156
- Cand am coborat de la tribuna mi-a intins cel dintai mana, sculandu-se in picioare si aplecandu-se peste banca ministeriala: "Foarte bine!"
Cineva a intrebat:
- Tancred unde era? Nu l-am vazut deloc.
La care tata a jucat cu inteles de nedumerire, nemultumit, degetele mainii stangi, iar Nae Gheorghidiu a clatinat din cap, a privit pe ganduri, in gol.
- Tipul e cam suspect. Trebuie urmarit Am uitat sa spun. Stiti cine m-a felicitat cand am iesit pe culoar? Mirto Mirto, care ma intre-rupsese tot timpul. Spun serios Nu s-a oprit in loc, dar mi-a strans mana, asa, grav: "Mi-ai placut Atat iti spun: Mi-ai placut." Mare pezevenghi!
Altul a observat, mirat si bucuros:
- Domnule, Dimescu a fost magnific la intreruperea lui Madgearu Sa stii, coane Nae, ca a facut o foarte buna impresie ca el de pe banca ministeriala te-a sprijinit asa de frumos.
Gheorghidiu zambea, impacat cu tot universul.
- Dar bietul Dumaroiu? Ce cumsecade N-am schimbat in viata mea zece vorbe cu el, si ce frumos m-a sustinut ieri S-a repezit cand vociferau national-taranistii sa se ia de piept cu ei, si cerea furios lui popa Imbroane1 sa cheme la ordine pe Madgearu
Pe urma, timp de vreo saptamana, Nae Gheorghidiu a primit necon¬tenit telegrame si scrisori de felicitare.
Masa de miercuri de la noi, caci Nae se simtea strain la el acasa, de cand ii murise baiatul cel mare, a fost mult mai bogata ca de obicei Tata 1-a invitat si pe Ladima, care, desi se considera demisionat, con¬ducea inca, girand gazeta Se conta pe o destindere si socoteala n-a fost gresita Ladima a fost cucerit pur si simplu de verva si cordialitatea lui Nae Gheorghidiu Desi unele spirite ale acestuia il faceau aproape sa se inroseasca La sfarsitul mesei, era limpede ca povestea cu demisia va ramane moarta.
Gheorghidiu 1-a tachinat afectuos si 1-a obligat sa fumeze o tigara de foi.
Ce mai e si asta? Alaturi e un scandal absolut de neinteles Emilia vocifereaza, ameninta bate cu pumnul in masa Nu inteleg tot ce
Avram Imbroane (1880 - 1938), cunoscut de Camil Petrescu in perioada cand politicianul era redactor-sef al ziarului Banatul (1919), transformat in Banatul romanesc si scos la Timisoara. Stabilit la Bucuresti, a colaborat cu articole politice la Epoca, Universul, Adevarul Un timp a fost membru al partidului averescan, dupa care s-a inscris in partidul national-liberal si a fost ales deputat in 1927 si vicepresedinte al Camerei Deputatilor (1931) (n. ed.).
157 spune, caci nici nu spune nimic in definitiv Sunt numai apostrofe, care corespund altora mai scazute, dar tot asa de manios ingramadite unele intr-altele. Asta imi mai trebuia, gol cum sunt acum incep sa regret totul Am impresia ca am intrat intr-o aventura stupida Nu trebuie sa te scufunzi in anumite promiscuitati, ispititoare o clipa, dar care te pot tari fara sa stii unde. Din cand in cand, tonul invectivelor scade ca sa se ridice iarasi - discutia trebuie sa aiba loc acum in antreu - cum se ridica si scade rapaiala rafalelor de ploaie, pe acoperis.
E ora aproape opt. Perdeaua galbuie nu mai pare luminata dinafara, a devenit aproape fumurie. incep sa ma imbrac si las totul balta.
