drept plata pentru "vamile" funerare, scalda purificatoare, sarpele etc.) si al exploatarii unor motive caracteristice basmului (calatoria pe calul inaripat, aici cu valoare initiatica). "Mireasa moarta" ia locul "reginei" din poemele anterioare, in timp ce lui Ieronim i se substituie "Mirele", prezenta la fel de misterioasa insa, si tot atat de eterica. In fond, avem de-a face si aici doar cu niste repere foarte vagi, semne liber utilizate intr-un discurs liric sugerand o unica si permanenta incordare afectiv-spirituala, spre o ultima indeplinire in metafizic. Sensul sau ramane, de altfel, mereu ambiguu, indecis, incat s-a putut vorbi, in legatura cu aceste poeme, despre "identificarea reciproca eros-thanatos, de origine romantica, dar si mioritica" (M. Nitescu). Ardere de tot (1976), impreuna cu Peste zona interzisa (1979) si Sora mea de dincolo (1980), amplifica, la un nivel estetic constant ridicat, spatiul liric cunoscut al poetei. Expresia este, si in aceste carti, de o mare simplitate, lirismul "obiectiv" conjugandu-se cu confesiunea directa, in subordinea unei "regii" in care artificiile inscenarii sunt echilibrate de firescul si sinceritatea trairii. E ceea ce se poate spune, in linii mari, si despre Urcarea muntelui (1985), carte in care revin obsesiile fundamentale ale operei, circumscriind o acuta criza existentiala, la limita dintre real si un ,,dincolo" angoasant, la care evenimentul (in reprezentari adesea parabolice) sau peisajul nu mai sunt decat aproximari ale seismelor launtrice care imping fiinta in pragul nean-tizarii. "Urcarea muntelui", prezenta ca motiv liric si in Linia vietii (1982), e aici semnul ascensiunii uraniene, al vecinatatii cu absolutul, obiect al nostalgiei si fascinatiei unor "zapezi" eterne, cu "cerul senin, imbietor", -in opozitie cu lumea de jos a conventiei conformiste, unde "Totul a fost dinainte vandut. / Totul e bine, totul s-a aranjat" si "cu paharul care trebuia sa fie baut / se spala pe maini dregatorul Pilat". Spatiu al posibilei regenerari, muntele e insa si unul al "cumplitului mister" ce consuma fiinta. Accentul etic este imprimat puternic in aceste versuri ce cheama la conservarea constiintei lucide si la refuzul adeziunii la abdicarea generala in fata raului. Orizontul metafizic al viziunii cedeaza in mare masura locul celui istoric, cu constrangerile sale extreme, sentimentele dominante, de "frica" si "spaima" revin: "nu se mai arata nici un loc / In care sa nu-mi fie frica", "Paduri intregi albite, o lume-mbatranita / De spaima unei morti intarziate" Foarte interesanta este aici integrarea unui puternic filon bacovian (E. Simion vorbeste despre o rescriere a "poeziei macabrului si a nevrozei simboliste"), simetrica refunctionalizarii imaginarului poesc, eminescian sau de balada romantica germana, din universul fantasmatic, ritualizat in straniile invocatii din Inima reginei sau Catre Ieronim. Rezultatul e o poezie esentialmente elegiaca, clamand in patetice confesiuni, cu o delimitate de personaj tragic, o suferinta acuta, dar si respingerea inertiei si nepasarii ori a complicitatii cu raul: "Poezia a coborat in strada / Poezia sade inca o data pe baricade / Dar lumea e grabita, dar strada e pustie, / Dar cine sa mai citeasca acum poezie?" inregistrand ecourile brutale ale ultimilor ani ai dictaturii, ea apare astfel, cum nota I. Negoitescu, drept "un document zguduitor al literaturii noastre intr-una din cele mai penibile etape ale istoriei romanilor".



OPERA

Pasarea taiata, versuri. Bucuresti, 1967; Catre Ieronim, versuri, Bucuresti, 1970; Inima reginei, versuri, Bucuresti, 1971; Poezii, Bucuresti, 1973; Crini pentru trad. fr. de Annie Bentoiu, pref. de E. Negriei, Bucuresti, 1984; Urcarea muntelui. Bucuresti, 1985 (ed. II, necenzurata si adaugita, 1992); Peste zona interzisa I Across the Forbidden Zone, trad. de D. Dumitrescu, pref. de V. Cristea, Bucuresti, 1985; Calatorie spre mine insami, publicistica, Bucuresti, 1987; Urcarea muntelui, poeme, Bucuresti, 1992; Crima si moralitate. Eseuri politice, Bucuresti, 1993; Poezii, Bucuresti, 1996; Cronica melancoliei, publicistica. Bucuresti, 1998; Linia vietii, versuri, cu o prefata de N. Manolescu, Bucuresti, 1999.

REFERINTE CRITICE

P. Poanta, Modalitati; Al. Paleologu, Simtul practic, 1974; MALANCIOIU Petroveanu, Traiectorii lirice, 1974; Al. Piru, Poezia, I; V. Cristea, Domeniul criticii, 1976; MALANCIOIU Nitescu, Poeti contemporani, 1978; Gh. Grigurcu, Poeti romani de azi, 1979; L. Raicu, Printre contemporani, 1980; idem, in Romania literara, nr. 41, 1982; C. Regman, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1983; N. Steinhardt, Critica la persoana intai, 1983; C. Tuchila, Cetatile poeziei, 1983; E. Simion, Scriitori, III; Al. Calinescu, in Cronica, nr. 11, 1985; I. Em.Petres-cu, in Steaua, nr. 5, 1985; E. Negriei, Introducere in poezia contemporana, 1985; D. Micu, Limbaje modeme; R. C. Cristea, in Familia, nr. 3, 1988; V. Popovici, in Orizont, nr. 9, 1988; Gabriela Melinescu, in Romania literara, nr. 28, 1996; Ioana Parvulescu, ibi-dem, nr. 30, 1997; A. Popescu, in Steaua, nr. 11-12, 1997; G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 25, 1998; C. Ungureanu, in Orizont, nr. 2, 1999.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Ileana MALANCIOIU

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Ileana MALANCIOIU




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Jurnale

Ceva simplu si patrunzator


Ceva simplu si patrunzator