Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




POVESTIRILE D-LUI M. SADOVEANU despre Mihail SADOVEANU



Raport cetit in Academia Romana pentru acordarea unui premiu (1906)

() Nu mai analizam povestirea Cozma Racoare, cu picantul ei deznodamant dramatic. Acest mic giuvaer al literaturei novelistice este astazi prea cunoscut de cetitorii romani si incepe sa fie cunoscut si de cei germani in urma publicarii unei bune traduceri in raspandita revista Deutsche Rundschau.

Rasunetul ,ce l-au desteptat astfel scrierile d-lui Sadoveanu la toti cei ce stiu sa pretuiasca o lucrare de arta literara se explica fara greutate. Am mentionat de la inceput originalitatea autorului, originalitate puternica atat in conceptiunea, cat si in fecunditatea ei, intuitia lui exacta si adaptarea formelor de exprimare la feluritele imprejurari. Stilul d-lui Sadoveanu este de mare sobrietate, cuvantul nimerit desteapta in cetitor totdeauna imaginea plastica vazuta de autor. De aceea si impresia de frumusete deosebita ce ne ramane mai ales de la descrierile na-turei. Ascultati, d.e., pe aceasta (pagina 88): "intr-un tarziu pornira spre lunca mestecenilor. Soarele era pe la toaca. Cum mergeau pe cararea umeda, lumina le fugea printre ramuri stralucitoare, aurie. in umbrele tainice, petele de lumina se stergeau. Paiusul nalt si galben suna infiorat de pasi, iarba inflorita tremura; cosasu sfaraiau uscat in verdeata, suflari usoare treceau, si desisurile de frunze se miscau fasiind". . .,*

Inconstienta onomatopee a randurilor din urma indeplineste prin sonunle auzite efectijl imaginilor vazute.

Stilul nu este pretutindeni asa de ingrijit; pe ici, pe colo se observa oarecare inadvertenta in repetarea aceluias cuvant. Mica eroare va fi usor de indreptat indata ce d. Sadoveanu isi va ingadui mai mult ragaz pentru revizuirea celor scrise.



La un asemenea autor se intelege de la sine ca oamenii vorbesc in limbajul lor firesc, fiecare dupa caracterul sau deosebit; si daca produc pe alocurea iniPe atunci insa, cata sa stim, amorezatii nu-si faceau curte in modul prozaic de astizl, pe la teatruri, pe la baluri si pe la gradine: damele nu ieseau fara barbatii lor nicaierea, nici primeau vizite cand erau singure acasa; apoi bilete dulci si parfumate nu erau in datina timpului. Curte se facea precum ne spune poetul Alecsandri in Barbu Liutaro: amantul umbla cu lautarii cantand toata noaptea pe sub ferestrele Dulcineei: sau daca era poet ca Conachi. facea versuri, pe care nu le da Ia gazete, nici la tipar, ci punea pe lautari sa le cante.

Nu voi sa zic ca ca moduri atat de prozaice Conachi facea curte nobilei sale amante: nu e insa mai putin adevarat ca de la 1812 - 1828 versurile lui faceau gloria lautarilor dintr-un capat pana la celalalt al Moldovei.

La pagina 24 d. Sion ne vorbeste despre: junele adolescinte. Poate ii era teama ca vom crede adolescintele batran!

    Tot acolo ne spune, ca:

tara era in convulsiunile cele mai inflacarate.

si la pagina urmatoare vrea sa examineze cartea lui Conachi si sa vada de ce calibru este.

La paginile 102 si 103 d. Sion, vorbind de sine insus, scrie:

Apoi cand m-am ridicat din adolescenta si m-am asezat in capitala ma duceam la casa lui Conachi adeseori, si ospitalitatea aceasta o plateam cetindu-i cateodata vreo compunere..

Demn de observat e d. Sion cand se desfata in taria expresiilor. La pag. 96, vorbind despre ochi, zice:

Cine nu si-a scaldat sufletul in deliciul acestor stele, care se zice ca sunt scaunul sufletului si al inimei?

A-si scalda sufletul in deliciul unor stele care sunt un scaun - iaca o imagine a carii soata se afla numai in urmatoarele strofe a d-lui A. Pelimon (nu este si d-sa intre cei30 -40 de redactori-colaboratori ai Revistei?):



Aste inimi prea-nfoca te Cu stilpari de nemurire De ai pacii imn legate Cant a patriei iubire.

Departe duce pe om betia de cuvinte!

    La pag. 90 d. Sion ne arata cum

Conachi revarsa florile imagmatiunii sale in adoratiunea idolului ce incantase sufletul sau, dar la pag. 93 se intrece si zice: poetul varsa tezaurii imaginatiunii sale cu profuziunea unui crater in iruptiune.

Despre intrebuintarea de neologisme, precum sunt alegre in loc de vesele, tandrete, abandonez etc. nu este locul sa vorbim aici; ne grabim a termina critica in ceea ce priveste partea d-lui Sion din Revista contimporana prin citarea ultimelor sale cuvinte:

Iata materia mea epuizata. Fie ca aceasta lucrare sa se urce ca fumul de tamaie catre sufletul acestui veteran al Parnasului roman, care a depus premiile geniului si cugetarii sale pe altarul culturei nationale!

    Respect, veneratiune si glorie memoriei numelui sau!

   

Premiile geniului si cugetarii (adeca poeziilE) si gloria memoriei numelui sunt un nonsens si un pleonasm, care incheie intr-un mod armonic lucrarea d-lui Sion, cetita la Ateneu, cetita la Cernauti, cetita la Bacau si, in sfarsit, tiparita in Revista contimporana. 1

Un alt autor care umple coloanele acestei reviste este d. Pantazi Ghica . D-sa

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.