n. 7 dec. 1894, Roman - m. 30 ian. 1972, Vatra Dornei.
Dramaturg
Provine dintr-o familie de muncitori.
Scoala primara la Roman si Bacau. isi continua studiile la seminarul "Veniamin Costache" din Iasi. Licentiat in drept (Iasi) si teologie (Bucuresti); doctoratul in drept si teologie (Bucuresti). In timpul primului razboi mondial lucreaza ca sergent sanitar in Rusia, intr-un spital orasenesc din Nikolaev (1917-1918). Este diacon, apoi prof. si avocat la Bacau. Dupa 1930, se dedica teatrului; debuteaza in anul 1933, pe scena Teatrului National din Bucuresti, cu piesa luda (avandu-1 coautor pe
G. Ciprian, care adauga textului initial inca un act). A compus si publicat peste 40 de piese de teatru, unele dintre ele fiind jucate de teatre din Bucuresti, Iasi, Cluj etc. Dramaturgia lui LUCA se inscrie, intr-o anumita masura, in sfera traditionalismului literar interbelic, fara ca scriitorul sa fi avut propriu-zis legaturi cu gruparea de la Gandirea; LUCA compune, astfel, un poem dramatic (Icarii de pe Arges, 1933), inspirat de legenda Mesterului Manole. Numeroase alte drame sunt prelucrari ale unor episoade din istoria nationala: Alb si negru (1933; o tragicomedie avandu-i drept protagonisti pe Constantin Voda Cantemir, mitropolitul
Dosoftei, logofatul
Miron Costin s.a.), Rachierita (1934; cu subiect din vremea domniei lui Dumitrascu Voda), Leana vrajitoarea (lucrare ce evoca Razboiul pentru independenta din 1877-1878), Dumitra (1958; actiunea se petrece in timpul domniei lui Mihalache Sturdza si ii are drept protagonisti pe
M. Kogalniceanu si Al. Cuza), Doamna Chiaj-na, Cuza Voda, Cele patru Marii (piesa din viata lui Stefan cel Mare) etc. Dupa razboi, scriitorul face eforturi de a compune mai cu seama drame de critica sociala (Pelina, 1937; lucrare inchinata rascoalelor taranesti din 1907) sau piese de actualitate: Chiftarii (din viata industriala a Hunedoarei), Apele-njug (din viata santierului de la Bicaz), Iubire invrajbita, Emilia etc. Spre sfarsitul vietii, LUCA se stabileste la Vatra Dornei, unde functioneaza ca invatator.
Tabloul politic pe care il schiteaza, de regula, dramele istorice ale lui LUCA este acela al conflictului dintre partida boierilor pamanteni - insufletiti de dragoste de tara si de norod, pastratori ai datinilor stravechi - si partida boierilor venetici, a grecilor veniti din Fanar, stabiliti in Moldova, dar incapabili de a gandi si de a simti ca niste moldoveni. Apologia spiritului autohton o face - in tragicomedia Alb si negru (1933) - logofatul Miron Costin: "Sunt moldovan. Nu vad decat prin ochi moldovenesti, iar gura mea nu poate grai decat din inima moldoveneasca". Miron Costin - sprijinit de fratele sau, Veliscu, de Mitropolitul Dosoftei si de alti buni moldoveni - il infrunta pe domnul tarii, Constantin Voda Cantemir, care se inconjurase de slujitori fanarioti; intre acestia, o figura proeminenta este boierul Macri, educatorul printului
Dimitrie Cantemir. Pedagogia lui Macri are drept principiu suprem acela de a cultiva la tanarul fiu de voievod "scarba de ce-i moldovenesc". Tot astfel, in Rachierita (1934), boierii moldoveni, condusi de Radu si de Bals, infrunta un alt domnitor ("geambas fanariot") iesind, de data aceasta, triumfatori; intruchiparea adevarata a spiritului autohton este, insa, aici, tanarul Dan, un "lautar moldovan". Ideologia aceasta "autohtonista" alimenteaza nu numai dramele istorice, ci si o piesa cu subiect legendar, poemul dramatic Icarii de pe Arges (1933), inspirat de legenda Mesterului Manole; in conceptia lui L., domnitorul Neagoe s-ar fi vazut obligat sa respinga un prim proiect al mesterului, rod al unui duh inca instrainat: "Un plan minunat. intr-insul ca-n/ Oglinda vedeai ca sunt de scoala plini/ Si de mandretile vazute prin/ Straini". De-abia dupa ce mesterul se intoarce la izvoarele spiritualitatii autohtone, planul sau primeste incuviintarea domnitorului: "Trebuie sa stau/ S-astept in vraja Tarii-n care m-au/ Nascut parintii. Duhul cel strain/ incetul cu-ncetul sa se stearga din/ Alcatuirea sufletului meu/ Si tot hranit de romanesc mereu,/ Mi-am desfranat puterea nascatoare". Ca structura, insa, dramele lui LUCA nu apartin atat unui teatru de conceptie, de constructie intelectuala, cat - mai degraba -unui teatru de melodrama; indiferent de natura conflictelor, actiunea dramatica este sustinuta aproape intotdeauna de o incercare sentimentala. Este vorba, de regula, de o idila conventionala care debuteaza sub cele mai favorabile auspicii (idila Manole - Lacramioara, in learii de pe Arges; idila Sanda - Voinea, in Alb si negru; Anita - Dan, in Rachierita; Amenhotep - Ti, in Amon-Ra; Evdochia - Paulinus, in Femeia cezarului; Pelina -Vlad, in Pelina etc), o idila perturbata insa, primejduita grav, fie de catre un potentat (Constantin Voda Cantemir, in Alb si negru; Dumitrascu Voda, in Rachierita; Ciumete, in Pelina), fie de catre un intrigant malefic (Andrei, in learii de pe Arges; Pulheria, in Femeia cezarului; Bubasta, in Amon-Ra etc). Teatrul lui LUCA este opera unui bun mestesugar al scenei.
