Sadoveanu si-a pregatit, cu socoteala, debutul. A adunat schitele, dintre- care putine incredintate unor reviste, si a asteptat, ca un taran chivernisit, sa se adune recolta. in 1904 a iesit in lume cu patru volume deodata, obtinand admiratia cititorilor si a criticii, lorga a declarat, in Samanatorul", unde povestitorul era un colaborator activ, anul literar 1904 drept anul Sadoveanu". Maiorcscu 1-a primii pe prozator acasa. in Salonul din strada Mercur 1. i-a comunicat inalta sa apreciere si umbla, in buzunar, cu schija Moarta, pe care o citea celor la care mergea in vizita. Scriitorul ii scria in 1906 prietenului Enric Furtuna regretul de a nu fi asteptat sa debuteze cu zece volume odata. Si in 1904 nu avea decat 24 de ani. Forta creatoare a prozatorului era de nestavilit. In 1905 publica alte doua volume, in 1906 altele doua. in 1907 patru, in 1908 alte trei. Obtinuse in 1906 premiul Academici iar criticii vremii (Maiorcscu, lorga, Ibraileaiui. Clicndi. M. DragouiircscU) ii recunosc marele talcul, consacrandu-l. Prozatorul, cu productia sa debordanta, a tinut sa-si impuna decizia. intelegea sa traiasca, ca un profesionist, din munca sa creatoare. Si a izbutii. Viata Romaneasca", unde scriitorul a devenit colaborator chiar de la aparitia revistei in 1906. ii platea 200 Ici pentru o schita sau nuvela si 600 Ici pentru un roman, iar editurile ii achitau, prompt, volumele publicate. In 1909-1911 - n-a publicat dccal cate un singur volum. Era inspector al asezamintelor culturale. in 1909 fusese director al Teatrului National din Iasi. isi ridicase o casuta a lui la marginea Falticenilor, avea o livada si stupi cu albine, stapanea o moara si scotea, impreuna cu Artliur Gorovci. revista, de popularizare. Ravasul poporului", care n-a prea mers. Lucra, cum ii scria lui Ibraileanu in mai 1909. trei orc dimineata, apoi. cercetez gradina, urmaresc cresterea florilor, ma mai duc la moara de stau de vorba cu oamenii, pe urma fac planuri si ma gandesc la casa ce voi face." Renuntase la Ravasul poporului", ajungand la incheierea inteleapta ca mai intai taranii trebuiesc alfabetizati si, apoi, sa li se ofere reviste instructive si ajutatoare. In noiembrie 1909 devine codirector la Cumpana", care, si ca. va dura numai pana in martie 1910.
Fara indoiala ca in productia sa artistica erau denivelari. Ba unii analisti considera ca exista doua varste de creatie in opera lui Sadoveanu, cea de a doua, matura si superioara artistic, incepand de la Hanu Ancuiei (1928). Dar exista adevarate capodopere si in creatia de inceput, de n-ar fi sa pomenim decat de schitele Un tipet. Moartea si, in 1909. Haia Sanis. Si mai sunt, desigur, si altele. Am recitit, zilele astea, trei volumase din opera sadoveniana publicate in 1909-1911, in editia critica a operei scriitorului ingrijita de Cornel Simionescu. Marturisesc ca am incercat o rara desfatare si am regretat, inca o data, ca nu-mi fac vreme sa recitesc, la un an o data, cateva volume din opera marelui prozator. Uiti de toate si de nimicurile zilnice, cufundandu-tc in lumea de demult a celor umiliti si ofensati. E o alta lume si alt orizont de ragaz, asteptare si suferinta, recreate cu marc arta de bijutier. Fie si actul de comparare a suferintelor celor de demult, de pe la sfarsitul secolului trecut, e nascator de reflexie. Vorba lui Cioran, era alt timp, este alt timp. Iar suferinta sufleteasca c mereu, aceeasi, numai cumva altfel modelata. Cantecul amintirii, volumasul din 1909. e compus din schite si nuvele. Sunt, toate, in tonul de atunci al povestirilor lui Sadovcanu. Una (care da titlul volumuluI) c o istorisire infiorata, a unui cioban care Ic povesteste copiilor, noaptea, pe camp, despre un fosl ciobanas Axantcl indragostit de o Irina. Tatal fetei i-a nesocotit