Manole este cel de-al zecelea mester zidar, care, alaturi de alti noua mesteri mari,/Calfe si zidari", a fost ales de catre Negru-Voda sa ridice manastire nalta/ Cum na mai fost alta".
Manole descopera in vis ce trebuie lacul pentru ca zidurile manastirii sa nu se mai prabuseasca peste noapte. El ii instiinteaza pe ceilalti mesteri ca, o soapta de sus" i-a spus ca in zidurile manastirii trebuie zidita cea dintai so tioara" sau sorioara" care se va ivi mani in zori de zi/Aducand hu cate/La sol ori la frate". Aparitia Anei, sotioara lui", pe drumul ce duce spre manastire, declanseaza zbuciumul sufletesc al lui Manole. Iubirea pe care i-o poarta sotiei sale il face sa ceara ajutorul divinitatii, pentru a opri inaintarea acesteia spre locul unde urma sa fie zidita. in sufletul lui se da o lupta cumplita intre dragostea purtata sotiei, dorinta mistuitoare de a ridica manastirea si necesitatea respectarii juramantului facut tovarasilor sai.
Manole va trebui sa o zideasca pe Ana, in ciuda suferintei provocate de acest lucru, caci numai astfel, prin sacrificiu, va putea asigura durabilitatea creatiei sale. Tot ceea ce este frumos reclama imperios jertfa. Manole intruneste tocmai acele trasaturi pe care poporul le pretuieste in mod deosebit: hotararea, dragostea pentru frumos si pentru meseria sa, respect pentru cuvantul dat.
Manole va muri aidoma lui Icar in urma dorintei trufase a Iui Ne-gru-Voda de a nu mai construi o manastire la fel de frumoasa, asigurand astfel unicitatea creatiei. in locul in care Manole a cazut s-a ivit o fantana lina,/ Cu apa putina,/ Cu apa sarata/ Cu lacrimi udata!".
Mesterul Manole este fiecare creator de arta si de actiune, fiecare za-mislitor si intemeietor, care trebuie sa ingroape in efortul lui ce are mai scump; nu se poate viata noua fara jertfa". (Tudor ArghezI)
