Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




NUVELA PSIHOLOGICIA - MOARA CU NOROC de Ioan SLAVICI



Ioan SLAVICI Moara cu noroc
Ioan Slavici (1848-1925), prozator ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu, este un autor moralist, un fiu psiholog, un creator de tipologii. Dupa cum el insusi marturiseste, ca adept inflacarat al iui Confucius aplica in opera sa notiunea fundamentala de omenie, precum si principalele virtuti morale exprimate de acesta: sinceritatea, demnitatea, buna-credinta, franchetea, cinstea, iubirea de adevar, chibzuinta, afirmand ca filozoful chinez este "cel mai cu minte dintre toti oamenii care le-au dat altora sfaturi". ("Educatia morala") intreaga creatie a lui Slavici este o pledoarie pentru echilibrul moral, pentru chibzuinta si intelepciune, pentru fericire prin iubirea de oameni si pastrarea masurii in toate, iar orice abatere de la aceste principii este grav sanctionata de autor.

Nuvela "Moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut "Novele din popor", din 1881 si s-a bucurat de o larga apreciere critica, Maiorescu insusi considerand-o un moment de referinta in evolutia prozei romanesti, mai ales ca autorul "s-a inspirat din viata proprie a poporului si ne-a infatisat ceea ce este, ceea ce gandeste si ceea ce simte romanul in partea cea mai aleasa a firii lui etnice". Mihai Eminescu aprecia faptul ca personajele acestor nuvele "nu numai ca seamana in exterior cu , taranul roman, in port si vorba, ci cu fondul sufletesc al poporului, gandesc si simt ca el". Asadar, Ioan Slavici construieste o opera literara bazata pe cunoasterea sufletului omenesc, cu un puternic caracter moralizator, conceptia lui literara fiind un argument pentru iubirea de oameni.



Constructie epica riguroasa, nuvela "Moara cu noroc" are un singur plan narativ, care se refera la dezumanizarea lui Ghita din cauza lacomiei pentru bani, un conflict consolidat in plan psihologic si o intriga bine evidentiata bazata pe valorile morale si setea nestapanita de imbogatire.

Tema o constituie consecintele nefaste pe care lacomia pentru bani o are asupra individului, hotarandu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.

Compozitia si structura nuvelei

Nuvela este realista, de factura clasica, avand o structura viguroasa, unde fiecare episod aduce elemente esentiale si absolut necesare pentru firul epic. Cele 17 capitole se afla in ordinea cronologica a desfasurarii actiunii si sunt integrate de cuvintele rostite de batrana la inceputul si Ia sfarsitul operei: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit"- si finalul: "Se vede ca au lasat ferestrele deschise [] simteam eu ca nu are sa iasa bine; dar asa le-afost dat." Conflictul social si psihologic se desfasoara intre aceste doua norme etice, reliefand un destin tragic previzibil aflat in chiar profunzimile sufletului omenesc.

Subiectul nuvelei este clar determinat, faptele sunt verosimile, iar personajele putine sunt construite solid, cu puternice trasaturi de caracter motivate de firea si structura morala a fiecaruia dintre ele.

Expozltlunea. Nuvela incepe cu sfatul, ce se va dovedi providential, rostit de batrana soacra a Iui Ghita: "- Omul sa fie multumit cu saracia sa. caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit", atunci cand ea afla de intentia ginerelui de a lua in arenda hanul "Moara cu noroc". Cizmar de meserie, Ghita se saturase sa carpeasca "cismele oamenilor", mai ales ca acestia obisnuiau sa umble "toata saptamana in opinci ori desculti, iar daca Dumineca e noroi, isi duc cismele in mana pana la biserica". Locul actiunii este o zona geografica din Ardeal, la hanul Moara cu noroc, aflat la o rascruce pe unde treceau turme de porci spre si dinspre Ineu, loc important pentru afaceri si comert. Mutandu-se la "Moara cu noroc" cu sotia, soacra si cei doi copii, Ghita devine repede cunoscut de "drumetii mai umblati", afacerile mergeau atat de bine, incat pana si batrana se simtea intinerita de bucurie ca "avea un ginere harnic, o fata norocoasa, doi nepoti sprinteni, iara sporul era dat de la Dumnezeu, dintr-un castig facut cu bine". Ana, "tanara si frumoasa", "frageda si subtirica", "sprintena si mladioasa", il iubea pe barbatul ei, "inalt si spatos", se intelegeau bine si erau fericiti. Porcarii cu apucaturi primitive, fiorosi la infatisare, banditii, stapanii de turme sau hotii si ucigasii platiti alcatuiesc lumea ce se perinda pe la Moara cu noroc.

