personaj principal in povestirea omonima (autor Mihail SadoveanU).
Domnu Trandafir este un dascal de scoala, descris de autor astfel: era un om bine facui, putin chel in varful ca pului, cu ochii foarte blajini. Cand zambea, se aratau sub musta(a tunsa scurt niste dinti lungi, cu strunga mare la mijloc".
Pasionat de munca sa, dascalul reusea sa isi captiveze elevii: astfel, cand le citea poezii eroice, vorbea tare si inalta in sus bratul drept", in vreme ce, atunci cand citea din povestile lui
Ion Creanga, cu respectul cuvenit fata de marele povestitor si fata de opera acestuia, tinea cartea la piept, in dreptul inimii".
Domnu Trandafir era un om bland, delicat si foarte atasat de copii, carora, pe langa invatatura din carte, dorea sa le ofere si o bogata invatatura sufleteasca, adica sa le insufle dragostea pentru munca, pentru cinste, dreptate, adevar si frumos, dar, mai presus de toate, dragostea de tara. Domnu Trandafir le oferea toate aceste lucruri nu pentru ca trebuia si pentru ca i se platea, dar pentru ca avea un prisos de bunatate in el si pen tru ca in acest suflet era ceva din credinta si din curatenia unui apostol". Episodul ce nareaza vizita inspectorului si a ministrului scolilor scoate la lumina calitatile dascalului, aptitudinile profesionale, pasiunea pentru munca sa, dragostea pentru copii.
Competenta profesionala si maiestria cu care dascalul reuseste sa comunice cu elevii nu trec neobservate de catre oficialitati, care tin sa-1 felicite si sa-i stranga mana la plecare.
Domnu Trandafir este un dascal iubit de elevii sai. Dragostea acestora se manifesta mai ales atunci cand s-a zvonit ca Domnu" are sa fie mutat in alta comuna, peste Siret. in semn de pretuire si solidaritate, copiii iau decizia de a-1 insoti pe Domnu Trandafir peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicaieri; a ramas acolo pe pamantul nostru; si in pamantul nos tru l-au si ingropat ()". in finalul povestirii, scriitorul, ajuns la anii maturitatii, constata cu admiratie si cu adanca recunostinta ca in locul acela a trait odata un om".