fetei vointa si a casatorit-o dupa un bogatan care nu-i era drag. Ibovnicii continuau sa se intalneasca, pe furis. in unele nopti de ci convenite. Sotul. Alvanitul. le ia urma. ii gaseste imbratisati si nenorocirea se produce. Alvanitul o ucide pe Irina cu hamgcrul si Axantcl, ajutat de caini. ii zdrobeste capul cu ciomagul. La sfarsitul istorisirii, copiii inteleg cum ca Alexandrei de odinioara c chiar povestitorul de azi. Mica schita Povestea cu Petrisor c o prefigurare. in 1909. a viitoarei Hanii Ancutei din 192S. Pctrisor c trimis de boierul sau de la Cornul Caprei - sa o convinga pe Anita (stapana hanului de deasupra SiretuluI) sa vina sa se dragoslcasca, la conac, cu ci. Dar hangita avea un sot stapan, ungurul Mogos. inzestrat cu forte suprafiresti, despre care. noaptea, la focuri, povestesc calatorii cunoscatori. DI Nicolae Manolescu a descoperit, in 1970, in aceasta povestire din 1909, un strat fantastic. E aflat in intreaga tesatura a povestirii, dar mai cu seama in aburul vrajitoresc al comportarii lui Mogos care, odata, povestesc oamenii, afland ca oile sunt nelinistite si clopotele bat in dunga a alarma, si-a scos cojocelul, 1-a trantit pe jos, il tot calca, iute, cu picioarele, pana ce toate s-au linistit. Petrisor traieste si el un moment care-1 avertizeaza ca Mogos e frate cu diavolul". Si, as aminti finalul care ne previne: Nu se poate sti daca Petrisor n-a visat totul". Dl Nicolae Manolescu vede cu dreptate, in aceasta povestire fantastica si altele asemenea ale lui Sadovcanu, izvoare ale unor nuvele fantastice ale lui Galaction si, mai ales, cele tarzii ale lui Vasile Voiculescu. Dar alte bucati, din acest volum din 1909, ca Hotul, Faceri de bine, O zi ca altele, sunt povestiri despre mizeriile, unele liminarc, ale umilitilor si suferinzilor de ieri si astazi.
Evocarea. in Hotul, a cazului limita al unui taran, care fura un car cu lemne pentru a-si putea ingropa un copil si e omorat de bataia boierului si a oamenilor c, in simplitatea ei nuda, sfasietoare. Dar, cu siguranta, piesa de rezistenta din acest volum c nuvela (de fapt, un roman concentraT) Haia Sanis. Tulburatoarea nuvela a ramas, indiscutabil, drept o capodopera a creatiei sadovenicne, din aceasta prima varsta creatoare. G. Calincscu. care - cum se stie - in Istoria literaturii din 1941- nu 1-a prea razgaiat pe marele scriitor cu opera sa. observa, totusi: un adevarat roman patetic, desi scurt, e Haia Sanis, cea mai echilibrata dintre scrierile lui Sadovcanu Cu multa dreptate s-a alaturat Fetita lui Racinc de Haia Sanis, care c o Fcdra mai felina. Nuvela dcstainuic la scriitor o capacitate patetica clocotitoare, savant compresata prin indiferenta tehnica". Intr-adcvar, Haia, tanara evreica indragostita de neispravitul Stefan Bucsan, e un personaj rascolitor. isi urmeaza destinul patimas, inseland-o pe prietena ci Tudorita. careia i-l fura pe Stefan, adcmcnindu-1 si tinandu-i calea, desi stie prea bine ca iubitul a lasat-o de izbeliste pe Tudorita cu un copil. Toate insistentele parintilor sunt zadarnice, Haia intalnindu-sc pana la sfarsitul toamnei, serile, pe toloaca, cu Stefan. Si cand spre iarna ramane insarcinata, ca sa o scape de sarcina, moasa ghcttoului ii administreaza o potiune salvatoare care. de fapt, o ucide. Iar ca. desi inselata, articuleaza, ca o halucinata: Tot mi-i drag mie tot mi-i drag". Remarcabil e recreata si atmosfera ghcttoului din marginea Falticeniului, cu Sanis macelarul, taciturn, lovind pamantul cu cizmele lui pline de sange, care pleaca la Pascani sa afle sfatul rabinului pentru nenorocirea in care a intrat familia sa, datorita fetei, ratacite. Totul in aceasta nuvela e cumpanit, nuantat si echilibrat, forta sufletelor zbuciumate gasindu-si mari forte artistice de recreere.