Intriga incepe odata cu aparitia la han a lui Lica Samadaul, un simbol al raului, despre care Ghita aflase ca, desi "tot porcar si el", este "om cu stare, care poate sa plateasca grasunii pierduti ori pe cei furati". De frica lui Lica "tremura toata lunca", deoarece era "om aspru si neindurat", care stia toate infundaturile, cunostea pe toti oamenii buni, dar "mai ales pe cei rai". Porcar priceput, el recunostea "urechea grasunului pripasit si in oala cu varza", dar discret si tacut in privinta treburilor care nu-1 priveau in mod direct.

Lica a cerut, autoritar, sa afle cine e carciumarul, caruia i se prezinta cu agresivitate: "- Eu sunt Lica, Samadaul! Multe se zic despre mine, si dintre multe, multe vor fi adevarate si multe scornite." Ei accentueaza faptul ca este periculos - "nimeni nu cuteaza sa fure, ba sa-l fereasca Dumnezeu pe acela, pe care as crede ca-l pot banui"- si ii pretinde lui Ghita sa-l informeze despre tot ce se intampla, "cine umbla pe drum, cine trece pe aici, cine ce zice si cine ce face". Ghita este coplesit de ganduri negre, pentru ca simte pericolul care-l pandeste daca se supune lui Lica, dar si riscul si mai mare daca-l refuza.

Desfasurarea actiunii. Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita se va implica in afacerile necinstite ale lui Lica. Speriat de atitudinea lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, isi ia inca o sluga, pe Marti, "un ungur inalt ca un brad" si doi catei, pe care ii pune in lant ca sa se inraiasca. Ana vede ca barbatul ei este ingandurat, se instraineaza de ea si de copii, se facuse "mai de tot ursuz", se enerva din nimic, "nu mai zambea ca mai nainte", iar ea se temea sa-l intrebe ce are, deoarece el se mania cu usurinta.



Ghita isi da seama ca Ia Moara cu noroc "nu putea sa stea nimeni fara voia lui Lica", iar el isi dorea sa stea aici numai "trei ani, sa ma pun pe picioare" si, pentru prima oara, el se gandeste ca ar fi fost bine "sa n-aiba nevasta si copii" si sa poata spune "Prea putin imi pasa!". Lacom de bani, Ghita era gata "sa-si puna pe un an, doi, capul in primejdie", enervandu-se ca se simte legat pe de o parte de familie, pe de alta de Samadau.

Venit la han, Lica a mangaiat cainii, spre disperarea lui Ghita, care-si da seama ca este total lipsit de aparare. Lica ii arata carciumarului "un teanc de bucati de piele insirate pe o veriga de sarma" pe care erau semnele turmelor lui si-I ameninta pe Ghita ca va trebui sa-i spuna ce turme treceau pe acolo, cum arata porcarul, ca de nu "imi fac rand de alt om la Moara cu noroc". Anei ii parea "om rau si primejdios", mai ales ca il vedea platind mai mult decat consuma.

