Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Norman MANEA - biografie - (opera si scrierile)

 

n. 19 iul. 1936, Burdujeni-Suceava.

Prozator si eseist.

Fiul lui Marcu Manea, contabil, si al Janetei (n. Braunstein).

Deportat, impreuna cu familia, intr-un lagar de concentrare (1941-1945).

Liceul "Stefan cel Mare" din Suceava (1950-1954). Absolvent al Institutului de Constructii din Bucuresti, Facultatea de Hidrotehnica (1959). Functioneaza ca inginer proiectant la diferite institute de proiectari (1959-1969) si ca cercetator stiintific principal la Institutul de Studii, Cercetari si Proiectari pentru Gospodarirea Apelor din Bucuresti (1969-1973). in dec. 1986 paraseste tara. Stabilit la New York. Debut publicistic cu povestirea Fierul de calcat dragostea, in suplimentul Povestea vorbei -redactat de MANEA R. Paraschivescu - al rev. Ramuri (nr. 9, 1966). Debut editorial cu voi. de proza Noaptea pe latura lunga (1969). Colab. la Romania literara, Luceafarul, Vatra, Steaua, Tribuna, Familia, Echinox, Secolul 20. A scris nuvele si povestiri (Primeleporti, 1975; Octombrie, ora opt, 1981) si romane: Captivi (1970), Atrium (1974), Cartea fiului (1976), Zilele si jocul (1977), Plicul negru (1986). Voi. Pe contur (1984) contine, in sectiunea Colegiale, profilurile unor scriitori romani contemporani, cateva eseuri despre autori straini (Robert Musil, Elias Canetti, Giorgio Bassani, Kafka), precum si trei interviuri. Premiul Asoc. Scriitorilor din Bucuresti pentru voi. de eseuri si confesiuni Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979).

