n. 21 nov. 1918, com. Cornesti, jud. Mures - m. 9 aug. 1997, Timisoara.
Istoric literar.
Fiul preotului Nicolae Todoran si al Victoriei (n. Sim-palean), functionara. Scoala primara la Cluj (absolvita in 1929); Liceul "Al. Papiu Ilarian" din Targu Mures (absolvit in 1938). Licentiat al Facultatii de Litere din Cluj-Sibiu (1942). Dr. in filologie (1968). Prof. suplinitor la Scoala Normala din Cluj (1945-1946), prof. titular la Liceul Ortodox din Cluj (1946-1948); prof. la Scoala Pedagogica din Cluj (1948-1956); cariera universitara inceputa la Cluj (asistent la Catedra de literatura romana moderna, 1949) si continuata la Timisoara (din 1949), unde e prof. (din 1969); intre 1964 si 1968, decan. Debut in rev. Scanteieri (Targu Mures, 1937). A facut parte din Cercul literar de la Sibiu, figurand printre semnatarii Manifestului publicat in Revista Cercului literar si a colaborat ulterior mai ales la Tribuna, Orizont etc. In voi. si studiile publicate (adesea, ed. revazute ale unor cursuri universitare, asa cum sunt monografiile Eminescu, 1972 -tema revenita in preocuparile istoricului literar si prin
M. Eminescu. Epopeea romana, 1981 - si Maiorescu, 1977), in studii introductive (precum cel de la ed. din 1978 a Operelor lui
Titu Maiorescu, 1977), in ed. ingrijite si prefatate (
L. Blaga, Teatru, 1971), e preocupat de literatura romana in perioada marilor clasici si de opera unor mari scriitori ardeleni, cum ar fi
L. Rebreanu (in voi. Sectiuni literare, 1973) si, mai ales,
Lucian Blaga (Lucian Blaga. Mitul poetic, I-II, 1981-1983; Lucian Blaga. Mitul dranm-tic, 1985; Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic, 1997).
Cu o foarte serioasa pregatire filosofica si cu o tot mai buna orientare in directiile retoricii, poeticii si criticii contemporane, TODORAN practica o istorie literara axata in exclusivitate pe opera unor mari scriitori. Operei lui Eminescu i-a inchinat un studiu monografic (la origine, curs universitar), remarcabil prin eruditie, prin minutia exegezei si prin cateva interpretari, dintre care amintim efortul de a apropia gandirea poetului roman de reperele dialecticii hegeliene, fapt absolut remarcabil, chiar daca intelegerea pe alocuri tezista a filosofiei si identificarea idealismului cu pesimismul poate trezi rezerve. La nivel teoretic, monografia lui TODORAN propune, programatic, o lectura moderna a operei eminesciene, pe care vrea sa o descifreze respectand specificitatea "conceptelor gandirii poetice", la care apeleaza, cu o impresionanta armatura teoretica, in primul si in ultimul capitol. Unghiul teoretic modem e abandonat insa uneori pe parcursul demonstratiei, unde gandirea poetica e echivalenta cu gandirea filosofica si specificitatea - postulata - a poeticului se pierde caci, pentru T., "problema fundamentala pentru explicarea gandirii poetice a lui Eminescu, pentru delimitarea elementelor ei idealiste de cele materialiste este astfel: in ce masura el recunoaste existenta lucrurilor in afara constiintei". Ca urmare, in prima lucrare publicata de T., o perspectiva teoretica de mare modernitate se aplica subiectului discutat totusi, preponderent, in maniera traditionala a unui studiu ideologic. Caracteristica apare si in unele studii din volumul Sectiuni literare (1973), care oscileaza ca formula intre curs (cu ambitia de cuprindere monografic-exhaustiva nu a temei, ci a scriitorului) si eseu (Realismul tragic in opera lui loan Slavici, Natura umana in naturalismul lui