Pe la han se abateau din ce in ce mai des jandarmii de la Ineu si dintre toti, lui Ghita ii placea de caprarul Pintea, singurul cu care carciumarul ar fi indraznit sa vorbeasca "mai pe fata". i Aproape de Sf. Dumitru, Lica soseste la han impreuna cu Buza-Rupta, cu Saila Boarul si cu Raut, sta de vorba cu oamenii in carciuma si-1 intreaba pe Ghita daca stie cand vine arendasul evreu dupa chirie, apoi vrea sa joace cu Ana, iar Ghita o indeamna: "Joaca, muiere; parca are sa-ti ia ceva din frumusete". Dar cand isi vede nevasta imbujorata de placerea jocului iar pe Lica strangand-o in brate si sarutand-o, Ghita "fierbea in el" ros de gelozie si ranit in orgoliul de sot. Samadaul ramasese Ia Moara cu noroc pentru ca "are o vorba cu arendasul", dar noaptea, trezita de latraturile cainilor, Ana il vede venind la han dinspre Fundureni. A doua zi, Pintea le spune ca noaptea trecuta arendasul fusese pradat, batut de abia se mai tinea pe picioare si ca acestuia i se paruse ca unul dintre cei doi talhari ar fi fost Lica, desi ei avusesera fetele acoperite. Ghita ii spune lui Pintea ca Lica dormise la han si ca nu plecase nicaieri, ci abia in dimineata aceea parasise hanul. in drum spre Ineu, Pintea ii destainuie ca fusese tovaras cu Lica, furasera niste cai si fusesera inchisi impreuna, apoi se certasera atat de rau, incat el il uraste de moarte si jura ca se va spanzura daca implineste patruzeci de ani si nu o sa-l dovedeasca pe Lica.

La han soseste o doamna imbracata in doliu cu un copil, intr-o trasura boiereasca trasa de trei cai si cu un fecior pe capra, langa vizitiu. Achitand consumatia, femeia ii da Anei o bancnota rupta Ia un colt si, la rugamintea hangitei de a-i da alta, tanara "scoase zambind o punga mare si plina de hartii noi noute, lua una dintre ele si i-o dete, apoi se gati de plecare".



La Ineu, Ghita depune marturie mincinoasa, el jura "pe pane si pe sare" ca nu stia de ce Samadaul il cauta pe arendas si declara ca "Lica a stat toata noaptea la carciuma". intorcandu-se cu Pintea la han, gasesc pe drum trasura boiereasca fara cai, pe iarba vad un copil mort, iar spre miezul noptii jandarmii gasesc cadavrul "unei femei tinere, imbracate in negru" si un bici, cu care ii fusesera legate mainile. Biciul era al lui Lica, Pintea il cunostea bine, iar acasa la Buza-Rupta este gasita o parte din argintaria furata de la arendas.

Procesul are loc la Oradea-Mare si marturiile tuturor conduc spre sacrificarea lui Buza-Rupta si Saila Boaru care au si fost condamnati pe viata. Dupa proces, Ghita se simte foarte vinovat pentru ca jurase stramb si spune, cu lacrimi in ochi: "Iarta-ma, Ano! [] Iarta-ma cel putin tu, caci eu n-am sa ma iert cat voi trai pe fata pamantului". Macinat de remuscari, Ghita isi compatimeste copiii: "Sarmanilor mei copii, [] voi nu mai aveti, cum avusesera parintii vostri, un tata om cinstit. [] Tatal vostru e un ticalos". Slavici realizeaza o analiza psihologica profunda a lui Ghita, framantarile interioare, zbuciumul si setea pentru bani devin din ce in ce mai chinuitoare.

Prima intalnire a lui Ghita cu Lica dupa proces este infricosatoare pentru carciumar. Samadaul ii vorbeste despre "dulceata pacatului" si-i relateaza cum a infaptuit primul omor din cauza ca nu avea bani sa cumpere niste porci care-i fusesera furati, cum a doua oara a ucis "ca sa ma mangai de mustrarile pentru cel dintai". Acum insa simte o adevarata placere "de a-1 lovi pe omul care te supara, de a-1 lovi tare, ca sa-1 sfarami, cand te-a atins c-o vorba ori cu o privire". ii destainuie Iui Ghita ca un om poate fi stapanit daca-i descoperi slabiciunile, iar cel mai periculos defect este slabiciunea pentru o singura femeie. Aluzia lui Lica era clara, sugerand ca slabiciunea cea mai mare a lui Ghita era iubirea pentru Ana si, simtindu-se umilit in orgoliul lui de barbat, carciumarul se gandeste - a cata oara? - sa-1 duca pe Samadau la spanzuratoare.



