Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Morometii - Opera si contextul cultural de Marin PREDA



Marin PREDA Morometii
Morometii voi. I (1955) a aparut intr-o perioada mai putin fasta din istoria literaturii romane, atunci cand se instaurasera, in Romania comunista, cenzura, temele obligatorii, ideologizarea. Volumul al doilea a aparut 12 ani mai tarziu, atunci cand se manifesta deja plenar generatia 60" sau generatia neomodenista. Cartea nu are nimic din ostentatia si falsitatea productiilor literare ale obsedantului deceniu" sase, iar valoarea sa estetica este incontestabila. Inscriindu-se in tematica traditionala a romanului romanesc, cea privind destinul taranului roman legat inevitabil de pamant, este un roman memorabil, care se situa in 2001 pe primul loc intr-un top al celor mai bune romane romanesti realizat de catre revista Observator cultural. Portretul lui llie Moromete este magistral, personajul pare ca traieste (dupa marturisirea insasi a autorului, este construit chiar dupa imaginea tatalui lut Marin PredA), iar replicile sale au intrat in uzajul comun.



Abordarea operei literare Tipologie. Morometii voi. I este:

- un roman obiectiv, intrucat, in naratiunea la persoana a lll-a, din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent, nu apar intruziuni subiective, voci ale naratorului sau ale personajelor care sa prezinte faptele, sa judece situatii sau alte personaje, sa interpreteze intamplari, sa se adreseze direct cititorului, peste capul personajelor sau prin spatele lor;

- un roman realist, intrucat prezinta viata in toata complexitatea ei, cu refacerea fundalului social-economic al unei perioade; personajele sunt reprezentative pentru o clasa sociala - taranimea; autorul foloseste tehnica detaliului pentru a crea impresia de verosimilitate; se creeaza o anume simetrie intre incipit si final - () timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare", timpul nu mai avea rabdare";



- un roman doric, in clasificarea lui Nicolae Manolescu (vezi capitolul Romanul. Evolutie si tipologie"), avand caracteristicile formale ale unfji roman realist obiectiv;

- are o tematica traditionala, fiind construit in jurul destinului unei familii de tarani din Campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de al doilea razboi mondial" si creand un tip absolut exceptional, memorabil in literatura romana, asa cum numai Rebreanu, in Ion, a mai realizat: llie Moromete.

Tematica. Tema principala: viata unei familii de tarani din Campia Dunarii cu cativa ani inaintea celui de al doilea razboi mondial".

Teme adiacente: relatia omului cu istoria - de altfel, una dintre temele recurente ale scriitorului Marin Preda, prezenta in aproape toate cartile sale. Timpul si istoria sunt factorii pe care omul nu-i poate niciodata invinge. Moromete este coplesit, treptat, de prefacerile din lume si de schimbarile din familia sa. Spre sfarsitul primului volum, deja timpul nu mai are rabdare" cu oamenii, istoria se precipita, familia se destrama, Moromete incepe sa faca anumite concesii - sa vanda pamant - pentru a plati rata la banca si fonciirea", amanand, astfel, timpul scadentelor.

,. Planurile narative: planul central, in jurul caruia se coaguleaza actiunea, este cel al lui llie Moromete si al familiei sale. Subiectul, in acest plan, nu cuprinde ramificatii multiple, aproape nu se intampla nimic, in afara vizitelor veninoase ale Mariei (Guica, sora lui MorometE), discutiilor si cititului ziarelor duminica in poiana lui locan, unde llie Moromete detine rolul principal, taierii salcamului (moment simbolic mai degraba in economia romanuluI), calatoriei negustoresti pentru a vinde cereale si a face rost de bani. Faptele se precipita abia spre final, cand Achim pleaca la Bucuresti cu oile, iar fratii lui se decid sa fuga. Exista, insa, in roman, si alte nuclee epice, mai mult sau mai putin dezvoltate, alte istorii adiacente. Asa este, de exemplu, povestea de iubire dintre Birica si Polina, fata lui Tudor Balosu, care pune in evidenta mentalitati traditionale legate de casatoria dintre o fata bogata si un flacau sarac. Sau, pentru a da un alt exemplu, povestea bolii lui Botoghina, care intelege ca trebuie sa-si plateasca spitalizarea la un sanqtoriu pentru a se insanatosi. Mai exista un plan abia schitat, dar important pentru a reda complexitatea vietii satului si pentru a crea, intr-un fel, o alternativa la ordinea patriarhala a lui llie Moromete: este vorba despre nucleul narativ creat in jurul fiului celui mic, Niculae, care isi doreste sa invete carte, ia premiul intai - ocazie cu care naratorul prezinta starea scolii romanesti de la sate din perioada interbelica si statutul invatatorilor.



