Pastelul
Iarna este romantic pentru ca tema, ideea, sunt structurate pe sentimentul de dragoste fata de tara. Motivul ciclului Pasteluri il formeaza de fapt lunca din Mircesti, de aceea unele dintre ele poarta titluri ca Lunca din Mircesti, Concertul in lunca. Malul Siretului.
Tabloul de iarna este dominat de "oceanul de ninsoare", de culoarea alba a zapezii: "fot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare/ Ca fantasme atbe plopii insirati se pierd in zare". Satele par pierdute in "oceanul de ninsoare": "si pc-ntinderea pustie, lara urme, tara drum, / Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum", ceea ce sugereaza climatul social creat dupa inlaturarea Iui Alexandru loan Cuza de ladomnie, cand Vasile Alecsandri se retrage la Mircesti.
Imaginile vizuale sunt realizate printr-o succesiune de metafore, metonimii, comparatii, epitete, cu o mare putere de sugestie. Astfel, pentru a sugera corespondenta dintre cer si pamant "norii de zapada" devin "lungi troiene calatoare"; cele doua metafore rezulta prin inversarea valorilor.
Stilul lui Vasile Alecsandri are o serie de subtilitati. Astfel metafora "ai tarii umeri dalbi," conjugata cu o personificare, se coreleaza cu metonimia "fiori de gliiata" si cu metafora "roi de (luturi albi". Metafora "zale argintie" sugereaza felul in care "mandra tara", personificata, se imbraca precum Ileana Cosanzeana in alb, asa cum se imbraca miresele asteptand pe Fat Frumos ("soarele rotund si palid"), asa cum se credea poetul in tinerete: ("Ca un vis de tinerete printre anii trecatori"). Este o continuare a imaginei din poezia La gura sobei: "E Ileana Cosanzeana in cosita floarea-i canta", imagine care-i aduce aminte "de-o minune ce-am iubit".
Daca unele imagini sugereaza viata sociala, care si-a pierdut sensul de a fi, oamenii nu mai comunica intre ei:
"Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum Se vad satele pierdute sub clabuci albii de fum."
inseninarea din final sugereaza deschiderea sociala, care i-o fac tinerii de la Junimea, cand ii publica pastelurile: " doritul soare/ Straluceste si tiezmiarda oceanul de ninsoare". Daca la inceput poezia are note de elegie prin sentimentul de tristete, in final se sugereaza lumina unui sentiment de bucurie.