Lica ii daduse hangiului banii insemnati, ca acesta sa-i schimbe prin negustorie si sa li se piarda urma. Ghita se hotaraste brusc sa-1 demaste, ia toate bancnotele insemnate si se duce cu ele la Pintea, care planuieste sa-1 prinda pe Lica in flagrant. Mai intai el schimba bancnotele pe bani buni, iar pe cei insemnati ii opreste ca dovezi impotriva lui Lica. Carciumarul nu-i spune insa jandarmului ca jumatate din bani sunt ai lui, recuperandu-si astfel intreaga suma. Ghita isi gaseste scuze pentru lacomia care-1 stapaneste: "Asa m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea!? Nici cocosatul nu e insusi vinovat, ca are cocoasa in spinare: nimeni mai mult decat dansul n-ar dori sa n-o aiba". in saptamana Pastelui, batrana pleaca impreuna cu copiii sa petreaca sarbatorile la niste rude din Ineu, iar Ana insista sa ramana cu barbatul ei acasa, stricand astfel planurile sotului. Lica se enerveaza ca nu-l gaseste singur pe Ghita si izbucneste: "Sa te fereasca Dumnezeu de oamenii care au slabiciune de vreo muiere". De aceea, Lica il sfatuieste pe Ghita sa plece undeva si sa-1 lase singur cu nevasta lui, ca sa se vindece de slabiciunea pe care o avea pentru o singura muiere: "- Are sa-ti vie greu acu odata, [] de aici inainte esti lecuit pe vecie. Tu vezi ca ea mi se da de buna voie: asa sunt muierile".

Punctul culminant. Consolandu-se ca un las, "asa mi-a fost randuit", Ghita accepta sa plece si se gandeste ca se va intoarce pe inserat cu Pintea si-l vor prinde pe Samadau cu banii insemnati asupra lui, reusind astfel sa-1 duca la spanzuratoare. Ana, dezamagita de comportarea sotului ei si crezand ca n-o mai iubeste se arunca in bratele lui Lica, ii cedeaza si il roaga s-o ia cu el, intrucat ii era rusine sa mai dea ochi cu sotul ei. Samadaul o respinge cu indiferenta si-o sfatuieste sa se impace cu Ghita.

Deznodamantul. in acest timp, Ghita plecase sa-1 anunte pe Pintea ca Lica este la Moara cu noroc, avand asupra lui bani insemnati, indurerat, el "simtea ca Ana e pierduta si nu se mai gandea decat la razbunarea lui". Pintea este puternic impresionat de faptui ca Ghita isi sacrificase nevasta pentru a-1 prinde pe Lica: Tare om esti tu, Ghita []. Si eu il urasc pe Lica; dar n-as fi putut sa-mi arunc o nevasta ca a ta drept momeala in cursa cu care vreau sa-1 prind". Ajunsi in apropierea satului, Pintea, impreuna cu Marti si cu inca doi jandarmi, il vad pe Lica plecand in goana calului de Ia han si pornesc in urmarirea lui.

Ghita se indreapta spre Moara cu noroc cu gandul sa-si incheie socotelile cu nevasta-sa. Cand in han au navalit Lica si Raut, "Ana era intinsa la pamant si cu pieptul plin de sange cald, iara Ghita o tinea sub genunchi si apasa cutitul mai adanc spre inima ci". Raut isi descarca pistolul in ceafa lui Ghita, care "cazu fara sa mai poata afla cine l-a impuscat". Samadaul da ordine tovarasilor sai sa gaseasca banii carciumarului, apoi sa dea foc hanului.

Lica incearca sa fuga, dar calul era obosit de atata alergatura si atunci se hotaraste sa treaca raul inot, dar acesta se umflase de Ia ploaie. Simtindu-se sleit de puteri, Lica ar vrea sa se tarasca pana la Moara cu noroc, unde ar fi trebuit sa se afle calul lui Ghita, sa-1 ia si sa-si piarda urma. Pintea il zareste insa la lumina focului pus la han si striga atat de tare "incat rasuna toata valea". Auzindu-i glasul, Lica "isi tinti ochii la un stejar uscat ce stetea la departare de vreo cincizeci de pasi, scrasni din dinti, apoi isi incorda toate puterile si se repezi inainte". Pintea il gasi "cu capul sfaramat la tulpina stejarului" si, ca sa nu afle nimeni sa-l scapare din nou, de data aceasta definitiv, ii impinse trupul in valurile raului.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.