Liviu Rebreanu etc.). Mai bine articulate sunt studiile despre poeti, printre care Eminescu sau geneza gandirii poetice, un eseu net superior monografiei, conceput din perspectiva bachelardiana a studiului "imaginatiei materiale". Maiorescu (1977), tot un curs universitar la origine, e o incercare de abordare a operei mentorului junimist dintr-o perspectiva de stricta actualitate. In masura in care aceasta perspectiva e data de semiotica si, mai ales, de neoretorica, studiul realizeaza o reinterpretare convingatoare si adecvata a operei lui Maiorescu dintr-un unghi care, alaturi de cel al psihanalizei existentiale utilizat de
N. Manolescu in Contradictia lui Maiorescu (si com-pletandu-1 fericit pe acela) poate oferi cea mai buna perspectiva actuala de abordare a lui Maiorescu. Dar si aici oscilatia intre curs si eseu e vizibila. Ipotezele critice si articulatiile fundamentale ale demonstratiei sunt cu adevarat innoitoare; retorica criticii e insa marcata de imperativul - didactic - al explicitarii si al tratarii exhaustive a subiectului. Explicand toate amanuntele operei lui Maiorescu (prin repere diferite, care dau interpretarii un aspect policefal) si toti termenii atinsi in discutie, demonstratia prolifereaza in dauna inchegarii intregului. Ezitarea intre curs si eseu, ca si indecizia stilistica sunt depasite in ultima - si cea mai buna - lucrare a lui T., Lucian Blaga. Mitul poetic (1981), prima parte a unei trilogii critice care isi propune abordarea operei lui Blaga (poezie - teatru - filosofie) prin recuperarea critica a "centrului" ei mitic. Teoria limbajului poetic, aproximata in Eminescu, e discutata in capitolul introductiv al lucrarii in termeni care dau masura operei de maturitate a criticului si pregatesc, convingator, lectura operei blagiene, inceputa in capitolul Mitul modern, continuata in studiul Mitului arhaic si sintetizata in sectiunea Poezia mitului. Coincidenta poeticului si ontologicului, inteleasa atat in lumina definitiei blagiene a mitului, cat si in perspectiva teoriei heideggeriene a limbajului, ofera, la interferenta fenomenologiei cu poetica semiotica, o grila moderna si adecvata in abordarea operei lui Blaga.
OPERA
Eminescu, Bucuresti, 1972; Sectiuni literare, Timisoara, 1973; Maiorescu, Bucuresti, 1977; M. Eminescu. Epopeea romana, Iasi, 1981; Lucian Blaga. Mitul poetic, HI, Timisoara,, 1981-1983; Lucian Blaga. Mitul dramatic, Timisoara, 1985; Lucian Blaga. Mit, poezie, mit poetic, Bucuresti, 1997; De ce Eminescu, in colab. cu Gh. Tohaneanu, Resita, 1999.
REFERINTE CRITICE
I. Cheie-Pantea, in Familia, nr. 7, 1973;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 39, 1973;
G. Dimisianu, in Romania literara, nr. 44, 1973; I. Maxim, in Orizont, nr. 38, 1977;
S. Cioculescu, in Romania literara, nr. 48, 1977; Sorina Ianovici, in Orizont, nr. 20, 1981; M. Besteliu, in Ramuri, nr. 10, 1981; I. Holban, in Cronica, nr. 7, 1982; I. Cheie-Pantea, in Orizont, nr. 16, 1982; Gh.
Grigurcu, in Familia, nr. 11, 1982; A. Iliescu, in Romania literara, nr. 31, 1982;
S. Foarta, in Orizont, nr. 3, 1983;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 3, 1983; I. Cheie-Pantea, ibidem, nr. 6, 1984;
M. Ungheanu, in
Luceafarul, nr. 6, 1984; Sultana Craia, in
Luceafarul, nr. 30, 1986;
Liviu Petrescu, in Steaua, nr. 8, 1986; Al. Tanase, in Romania literara, nr. 27; 29, 1987; Ioana Em. Petrescu, in Steaua, nr. 6, 1989.
