Subiectul dramei "Suflete tari", dupa cum recunoaste insusi Camil Petrescu, contine episoade din romanul "Rosu si negru" de Stendhal, particularitatea dramaturgului roman fiind aceea ca el aduce conflictul in zona dilematica a constiintei personajelor. Ioana Boiu-Dorcani penduleaza intre a accepta sau a refuza iubirea unui servitor, fiind macinata de dilema de a avea sau nu orgoliul aristocratic, de a se bucura de o dragoste adevarata, a umilului Andrei sau de una conventionala, in cadrul aceleiasi clase sociale, ca cea oferita de printul Bazil Serban. De o dilema mai profunda este chinuit Andrei Pietraru, care renunta la studii din iubire pentru Ioana, dar acest sacrificiu ii aduce statutul de servitor, desi el stie ca ea nici macar nu va privi un om de conditie umila. Strategia adoptata de personajul lui Stendhal, Julien Sorel, pentru a o cuceri pe Mathilde de la Mole este de lunga durata si urmeaza cursul parvenitismului, ca manifestare caracteriala. Camil Petrescu nu este interesat de caractere, ci de personalitati puternice, de constiinte volitive, de aceea Andrei Pietraru alege o solutie de rezolvare disperata si rapida, propunandu-si ca pana la 12 noaptea s-o cucereasca pe Ioana. Dilema lui fundamentala intre a actiona sau nu se rezolva prin actul de vointa ce s-a dovedit eficient, ducand la premisele unei apropieri, posibile si imposibile totodata. Actul disperat al tanarului, explozia pasionala coplesitoare tin de libera initiativa a insului si, odata ce s-a consumat momentul seductiei, vechile dileme dispar, dar altele noi se manifesta. Din punct de vedere al Ioanei, aceasta dragoste este posibila numai din perspectiva modelului ei feminin, gasit intre stramosii de vita veche, Suzana Boiu, care, cu cateva secole in urma, luase in casatorie un haiduc ce fusese condamnat la moarte, salvandu-i astfel viata. Situatia starnise revolta in neamul lor de aristocrati, dar si o simpatie puternica intre tarani si ramasese exemplul unic de abatere de la normele morale ale clasei boieresti.
Lui Andrei i se ofera alternativa plecarii in strainatate pentru sustinerea doctoratului, pe care el o refuza cu fermitate, dorinta de a o cuceri pe domnisoara Boiu fiind decisiva.
Ioana vrea ca iubitul ei sa fie puternic si autoritar, dar Andrei sovaie sa dezvaluie iubirea tainica dintre ei tatalui intransigent in ceea ce priveste statutul social. Amenintand ca va dezvalui ea insasi adevarul, Ioana creeaza o noua dilema, deoarece este hotarata ca din acel moment totul sa se termine intre ei, deci Andrei va trebui sa hotarasca ce varianta alege.
Structura dilematica a dramei genereaza simetrii si repetitii riguros construite. Desi cuplul este antitetic, fiecare dintre eroi provine dintr-o clasa sociala simetrica din punct de vedere al structurii societatii: ea reprezinta clasa aristocratica, el isi are radacinile in taranime. Andrei fusese logodit si rupe relatia, Ioana avusese-un logodnic la Paris si, de asemenea, renunta la el, desi fiecare din alte considerente. Pe de o parte, el este iubit de o tanara din lumea lui, de Ioana este indragostit printul Bazil Serban, care apartine aceleasi clase sociale. Exista, de asemenea, de fiecare parte, o lume a invinsilor, reprezentati de Matei si Elena, primul fiind invins in orgoliul de clasa, cealalta in iubire.
Situatia conflictuala din viata personajelor este simetrica, in fond, cu cea din romanul stendhalian, pe cand Andrei traieste in realitate drama iubirii, Ioana se emotioneaza la suferinta personajelor lui Stendhal: "Eu traiesc, fie si fara sa-mi dau seama literatura, dar dumneata literaturizezi viata!".
Personajele poarta masti, puse de situatiile intolerabile. Andrei isi impune o atitudine falsa pentru a putea sta in preajma iubitei, dar pentru a comunica, el se hotaraste: "Sa sfasii aceasta masca mincinoasa, care a facut din mine un bolnav". Ioana tainuieste iubirea ei cu Andrei, purtand masca nevinovatiei, care insa o impovareaza: "De o saptamana, viata mea nu e decat o prefacatorie dezgustatoare".
Ca in teatrul lui Bernard Shaw, in piesa se manifesta vadit paradoxuri in cadrul situatiilor de constiinta. Andrei cauta femeia si nu aristocrata de stirpe, dar Ioana este boieroaica bogata si de vita veche; el nu doreste sa parvina pe scara sociala si totusi el aspirase toata viata catre un loc de frunte; el se sinucide pentru iubire, dar omoara in el tocmai iubirea: "Pe dumneata te-am ucis n mine Esti moarta mai moarta decat daca n-ai fi existat niciodata.
"Exista in toata opera d-lui Camil Petrescu o intuitie unitara a omului. Barbatul lucid si activ, ambitios si individualist e infrant de obsesia simturilor si incarcerat de instinctualitatea femeii". (Pompiliu ConstantinescU)