Emilia intra cu chimonoul strans pe ea, ca o mantie de capitan, cu mana in sold, incruntata. Cand face pasii mari si energici, piciorul dus inainte iese pana la jumatatea coapsei de sub pulpana de matase. Are o plinatate de modelari de gutuie molateca, si te miri ca babosii de matase cu toc subtire pot suporta atata autoritate.
Nici nu ia nota macar ca m-am sculat sa ma imbrac E in exercitiul demnitatii ei si nu mai exista nimeni pentru ea.
Ba nu, acum mi se adreseaza de-a dreptul, pasionata, cu un ton de autoritate Nu mai are nimic din Emilia veche S-a incalzit.
- Asculta, draga, sa-ti dau un sfat Asculta-ma pe mine Uite, sa-1 vezi pe om ca moare in drum si sa nu-i faci un bine Sa stii de la mine: azi e o prostie sa ai inima buna.
Filozofia Emiliei are ceva peremptoriu si primar, de fasole prost fiarta.
- Dar ce e, draga, ce s-a intamplat?
Nu poate sa-mi raspunda, clocoteste inca, plina, ca o caldare aco¬perita.
- Aaa Aaa Pe mine sa nu ma scoata cineva din sarite C-oi fi eu buna Ca dau si bucatica de la gura daca vad ca omu e cumsecade. Da stii, vorba aia, sa nu ma calci pe picioare mult, ca te plesnesc Auzi colo? Mie mi-e mila de ea, si ea?
- Dar ce e, draga, lamureste-ma si pe mine. S-a oprit din plimbare.
- Pramatia de vara-mea Auzi colo Eu imi lucrez rochiile la ea numai de mila, ca o stiu nenorocita, parasita de barbatu-sau cu doi copii pe cap de n-are nenorocita ce sa manance, ca sta tocmai la dracu-n
praznic Pe Raion Daca am nevoie de ea, trebuie sa-i scriu cu o saptamana inainte ca sa primeasca postala.
- Ei si?
- Ca sa-i platesc! Bine, sa-ti platesc, cat face socoteala? Ca "atat si atat" Cum "atat si atat"? Pai, sa vezi, "doua rochii din nou si doua transformari". Care transformari? Ca, rochia de casa, una, si ailalta frez. 158
Sa-ti platesc pentru rochia frez, ca i-ai pus o garnitura acolo? Ei, stii ca-mi place? A inceput sa bazaie, ba pe urma a devenit si obraznica Ca ne batem joc de munca ei, ca se trudeste de dimineata pana seara
- Dar cat ii platesti tu pentru o rochie? intreb cu oarecare banuiala.
- Cat, necat vorba e c-o platesc cat n-ar merita ea Ca sunt proasta de buna Uite, recunosc singura ca sunt proasta de buna Ca vezi ca unele se lauda Eu nu ma laud, da asa e Cand am auzit-o, mi-a sarit mustaru "Madam Madam! Tine-ti morisca, madam, ca ti-o aduni de pe jos Ee Cand mi-oi infige mainile in claia dumitale ti-o fac ondulatie permanenta" Am dat-o pe usa afara.
Sunt indepartat ca un astru.