Cu superioara luciditate, MANEA si-a intitulat ciclul epic alcatuit din Captivi (1970), Atrium (1974), Primele porti (1975) si Cartea fiului (1976) "variante la un autoportret". Cu o minima remaniere: variante la un (auto)potret - precizare reclamata de inextricabila fuziune, in creatia sa, a biografiei cu inventia, a realitatii cu fictiunea, evidenta chiar si in paginile declarat memorialistice ale originalului "jurnal" Anii de ucenicie ai lui August Prostul (1979) - titlul poate fi transferat asupra intregii sale opere. In aceasta, "variantele" privesc complexul situational diferit, variile ipostaze temporale (copilarie, adolescenta, maturitate), cadrul si fundalul, variatiile de lumina ori tonale, ca tot atatea modalitati de reluare a unuia si aceluiasi (auto)portret. O dovada in acest sens o furnizeaza si frecventele reveniri asupra acelorasi teme, motive, personaje: prozele Pierderi subterane si Miscarea relativa din Noaptea pe latura lunga (1969) sunt topite, prima, in capitolul August din Cartea fiului, a doua, in romanul Zilele si jocul (1977); protagonistul A. P. din Cartea fiului este ipostaza romanesca a lui August Prostul din Anii de ucenicie; volumul Octombrie, ora opt (1981) include o serie de nuvele publicate initial in Noaptea pe latura lunga si reproduse ulterior in Primele porti etc. Indiferent de variabilele amintite, personajul (auto)portretizat de MANEA isi configureaza o fizionomie neschimbata in datele ei esentiale, iar traiectul sau biografic circumscrie, cu consecventa, una si aceeasi drama a inadaptarii. Cauzata uneori, obiectiv, de intruziunea, fatisa ori disimulata, a unor factori din afara insului, care provoaca o iremediabila "ruptura" (termen utilizat cu simptomatica insistenta) intre acesta si mediu. Cu toate eforturile de reacomodare, copilul traumatizat de cosmarul concentrationar nu va reusi sa se integreze pe deplin existentei normale (Ceaiul lui Proust, Nuntile, Ora exacta, Lipova, Kinderland). La fel, biografia Simonei Hariga din Cartea fiului va fi irevocabil marcata de imixtiunea insidios-brutala a cadrului ambiant, figura anchetatorului nefiind decat o remarcabila simbolizare a opresiunii spirituale exercitate de contextul social-politic asupra individului. Daca acesti mutilati sufleteste sunt victime "istorice" ale unei conjuncturi determinate, alteori raportul este deplasat de pe orbita istoriei in plan strict individual, in atare situatii eroul lui MANEA fiind o victima - in dublu sens - "subiectiva". Interiorizat, reflexiv, de o sensibilitate extrema, el este, prin insasi structura sa intima, condamnat sa resimta impactul cu realitatea ca pe o perpetua agresiune (Peretele despartitor, Punctul de inflexiune). Pe de alta parte, el poarta, in virtutea aceleiasi conformatii launtrice, stigmatul inconfundabil al vulnerabilitatii, care il transforma -episodul restaurantului din Zilele si jocul fiind indeosebi revelator - in tinta predestinata a acestei agresiuni. Incapabil sa pracice "rautatea preventiva" (teoretizata de un personaj din Captivi) ca antidot impotriva brutalitatii, eroul suporta nu numai consecintele acestei atitudini, ci si eroziunea unui sentiment de culpabilitate. Acela de a declansa instantaneu, prin insasi fragilitatea sa, ape-tentele sadice ale celor din preajma (exemplara e, in acest sens, povestirea Hotul). Asadar, cauzele "rupturii" trebuie cautate acum in inadecvarea comportamentala, in jena si tracul cu care personajul abordeaza orice relatie interumana. Cu constiinta comportarii "pe dos" care ii agraveaza zapaceala, Ben Despina (Zilele si jocul) etaleaza intreaga gama a stanjenelii si neindemanarii unui stangaci "debutant". Oarecum justificat in situatia, de pilda, a introducerii proaspatului angajat intr-un colectiv necunoscut (ceremonialul prezentarii inginerilor A. P. si Ben Despina), sentimentul "debutului" imbraca alteori forme aberante. Bunaoara atunci cand, pierduti printre plansete, desene, calcule, telefoane, sedinte, cei doi protagonisti il perpetueaza cotidian, intampinand cu aceeasi deruta fiecare zi de munca (in Cartea fiului e descrisa minutios-terifiant o intreaga saptamana de slujba). Sau atunci cand, victima lipsita de autoritate a cruzimii infantile, profesoara Monica Smantanescu din Captivi "debuteaza", jalnic si chinuitor, cu fiecare ora de curs. "Debutanti" vesnici, acesti eroi nu vor avea nicicand acces la siguranta confortabila si nonsalanta a unui "profesionist" al existentei. Incapacitatea incorporarii e vazuta ca semn de imaturitate. De aici, aspiratia spre o varsta interioara a echilibrului si acomodarii, exprimata limpede de citatul din Shakespeare ales drept motto pentru Primele porti: "Maturitatea este totul". in Portretul caisului galben, din acelasi volum, adolescentul inspaimantat de contactul cu realul viseaza "sa ma trezesc, in sfarsit, si eu, om in toata firea, vindecat". insa debilitatea interioara si inconstanta afectiva ii refuza instalarea intr-o "varsta" lipsita de seisme. Despre Ben Despina se spune ca "nu-si suporta maturitatea", asertiune traducand o forma speciala de inadaptare. Alaturi de tendinta stabilizarii individuale si a incorporarii sociale, personajul lui MANEA manifesta insa si reactia opusa, de respingere a oricarei trairi normale sau inregimentari. in opinia sa, plierea la mediu comporta o insesizabila, dar ireversibila degradare spirituala ("biografia robot"), iar "normalitatea" e identificata cu platitudinea rutiniera. De aici, rebela sa retractilitate, izolarea profilactica, inchistarea, ca in cazul "biografiei imaginare" a lui August Prostul, intr-o "crispata solitudine, muta si tepoasa" (o forma extrema a acestei absente este ceea ce Ov. S. Crohmalniceanu numeste "cecitatea auditiva si verbala" a surdomutilor din romanul Plicul negru: refuzul de a participa, abstragerea totala). Dar tot de aici, si orgoliul delimitativ de ins care - tragic, dar si cu nedisimulata satisfactie a statutului sau unic exceptional - isi etaleaza, ca Ben Despina, "stangacia sa vinovata, fragila, orgolioasa", inaintand mereu "in sens invers" vietii (pasajul final din Miscarea relativa contine certe valente simbolice) si aruncand mediului "sfidarea prin ratare". Scindat intre aceste tendinte opuse, el iroseste sansa oricarui contact uman. Esecul devine de o brutala evidenta mai cu seama in sfera vietii erotice, unde excesiva sa precautie si minima angajare instaureaza, in locul certitudinilor, provizoratul, tranzitoriul, hazardul (motiv pentru care protagonistul din Zilele si jocul le pierde, succesiv, pe Alina si Mara). Teoretizarile iubirii ideale ca stare de expresa "anormalitate" nu fac decat sa-i mascheze incapacitatea de decizie, evitarea resposabi-litatilor. "Extrema disponibilitate" - echivaland cu "indiferenta absoluta" - jumatatile de masura, ezitarile definesc un "despot fragil si grabit" (Marina cu pasari) si genereaza situatii de un echivoc deconcertant: promiscuitatea sentimentala a bizarelor triunghiuri Ben Despina-Alina-Marcel Senic sau A. P.-Vera-Lucian. "Daca vrem, lichea. Daca vrem, baiat bun", suna diagnosticul stabilit de doctorul Senic contemplativului, fragil psihic si nehotarat. Dualitate ilustrata de un personaj prin excelenta dezarmat, dar, la randul sau, ranindu-si semenii datorita tocmai vulnerabilitatii sale, alternand atribute de inocenta si culpabilitate, intr-o subtila ipostaza de victima-calau. "Ruptura" fata de mediu, cat si falia interioara a acestei individualitati scindate sunt adancite de viciul lecturii. Pentru ochiul sau pervertit, de prizonier benevol al universului fictional, livrescul ia adeseori locul realitatii; faptul constituind una dintre explicatiile "dezangajarii" sale, a "deficitului de implicare" in viata adevarata, timpul "daruit lecturilor si interogatiei" fiind un timp "rapit actiunii". La fel, inconstanta, suspensia afectiva, oscilatiile comportamentale - simptome ale "fugii de propria identitate" - sunt si un reflex al identificarilor succesive cu eroii lecturilor predilecte, deseori invocati. Compozitional si stilistic, creatia lui MANEA urmeaza meandrele si contorsiunile spirituale ale personajului sau problematic, scriitorul dovedindu-se un redutabil manuitor al tehnicilor romanesti moderne. Fapt cu deosebire evident in Plicul negru (1986), roman al scrierii unui roman, constructie complicata pe diferite nivele si in care linia de demarcatie dintre realitate si fictiune se estompeaza pana la ambiguitate. Rezultatul fiind, in opinia lui Ov. S. Crohmalniceanu, "poate cea mai indrazneata opera epica exprimentala realizata pana azi la noi". Prin supralicitare insa, calitatile acestei scriituri produc uneori efecte contrare: o discontinuitate pe alocuri prea pronuntata a discursului narativ; relativizarea unghiurilor de vedere pana la, in unele cazuri, totala pulverizare a perspectivei; scrisul sincopat, eliptic, chiar abstrus, favorizand obscurizarea nu doar a limbajului, dar si a semnificatiilor; abundenta, cateodata parazitara, a nesfarsitelor serii sinonimice. In ciuda insa a oricaror dificultati de lectura, continuitatea liniilor de forta relevate de variantele (auto)portretului conturat se prelungeste in comunitatea formala a unei proze lesne recognoscibile, ceea ce confera operei lui MANEA unitatea febril-exclusivista a obsesiei.



