Tema poeziei este destinul uman, fiind deci o meditatie pe tema fortuna labilis, intr-un decor romantic reprezentat de un cimitir: "in groapa neagra poate chiar intr-un cimitir".
Este o poezie de notatie, de amintiri din razboi, unde pentru "prietenii mei inarmati" discuta problema dreptului de a ucide, ca o incalcare a poruncii: "sa nu ucizi" si, in acelasi timp, discuta daca omul are dreptul de a organiza razboaie: "Toti erau murdari, slabi si patetici ev in
Shakespeare / isi numarau gloantele si zilele si nadajduiau un atac peste noapte".
Este autentica gandire a omului aflat in fata mortii, ca si Camil Petrescu in Versuri pentru ziua de atac. Se sugereaza conceptul de poet militant pentru drepturile omului. El se viseaza un erou care a ucis trei sute saizeci de dusmani, adica un ciclu de viata. Cercul are trei sute saizefci de grade. Cuvintele lui sunt ascultate de toti camarazii de arme "rezemati comod de pietrele de la morminte". La discutie par a participa si cei din mormjnte, fiindca problema ii implica si pe cei decedati. Poetul foloseste o serie de clisee verbale cotidiene, carora le da valori noi. Meditatia porneste de Ta faptul ca el gaseste intr-un sertar de manuscrise un pistol de razboi, element care sugereaza ca sensul, luptei s-a mutat din transee in campul ideilor.
Este o meditatie pe tema poetul si poezia sugerand ca poetul devine un luptator social si national iar poezia trebuie sa fie o arma ideologica sugerata de imaginea lunei pe pistol: "Dar pe pistolul meu "cu douazeci si patru de gloante! Luna mi se pare aceeasi". -Pistolul devine un simbol-metonimie, care substituie eul poetului adaptat la o epoca cruda. El devine "viteaz si crud" si isi exprima prin "racnete" "de manie si de triumf adeziunea la "libertatea de a trage cu pusca", la dreptul de a ucide sufletele cu ajutorul cuvintelor devenite gloante.
