Portretul fizic al ciobanului e inchegat din imaginatia arsa de dor a maicutei si e realizat cu ajutorul alegoriei bazata pe metafore:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au vazut
Mandru ciobanel
Tras printr-un inel?
Fetisoara lui
Spuma laptelui;
Mustacioara Iui
Spicul graului;
Perisorul lui
Fana corbului;
Ochisorii lui
Mura campului!"
Ciobanul devine in felul acesta un ideal de frumusete tinereasca si de cuceritoare barbatie. Portretul este alcatuit dintr-o suita de comparatii prin care mama ii descrie infatisarea fizica. Iii ne apare ca un adevarat Fat-Frumos, de aceea pentru a reda artistic cat mai fidel frumusetea lui, poetul anonim foloseste enumeratii si comparatii. Elementele enumerate sunt comparate cu elemente ale naturii. In repetitii se utilizeaza aceeasi constructie sintactica in care se subintelege verbul copulativ.
Portretul moral al ciobanului se incheaga din faptele lui, din comportamentul lui, dar mai ales din atitudinea lui fata de moarte. Ciobanul moldovean e harnic:are oi mai multe", "Mandre si cornute,/Si cai invatati,/Si cani mai barbati!". El are aceeasi conceptie ca si poporul fata de moarte: moartea trebuie acceptata ca un dat firesc, in fata careia trebuie sa stam demni. intr-adevar, el nu vrea sa moara, el vrea sa traiasca, pentru ca iubeste viata. Rugamintile adresate mioarei au in vedere eventualitatea nedorita, dar posibila a mortii: Si de-a fi sa mor".
Vestea cumplita primita din partea mioarei nu clinteste taria morala a ciobanului, demnitatea, curajul, cat si sentimentele de adanca dragoste fata de natura.
Grija de a nu produce, prin moartea lui, nici un fel de durere in jurul lui dovedesc nobletea sufletului sau.
Balada Miorita" prezinta unele din problemele fundamentale ale omului: viata si moartea care au stat totdeauna rintre preocuparile mari ale omenirii. Calmul cu care ciobanul ii spune mioritei ce are de facut, de-o fi sa moara, este dovada profundei intelegeri a integrarii firesti a omului in vesnicie prin moarte. Atitudinea sa in fata mortii nu este una de renuntare la lupta si la viata, de resemnare si de pasivitate in fata ucigasilor. Conceptia ciobanului e aceea a poporului roman care s-a inscris in istorie prin faptele de eroism duse impotriva acelora care ne-au calcat pamantul. Daca ciobanul isi face testamentul, il face numai in eventualitatea mortii, asa cum explica versul:Si de-a fi sa mor".
Testamentul este numai o masura de prevedere, fara sa dea cuiva siguranta ca va fi ucis. Balada nici nu are un deznodamant din care sa aflam cum s-a sfarsit totul si care sa indreptateasca afirmatia privind renuntarea la lupta. Nu avem motive sa credem ca ciobanul nu ar II luat nici un fel de masuri de aparare in fata unei astfel de morti. Calmul cu care ciobanul isi spune testamentul asupra sfarsitului inevitabil al omului arata ca el spera ca isi va salva viata si numai printr-o intamplare neprevazuta va putea fi ucis. in portretul mamei se impletesc respectul filial dus pana la veneratie, cu iubirea si grija materna dusa pana la sacrificiu:
Maicuta batrana
Cu braul de lana;
Din ochi lacrimand,
Pe campi alergand,
De toti intreband
Si la toti zicand:"
Mama este portretizata mai ales prin ceea ce face: lacrimand, alergand, intreband, zicand. Descriptive propriu-zise sunt doar doua notatii batrana si cu braul de lana. Portretul mamei este in primul rand un portret moral. Legatura dintre mama si fiu, sentimentele care le nutresc unul pentru altul simbolizeaza conceptia poporului nostru despre familie.
De mare valoare artistica, neintrecute in simplitatea lor gingasa, sunt portretul maicutei batrane care-si cauta cu infrigurare copilul si portretul ciobanelului. Femeia batrana si energica, alergand pe camp si lacrimand de durere, simbolizeaza dragostea profunda a mamei eterne. in imaginea ei, chipul baiatului, invaluit cu diminutive, se reconstituie prin analogie cu lucrurile cele mai gingase, familiare si pure. Realizarea artistica
Pentru a sugera dragostea de viata, de meserie si de natura, autorul foloseste repetitia:
Iar la cap sa-mi pui
Fluieras de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieras de os,
Mult zice duios!
Fluieras de soc,
Mult zice cu foc!"
Epitetclc adverbiale cu drag, duios, cu foc, starnesc ecouri si armonii de o frumusete unica.
Figurile poetice principale folosite aici sunt metaforele si personificarile. Astfel, pasajul alegoriei moarte-nunta se realizeaza prin numeroase personificari:Soarelc si luna".in aceasta parte gasim cateva metafore totale: lacrimi de sange, mandra craiasa/ A lumii mireasa,/Ca la nunta mea/A cazut o stea etc.prin ele se sugereaza confruntarea omului cu tainele vietii si ale universului. Motivul popular al comuniunii om-natura e subliniat tot cu ajutorul repetitiei, personificarii, epitetelor, in versuri de o mare sensibilitate: Sa-i spui lui vrancean./..razbate". Legatura aceasta e atat de puternica ca nici moartea nu o poate rupe. Balada incepe cu doua imagini afrodisiace, notate sobru: Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai". Versurile se insira liber, intr-o melodie armonioasa de cuvinte incarcate de semnificatii alegorice. Alegoria isi subordoneaza toate celelalte mijloace artistice: repetitia, enumeratia, comparatia etc.
Balada impresioneaza si prin simplitatea si muzicalitatea versurilor. Sub raportul versificatiei remarcam rima imperecheata, monorima. Ritmul este trohaic si masura de 5-6 silabe.
Avand o vechime de peste jumatate de mileniu, Miorita" continua cu o nemaiintalnita vitalitate artistica sa ramana izvorul nesecat al inspiratiei literaturii romane moderne. Din aceasta poezie s-au inspirat Eminescu nMai am un singur dor", M. Sadoveanu in Baltagul", L.Dlaga in Gorunul",T. Arghezi in De-a v-ati ascuns ", H. Lovinescu in Moartea unui artist". Prin continutul de idei si sentimente, prin forma artistica desavarsita prin care este realizata, balada Miorita "este o capodopera a literaturii populare romanesti, unica printre creatiile artistice ale popoarelor lumii, dovedind marele talent al poporului roman, marea lui capacitate de creatie, dragostea de viata si de natura, gingasia sufleteasca a omului din popor.