OPERA
Alb si negru, tragicomedie in opt tablouri, Bucuresti, 1933 (ed. II, Bacau, 1941); Icarii de pe Arges, tragedie in versuri, Bucuresti, 1933 (ed. II, Bacau, 1940; ed. IV, Bucuresti, 1944); Rachierita, drama in versuri, Bucuresti, 1934 (ed. II, Bacau, 1938; ed. III, Bucuresti, 1943); Amon-Ra, poem dramatic, Bucuresti, 1936 (ed. II, Bacau, 1940; ed. III, Bucuresti, 1943); Evdochia, drama in zece tablouri. Bacau, 1938 (ed. II, Femeia cezarului, comedie in unsprezece tablouri, 1938; trad. engleza: Eudochia, A Drama. Translated from the Rumanian by Alice V. Wise, Bacau, 1938; trad. italiana: Eudochia, Dramma. Traduzione dai romeno di E. Loreti, Bacau, 1938; trad. germana: Eudochia. Aus dem rumanischen iibersetzt von A. Klug, Bacau, f.a.); Femeia, fiica barbatului, drama in trei acte, Bacau, 1938 (trad. germana: Die Frau - die Tochter des Mannes. Ins deutsche iiber-tragen von A. Klug, 1938); Morisca, o comedie in patru acte, Bacau, 1938; Rechts oder Links, Lustspiel in vier Aufziigen, Aus dem Rumanischen iibersetzt von A. Klug, Cernauti, 1938; Deuxpieces de theatre roumaines: Eudocie. La femme,fdle de l homme. Preface et traduc -tion de F. Hermann, Bacau, 1939; Javra pamantului, tragicomedie in sase tablouri. Bacau, 1942; Femeia cezarului. Morisca. Doua comedii, Bucuresti, 1943; Naframa iubitei, drama. Bucuresti, 1944; Salba reginei, drama in douasprezece tablouri, Bucuresti, 1947; Dumitra, drama in trei acte, Bucuresti, 1958; Teatru, pref. de V. Rapeanu, Bucuresti, 1963; Teatru, Bucuresti, 1968; Alb si negru, ed. si pref. de Sanda Anghelescu-Magos, Bucuresti, 1976. Traduceri: A. Panteleev, Prima saptamana, in colab. cu A. Ivanovschi, Bucuresti, 1950; Al. Volosin, Pamantul Cuznetcului, in colab. cu Elena Con-stantinescu, postfata de I. Calugaru, Bucuresti, 1950.
REFERINTE CRITICE
T. Arghezi, in Adevarul, nr. 16.737, 1946;
P. Comarnescu, in Viata Romaneasca, nr. 12, 1944; G. Ciprian, Scrieri, I, 1965; V. Rapeanu, Noi si cei dinaintea noastra, 1966; Al. Pini, Panorama;
O. Papadima, Scriitorii si intelesurile vietii, 1971; V. Rapeanu, in Romania literara, nr. 3, 1972; C. Isac, Permanente in dramaturgie, 1982; I. Niculescu, in Teatru, nr. 6, 1983;
V. Anania, Rotonda plopilor aprinsi, 1983; LUCA Chiscop, in Contemporanul, nr. 50, 1984; M. Cosmes-cu. In Ateneu, nr. 10, 12, 1984; M. Carlan, ibidem, nr. 12, 1984; C. Isac, in Cronica, nr. 2, 1985; A. Pata, ibidem, nr. 32, 1986; V. Bradateanu, in Teatrul, nr. 4, 1987; Cr. Dumitrescu, ibidem, nr. 5, 1987;
A. Sasu -
Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, III.