M-am uitat in curte, dand coltul perdelei putin la o parte Radiatia luminii se domolise, spre apus cerul era rosu-galbui Dintr-un soi de culoar au iesit doi tineri, studenti pare-se, care probabil asteptasera sa treaca dogoreala soarelui. O batrana incovoiata lua apa de la cismea, improscand caldaramul stramb al curtii Nici ei, nici ea, fara indoiala, nu se stiau priviti in clipa aceea de sus, de dupa perdea, si n-aveau in nici un mod reprezentarea interiorului ravasit si goliciunea de aci. - Ce, vrei sa pleci? isi sprijina corpul de mine si il simt in toate accidentele lui. Bratul pus pe umarul meu, rotunjimea de fruct a sanului elastic si robust, patul cald al pantecului apasat pe soldul meu, cu greutatea voluptuoasa in plus a micului pantec de grasime si pe urma, lipita de piciorul meu, coapsa ei calda. Simt in mine o vointa incropita si straina, o initiativa de ciudata independenta a salelor, care contrasteaza cu linistea gandurilor si intentiilor mele. Memoria a tot ce e dezagreabil in intimitatea Emiliei mi-a disparut cu totul. O clipa mi-am spus ca, din pricina ca a stat mult in cealalta camera, trupul femeii si-a dobandit iar personalitatea, pielea i s-a aerisit, are ceva nou, o nedefinita impresie de inceput. Nu, poate sa fie si asta, dar trebuie sa fie si altceva. E o constatare pe care o fac intaia oara, dar o simt verificata printr-o serie nesfarsita de experiente anterioare, desi niciodata nu le-am gandit ca atare, e mai mult ca o concluzie a unor amintiri, de imprejurari diferite, dar in acelasi ordin de senzatii. Corpul Emiliei e altul din cauza matasii. E de neexplicat ce acuitate da simturilor mele pipaitul unui trup tanar de femeie printr-o suprafata mobila de matase. Dubla alunecare a mainii care vrea sa prinda, intai pe luciul artificial si, in acelasi timp, pe deasupra trupului insusi, ridica parca senzatia in mod material la patrat. insusi felul tesu¬tului matasii parca prinde capetele nervilor din palma si totodata inta¬reste conturul si plinatatea formelor feminine. E drept ca nu orice matase, ci un fel intermediar intre crepe de chine-ul prea moale si atlazul prea paios, asa cum era chimonoul de acum al Emiliei (si cu adaosul ca
159 pentru mine indeosebi matasea neagra e nesfarsit mai tulburatoare decat celelaltE). De altminteri cred ca e mai usor de controlat afirmatia observand ce relief ferm capata orice picior de femeie, prins in teaca diafana si mangaietoare, ideal adaptata, ca o pielita de lux si lucioasa a unui ciorap de matase Cand inainte treceam podul palmei peste sfarcul sanului pielea era lipicioasa si senzatia avea ceva naclait Cand acum prinzandu-italia cu stanga, ii trec podul palmei peste invelisul lui intins de matase, ii simt lunecand din ce in ce mai viu, parca frecarea si lunecusul lucios degajeaza cu adevarat un vag curent electric
Si totusi, dupa cateva ocoluri mana se insinueaza, cu o fatalitate ancestrala, pe sub invelisul matasos, cautand oricum pielea adevarata ca sarpele culcusul. Bratul imi aluneca, simtind totul, pe santul suav ai sirei spinarii m sus spre grumazul voinic
- Mai raman Iesim mai tarziu la masa, impreuna
Dar din nou nu ghiceste nimic, trupul ii e fara antene capabile sa capteze realitatea clipei Jos, dintr-o intrare sec dreptunghiulara cafe¬nie de tot, apare o femeie paios de blonda, cu fata putin cadaverica ne care nici macar fardul nu poate prinde, 5i devine de aceea strigator
- Uite, vezi pe asta, saraca, e bolnava de rinichi, de nu stiu doctorii ce sa-i mai faca Nimeni nu poate sa spuna ce are.
Parca ma destept dintr-un somn haotic Parca se intrerupe circuitul care trecea prin mine si prin femeia aceasta, si recad amorf. S-a sfarsit Gandului de adineauri i se asociau necontenit altele, dublate in acelasi timp cu anumite estompari, caderi in subconstient, pentru ca totul sa ma poarte catre rasturnarea femeii pe pat Acum totul se asociaza in mine cu sugestii de scursori mirositoare, de membrane vestede negre vinete Asa cum adineaori Emilia devenea femeia unica din lume, acum toate femeile, dupa felul celei de jos, sunt facute din putreziciune in toate organele lor, si scursori.
- Cand mi-aduc aminte, reia ganditoare Emilia, ce-am patit si eu cu rinichii
M-am dus si m-am trantit pe patul larg, cu cearsaful impartit de tavaleala in mici arhipelaguri de cute.
