 |
|
In groapa neagra, poate chiar intr-un cimitir, oamenii, prietenii mei inarmati, isi ascultau propriile soapte - toti erau murdari, slabi, si patetici ca in Shakespeare, isi numarau gloantele si zilele si nadajduiau un atac peste noapte.
Atunci, a iesit luna, fara casca, de undeva din bezna ghimpata; dar oamenii n-au cazut cu fetele la pamint, ci au aprins tigarile, discutind despre libertatea de a trage cu pusca, rezemati comod in groapa neagra sau poate chiar pe cite-o piatra de mormint.
Sint sigur ca unul din ei eram eu - de altfel, astazi mi-am gasit in sertar, printre manuscrisele fel de fel, pistolul meu ghintuit, cu douazeci si patru de focuri, cu care am participat la asediul Trebizondei, daca nu ma-nsel.
Doamne, ce de ispravi am mai facut si-atunci !
Ca un erou din Sadoveanu, eram viteaz si crud : tin minte sa fi ucis trei sute saizeci de dusmani intr-un singur asalt - ah, racnetele mele de minie si triumf si-acuma mi le mai aud!
La Waterloo eram cu bietul Bonaparte cabotinul, rostandizind pe pragul unui veac ; viteaz si inutil si graseiat la culme, luptam si-atuncea - ce era sa fac ?
*
Degetele stringeau o tigara fumata de mult.
In, groapa neagra, ca niste pietre, cadeau ultimele cuvinte.
Prietenii mei inarmati si patetici ma ascultau uluiti, rezemati comod de pietrele de la morminte.
Paralel cu noi, dedesubt, oameni isi dormeau vesnicia - si ei discutau despre libertatea de a trage cu pusca, dupa fiecare macel !
Dar, pe pistolul meu cu douazeci si patru de gloante !, luna mi se pare aceeasi cu care am participat la asediul Trebizondei, daca nu ma-nsel!
Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care
|
Politica de confidentialitate
|
Scrierile si activitatea publicistica a lui Geo DUMITRESCU
Activitate pulicistica si comentarii / analize / referate pe text
Poezie