OPERA

Noaptea pe latura lunga, povestiri, pref. de MANEA R. Paraschivescu, Bucuresti, 1969; Captivi, roman, Bucuresti, 1970; Atrium. Variante la un autoportret, roman. Bucuresti, 1974; Primele porti, povestiri. Bucuresti, 1975; Cartea fiului, roman, Bucuresti, 1976; Zilele si jocul, roman, Bucuresti, 1977; Anii de ucenicie ai lui August Prostul, eseuri. Bucuresti, 1979; Octombrie, ora opt, povestiri, Cluj-Napoca, 1981 (alta ed., 1997); Pe contur, eseuri, Bucuresti, 1984; Plicul negru, roman. Bucuresti, 1986 (alta ed., 1996); Despre clovni. Dictatorul si artistul, Cluj-Napoca, 1997.

REFERINTE CRITICE

M. R. Paraschivescu, in Roma-nia literara, nr. 49, 1969; Dana Dumitriu, in Arges, nr. 2, 1971; R. Enescu, in Familia, nr. 5, 1971; L. Petrescu, Scriitori romani si straini, 1973; Valeriu Cristea, Domeniul criticii, 1975; S. Titel, Pasiunea lecturii, 1976; A. Cosma, Romanul romanesc si problematica omului contemporan, 1977; P. Georgescu, Volume, 1978; MANEA Iorgulescu, Scriitori, 1978; L. Raicu, Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; MANEA Iorgulescu, Firescul ca exceptie, 1979; F. Mugur, Profesiunea de scriitor, 1979; N. Manolescu, in Romania literara, nr. 3, 1980; Gh. Grigurcu, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1980; L. Raicu, Printre contemporani, 1980; Dan Culcer, Serii si grupuri, 1981; C. Moraru, Semnele realului, 1981; P. MANEA Gorcea, Structura si mit in proza contemporana, 1982; MANEA Iorgulescu, Ceara si sigiliul, 1982; I. Simut, Diferenta specifica, 1982; I. Vlad, Lectura romanului, 1983; L. Raicu, Fragmente, 1984; S. Titel, In cautarea lui Celwv si alte eseuri, 1984; MANEA Iorgulescu, Prezent, 1985; A. Sasu - Mariana Vartic, Romanul romanesc, II; I. Hol-ban, Profiluri epice contemporane, 1987; Al. George, in Romania literara, nr. 43, 1990; I. Negoitescu, in Luceafarul, nr. 9, 1991; Gabriela Adamesteanu, in Contrapunct, nr. 9, 1991; Marta Petreu, in Romania literara, nr. 31, 1992; L. Raicu, in Vatra, nr. 4, 1993; St. Borbely, in Apostrof, nr. 9, 1993; I. Negoitescu, Scriitori contemporani, 1994; L. Petrescu, MANEA Calinescu, L. Raicu, in Steaua, nr. 7-8, 1996; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 44, 1997; Z. Ornea, ibidem, nr. 50, 1997.


 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.

 

Norman MANEA

Opera si activitatea literara

Scrierile si activitatea publicistica a lui Norman MANEA




Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text


Proza

Tuse la un portret de Hidalgo


Tuse la un portret de Hidalgo