A fost publicata mai intai in revista Albina" din Bucuresti, in anul 1905, apoi in volumul La noi in Vii-soara, in anul 1907.
Sub forma unei epistole adresate unui prieten, Mihail Sadoveanu evoca cu duiosie imaginea locurilor copilariei si a dascalului sau,
Domnu Trandafir (in realitate, Mihai Busuioc, fostul sau invatator de la scoala Vatra-PascanI).
Revederea targului Pascani si a locurilor copilariei trezeste in sufletul prozatorului amintiri frumoase: Din ziua cand m-am intors aici, in targusorul nostru cel vechi, n-am stat o clipa. Am cutreierat in lung si in lat locurile cunoscute, in care au ramas vii pentru sufletul meu intamplarile copilariei, - intamplarile luminoase ale copilariei asa de indepartate. "
Descrierea locurilor dragi se impleteste cu evocarea jocurilor pline de farmec ale acelor ani. impreuna cu dracii" de seama lui, se scalda in apele Siretului, iesea la mal si se ungea cu namol din cap pana-n picioare, se arunca apoi in apa, in bufneli asur zitoare si in curcubeie de stropi".
Sufletul sau este si mai emotionat la vederea locului unde, odinioara, se inalta scoala: Totusi niciunul nu m-a miscat asa de mult, frate draga, ca locul - numai locul a ramas - unde odata era scoala." isi aminteste de prima zi de scoala, cand, cu bucurie si cu teama, avan-du-1 alaturi pe tatal sau, patrunsese in curtea scolii. De acest spatiu aveau sa il lege numeroase amintiri: Acolo am intrat in freamatul de copii cu teama si cu bucurie in intaia dimineata, cand m-a adus tata de mana; acolo era un par care facea pere asa de bune, din care Domnu ne daruia de gustare cate doua la inceputul fiecarei vacante; acolo era curtea unde inaltau iama uriasi de zapada ()"
Povestirea continua cu schitarea portretului dascalului sau, din care reies dragostea si respectul pentru cel evocat.