- Vino sa mai citim scrisori Daca s-o mai racori, mergem sa man¬cam undeva afara Iau o alta scrisoare. Asta cand ti-a scris-o?
Emy,
Treci maine pe la Teatrul National Vezi ca directorul vine pe la 10 dimineata - intelegi? - la zece si te primeste imediat. De altfel am vorbit Si cu Bulfinsky, directorul Teatrului Mic. Mi-a spus ca ei vor juca deo-camdata numai comedie si ca viitoarea premiera e sau Antonia sau O luna in paradis, o comedie nemteasca Ar fi admirabil sa intri insa la
160
National Saptamana asta se pune in repetitie invierea ar fi s-o dublezi pe Marioara Voiculescu.
Scumpa mea, nu fi suparata. Bilete pentru conferinta lui Dekobra diseara nu ne-au venit la ziar. Daca vreti, aveti locuri la cinematograf la Capitol. E Casanova cu Mosjoukine. Concursul de fotogenie al gazetei nu e serios. Mai bine ar fi sa trimetem fotografiile direct la Paris. Spune daca va duceti diseara. Mie mi-e cu neputinta sa viu E o masa colegiala, cu toti redactorii N-are nici un sens sa vii si tu, nu vine nevasta nici unuia.
G.
- Era asa pe toamna. incepuse el sa scrie critica de teatru. Dar stii, ce critica! ii speriase pe toti. Toate fetele se luau bine cu mine, din cauza lui. inca o scrisoare fara titlu.
Valeria, spune unchiului tau ca am vorbit la Casa Padurilor Daca are actele in regula, sa se duca la subdirectorul Stanescu. Spuneai ca vrei tu sa te ocupi putin de camera mea? Dar nu e nimic de aranjat, Valeria Cum n-am bagaj decat un geamantan, iar cartile le-am si expediat astazi Camera e mobilata: divan rosu, scaune cu spate de catifea rosie, un birou (scaunul inalt cu catifea rosie parca e jiltul lui Stefan cel MarE). Totul e cam vechi, dar imi convine mai ales ca are si baie imi place ca nu mai am scari de urcat si, cum iti spun, am si baie. E un fost vestibul, neacoperit, intre doua camere, caruia i-au facut acum un acoperis de sticla si au instalat baie Cam scurta pentru mine, nu e vorba, dar merge
G.D.L.
Pe un bilet dreptunghiular, lucios, cu antetul Teatrului National:
Esti angajata stagiara clasa III pe ziua de 1 decembrie Vino azi sa ma iei la masa si sa-ti dau amanunte.
G.
- Te-a angajat?
- A, pai acum ii stiau de frica. Ce-a fost cu cronica de laFaust. Toata lumea a citit-o si in foaier si la directie.
161
Nu te supara, dar nu pot x>eni Vreo cateva zile smt , f,. dua si seara Vo, trimite bilete pentru cinematograf. Te-a cautat azi la pranz, credea ca vu pe aci, Gina
Emilia rade cu ochii limpezi ca o cana cu apa, si incearca, fara succes, un suras cu gura mare de taranca de pe Volga:
- imi aduc aminte In serile acelea vream sa ma intalnesc cu Stoia- noyicija el acasa. Ca de, incepusem sa ma feresc Nu se stia cum aveau sa lasa lucrurile Im, bateam capul cum sa fiu libera vreo cateva seri ca acum de cu z, aranjam ce facem in fiecare seara> nu mai era chi sa dispar fara sa-, spun unde ma duc Mi.am adus aminte ca ^ cand && supara, nu mai da pe la noi cateva zile Nu stiam ce sa mai inventez. Si am inceput sa-, spun incet la ureche Ginii, care era la noi, o multime de prost,,. La inceput n-a intrebat nimic, dar cum eu nu ma lasam, a spus asa, in gluma mai mult, intr-o doara:
"Ce sosotiti, fetelor, acolo?"