Incipitui este specific romanelor realiste: aflam, inca din prima fraza, locul si timpul actiunii. Apoi, in paginile care urmeaza, cititorul face cunostinta cu intreaga familie Moromete. Este momentul in care toti se intorc de la camp si fiecare isi regaseste locul si indeletnicirile: fetele se duc la scaldat, baietii se imprastie care incotro, sa se odihneasca, singura Catrina ramane sa pregateasca masa.



De la inceput, in functie de felul in care se asaza in jurul mesei, se pot stabili relatiile dintre membrii familiei. Baietii din prima casatorie - Achim, Paraschiv si Nila - stau pe margine, spre partea din afara a tindei", spre exterior, ca si cum ar fi gata sa plece, sa paraseasca familia, ceea ce se va si intampla. De cealalta parte a mesei, langa vatra, sta Catrina Moromete, mama vitrega a celor trei frati, iar langa ea ii avea pe ai ei, pe Nicuiae, pe Ilinca si pe Tita, copiii facuti cu Moromete." Statutul de stalp al familiei" al lui Moromete reiese implicit din locul pe care il ocupa la masa: Moromete statea parca deasupra tuturor. Locul lui era pragul celei de-a doua odai, de pe care el stapanea cu privirea pe fiecare. Toti ceilalti stateau umar langa umar, inghesuiti, masa fiind prea mica. Moromete no mai schimbase de pe vremea primei casatorii () El sedea bine pe pragul lui".

Finalul este, probabil, unul dintre cele mai reusite din literatura romana. Imaginea lui Ilie Moromete, singur, ezitant si incercand sa-si ascunda ezittirea este, de fapt, imaginea unei lumi care nu mai este stapana pe ea insasi, sub auspiciile unui timp care nu mai are rabdare cu oamenii".

Dupa plecarea lui Achim cu oile la Bucuresti, fug si ceilalti doi, Nila si Paraschiv, luand cu ei caii, banii tatalui si cateva lucruri de pret din casa, din zestrea fetelor. Moromete, care la inceput il ironiza subtil pe Balosu si, disimuland, schimba vorba, se duce de bunavoie la acesta sa-i vanda pamant pentru a plati fonciirea", ratele la banca si cheltuielile cu scoala ale lui Nicuiae. incepuse declinul familiei, Ilie Moromete isi va pierde treptat siguranta de sine, ironia, independenta. Nu mai este vazut stand la poarta, pe stanoaga, raspunzand din toata inima si in multe cuvinte la salutul satenilor, nu se mai duce in poiana lui locan si de aceea,/ara sufletul adunarii, intrunirile de duminica dimineata isi pierd farmecul si apoi inceteaza.

Perspectiva narativa este obiectiva (focalizare zero", viziune dindarat"), naratiunea, auctoriala, naratorul, heterodiegetic - este absent din istoria povestita, este in afara acesteia, nu participa la fapte, nu este nici martor al intamplarilor, nu intervine direct in istorie. Exista, cu toate acestea, asa cum observa Nicolae Manolescu, cel mai important critic literar postbelic, momente in care vocea naratorului impersonal, omniscient si omniprezent, se confunda cu vocea personajului principal, Ilie Moromete, acesta devenind astfel, pe alocuri, un fel de reflector", ca in romanele Hortensiei Papadat-Bengescu.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.