E adevarat ca Povestiri de sara, din 1910, e un volum mai palid, desi descrierea secetei pustiitoare, din Ceasul al doilea, aminteste de inegalabilul dar descriptiv al autorului. Si nici microromanul Apa mortilor, din 1911, nu e o creatie de prim plan, facand parte din scrierile de plan secund ale scriitorului. Dar gheara Icului se simte bine si in aceste scrieri de rangul al doilea De fapt. Apa mortilor c o scriere reminiscent samanatorista. Razesul Matei Dumbrava din Adincata si-a maritat fata cu un targovet, socotit un instrainai. Dupa ce concepe doi copii, Aglaita moare, lasandu-si odraslele pe mana smecherului Vasilica-Popasu, care se recasatoreste, obijduindu-si copiii. Panaitc. baiatul, epileptic (un ecou neasteptat din DostoicvskI) c alungat de acasa, fugind in lume, iar fata. Maria, c maritata cu un batranel, numai ca sa-i ramaie casele de /.estre. Mana c nefericita in casnicie. Batranul Dumbrava la/.asul realizeaza, intr-o noapte de Paste, cand vine sa-si vada nepoata, ca plecarea fetei sale la oras a fost nu numai o instrainare, dar o adevarata dezradacinare. isi ia nepotii acasa (in aceeasi noapte a invierii a reaparut si PanaitC) si traiesc, toti. in raiul pamantean, care este satul Adancata. Tarziu, dupa alte incercari. Maria se indragosteste de mosierul Voinea. si el un agricultor care nu concepe viata altfel decat la tara, si, treptat, viata reintra in normalilatca ei fireasca, departe de orasul tuturor pierzaniilor.
Editia critica a operei lui Sadovcanu a fost inaugurala de dl Corncliu Simioncscu in 1981. Taras-grapis. pana in 1988 au aparut cinci volume. Al saselea c din 1991 si. acum. in 1996. a aparut al 7-lea. fiind predat si al optulea Cum editorul anunta ca editia va avea 25 de tomuri, c evident ca mai e mult pana departe. Va mai apuca editorul, ajutat bine. la comentarii -sectiunile geneza si receptarea operei - de dl Fanus Bailcstcanu. sa-si incheie colosalul travaliu? Nu riscam sa ne oprim, undeva, pe traseu, si cu editia critica Sadovcanu? Le doresc editorilor sa ajunga sa-si vada efortul creator pana la finalul lui. Editia c impecabila filologic iar variantele scrupuloase pana la infinitul mic. Nu cred ca toate variantele, chiar cele considerate active, sunt importante, deoarece scriitorul a facut rareori modificari, mai ales, uneori, de la trecerea pieselor din reviste in volum. Reeditarile n-au decat, arareori, modificari ale autorului, majoritatea fiind scapari de corectura. E inutil, cred, sa fie mentionate si editorul consuma inutil efort extraordinar. in colationari, pentru a le depista. De fapt. acestea, cred, nu sunt variante. Sper mult sa ajung sa scriu despre ultimul volum al acestei monumentale editii critice. Dar ma bucur, imens, ca anul 1996 a adus in librarii, datorita staruintei Editurii Minerva, cel de al 7-lea volum al editiei critice Mihail Sadovcanu. Asta inseamna ca mai putem spera si ca nu totul e pierdut in materie de restituirea, in editii critice, a operei literaturii romane clasice.
Noiembrie 1996