Eu i-am raspuns insa acru: "Nu te intereseaza"
^ A ramas trasnit. Pe urma, continuam, iar jucand teatru. El s-a sculat m p,c,oare si a spus intristat: "Atunci plec, daca sunt de prisos" Fara sa ma uit la el, i-am spus ca n.are decat sa plece, daca nu-i place, ca nu-lt,ne nimeni S-a ridicat i" picioare, alb ca varul, si n-a mai spus o vorba Tre, zile n-a mai dat pe la noi Pe urma, cand am vazut ca nu e nimic serios cu Stoianovici, mi s.a facut mila de el si m.am dus la redactie Era prapad,t de bucurie, eu insa faceam pe imbufnata, ca la teatru S-a apropiat de mine 5i mi.a spus glumind: ;;Buna ziua> dom. nisoaraAt, terminat secretele?" Stateam bosumflata, pe urma am inceput sa rad cu hohote Mi-a lua* mana si mi-a sarutat-o. "Astazi pot sa intreb ce-i spuneai?" "Du-te si intreab-o. ii spuneam ca eu cunosc un tip bme, care sene la jurnal" I se facilse ochii cat u{ si; se ridicase mustata in sus toata.. Ii spuneai asta Ginei?" "Te cred daca radea ea cu hohote, cand intrebai ce-i SoptesCj si eu nu vream sa.ti .. Rad feric, 5,-m, mangaia parul: "Ce copil esti! Ce copil nazdravan, care complica totul" Ma gandeam, zau, pe vremea aceea sa ma culc iar cu el Dar Valena mi-a spus iar ca e mai bine sa-1 duc asa cu zaharelu, mai ales ca el nu cerea nimic.
^ In vremea asta, spre Sf. Niculae, intr-o seara, era si Gina la noi, care imi dadea replica, a venit vorba despre viitor asa ca e bine sa se asigure omul A doua zi, mi-a scris o scrisoare, care trebuie sa fie aci era chiar pe vremea asta.
162
Emy draga,
Desi n-am scos o vorba, sa nu crezi ca nu mi-a dat de gandit ce ai spus tu aseara Emy, iti spun astazi limpede, fara sa mi-o ceara nimeni. Nu am parasit nici o clipa nadejdea ca tu ai sa fii nevasta mea. Daca nu am facut nimic care sa-ti arate cat de adanca si nestramutata e dragostea mea, daca nu ti-am cerut decat cate un sarut, a fost pentru ca te iubesc atat de mult, ca nu doresc sa fii a mea decat ca nevasta Si daca gazeta prinde, daca voi dobandi posibilitatea materiala, iti voi cere sa fii nevasta mea. Pana atunci, cu surasul tau din fiecare zi, cu sarutarile furisate, sunt cel mai fericit logodnic din lume iti sarut cu recunostinta ochii a caror lumina imi limpezeste turburarile si amaraciunile.
George
Emilia e amuzata, cu dispret, de ideea lui Ladima ca i-ar fi putut fi nevasta.
- Asculta, Emilia, la urma urmelor de ce nu te-ai fi maritat cu el? A raspuns, inganand ca o precupeata chibzuita:
- Ei, pentru ce vrea el! si fara sa termine revenind cu ocol: Nu se putea Era si caraghios imbracat Parca era un tata Nu-mi venea sa ies cu el, si ca si cand ar goni un gand nu, nu se putea
Nu mi-e prea greu de intregit schema gandurilor ei asa: El vrea o nevasta numai a lui Vrea sa merg cu el la Ramnicul-Sarat, sau mai stiu eu unde Pentru asta, avea prea putine mijloace Poate ca ar fi fost bun ca un barbat "intelegator", care sa stie sa inchida ochii cand e nevoie. Dar nici pentru asta nu era bun, caci era prea putin prezentabil Se imbraca prost, prea-prea pentru ca sa serveasca drept paravan unei asemenea actrite.
Poate ca acesta a fost si norocul lui Ladima, fara ca hii sa-i treaca macar prin cap.
