"Experiente de limbaj adesea ingenioase, alaturi de expresia clasica, cateodata impecabila, ne intampina in volumele urmatoare (Eseu, 1966: Dimineata nimanui (1967); Necunoscutul ferestrelor (1969); Cartita si aproapele; Deasupra deasupre-lor (1970). Selectate si sporite cu inedite in Selene si Pan; Cimitirul din stele (1971); Muntii de os (1972); Frunzele in Galaad (1973); Poeme (1974); Lacrimi perpendiculare (1978), ce impun in poezia romaneasca un teritoriu" singular, destinul unui ppet sarcastic convulsiv, vulnerat de nedreptati (a fost chiar condamnat la moartE), protestand cu violenta impotriva violentei, izolat intr-un univers de angoase, parcurgand o teribila drama existentiala, de unde ■© stare generala de febra si apelul la un absurd formulat hilar, din cand in cand cu superbe metafore («Doua leziuni erotice: ochii», «Aceste mici inventii: cuvintele»)."
Al. Pini
"Daca la Lucian Blaga sentimentul pustiului se proiecta mitic si expresiv intr-o perpetua apocalipsa, la
Ion Caraion pustiirea nu mai gaseste de cuviinta, ba chiar refuza sau pur si simplu e neputincioasa, sa se converteasca in fior metafizic si eschatologic (convertirea care e un alt mod de mantuire prin poeziE), incat obosita, exasperata, se traduce cel mult in expresia lingvistica a dezaprobarii, a contestarii, intr-un fel de nihilism rjarfitor-sarcastic."
Cornel Regman
"Ion Caraion este un poet vizionar cu fugerari ce anuleaza poemul din care irump, deoarece se .dovedesc prea puternice pentru substanta lui adeseori precara; straduinta lui trebuie sa mearga spre organizarea vizionara in integralitatea poemului." .
Ion Negoitescu
"La incercarea de a o clasifica, atasand-o unei scoli sau tendinte anume, totul protesteaza - tipa si plange - in aceasta poezie care, daca aduce aminte de ceva, de viata aduce aminte. Ion Caraion este poetul cel mai refractar formulelor definitive, incadrarilor didactice si cel care a manifestat o deschidere limitata spre formele vietii insesi, privindu-le ca atare, in toata desfasurarea contradictorie, in tot amestecul si indiscretia lor, cu tot raul si binele, abjectia si frumusetea lor, fara sa se intrebe vreodata daca au sau nu ce cauta aici, daca prezinta -sau nu un coeficient liric."
Lucian Raicu
"Cu cat un poet este mai original, cu atat dificultatea de a-1 situa intr-o anume constelatie literara creste. Ion Caraion ne ofera in aceasta directie un. exemplu cat se poate de elocvent si volumul Lacrimi perpendiculare intareste afirmatia noastra.() Ispita .raportarii la anumite directii noi literare ale veacului staruie si isi afla o justificare mai serioasa, pentru ca ion Caraion dovedeste o rara cultura poetica."
Ov. S. Crohmalniceanu
"Lacrimi perpendiculare ale lui Ion Caraion sunt cele mai barbatesti cu putinta, emanatia unui suflet de neinfrant, plansul sau are vigoare morala^ este marturia unui spirit neinfricat. Se poate cita aproape de oriunde, efectul, dincolo de formula si stil, este acelasi.
O poezie de, esentialitati, de concluzii scurte, taioase si alternativ, o poezie*de mari incarcaturi metaforice si de nesfarsita inventivitate imaginistica. Sentintele de maxima concentrare fulgera in-lirica lui Ion Caraion peste intinsele domenii ale lexicului dezvoltat, in continua, abundenta proliferare."
Lucian Raicu