Ii era rusine sa iasa cu el E drept ca era ceva ridicol in silueta demodata ca o figura dintr-un catalog vechi, prafuit, a lui Ladima Prea avea aerul unui profesor, inacrit, de geografie, de provincie. Simteam asta si eu, cand ieseam cu el seara la masa la "Chateaubriand" sau la "Cina". L-am lasat sa inteleaga o data ce gandesc, ba chiar i-am propus sa mearga cu mine la un croitor. intr-o seara, insa, eram la "Elysee", mi-a spus asa in bataie de joc:
- Dumneavoastra, snobii, care urmati moda
163
Desi.tonul era glumet, nu era lipsit de putina acreala. I-am spus atunci, foarte serios, mai serios decat se astepta el:
- Iarta-ma, domnule Ladima, ce gasesti dumneata exagerat in imbra¬camintea mea?
A suras siret pe sub mustata, poznas ca un copil, care insa vedeam ca nu vrea sa ma supere, ci numai sa ma tachineze.
- Hm hm Camasa de matase
- Nu e de matase E o simpla dejalena
- Aaa deja cum ai spus, dejalena?
- Da, acum dejalena. De altfel, de obicei port olanda, fireste. Dar as pune orice, cu conditia sa fie de calitate buna; pentru ca revine mai ieftin chiar daca pare altfel. Cum observi, n-am macar gulere cu colturi exa¬gerate. Manecile camasii, e adevarat, sunt stranse pe incheietura mainii Dar, sau largi, sau stranse, ce sens ar avea din punctul dumitale de vedere?
Radea, gadilat, convins ca m-a lovit unde. ma doare.
- Dar costumele pe care le schimbi mereu? parca esti cucoana La cinci dupa-amiaza: hai acasa sa ma schimb.
- Vorbesti serios? Mi s-a parut ciudat ca 1-a impresionat asta! Gar¬deroba mea e compusa in totalul ei, domnule Ladima, din urmatoarele randuri de haine: un frac, un smoching, o haina neagra cu pantaloni cu dungi, cenusii. Un costum maron pe care-1 pun de dimineata il schimb in fuga spre seara, cu unul bleumarin, pentru ca nu voi sa atrag luarea-aminte in localurile in care intru printr-o culoare batatoare la ochi. Si nu-i drept ca maron-ul se vede de la distanta?
" Zi-i "castaniul", suna mai romaneste.
- Daca*as fi scriitor, poate ca as zice si eu "castaniu" in loc de maron, dar cand vorbesc nu vreau sa ma deosebesc de cei din jurul meu.
Pe urma, crezand ca m-a prins, sorbea din paharul auriu, masuran-du-ma siret, de jos in sus.
- De ce nn pui costumul bleumarin si ziua?
- Pentru motivul foarte simplu ca, purtat mult, bleumarinul capata luciu si se invecheste numaidecat. Decat sa le port 6 luni fiecare, le alternez mai bine pe amandoua in decurs de un an. isi taia friptura in farfurie cu o pedanterie de copil bine crescut.
- Lasa, ca vara pui altele. Crezi ca eu nu te-am vazut, si parca denunta un flagrant delict, in costumul acela de flanela cenusie la moda?
164
Fireste, ironia era neintelegatoare.
- Recunosti ca trebuie sa pun din cauza caldurii un costum usor? Flanela aceea speciala nu tine cald deloc Daca as pune unul de dril, ar trebui sa-1 spal in fiecare zi! Si ipocrit: Nu-mi da mana.
- La Tekirghiol purtai pantaloni albi totusi, camasa alba cu maneci scurte, abia de-ti treceau de umeri.
- E mai greu sa-ti explic dar dumneata esti un artist si trebuie sa intelegi asta Mi-am asezat tacticos cutitul si furculita in farfurie. Am vazut la Movila oameni tineri care, chiar pe caldura aceea, purtau haine negre, camasa cu guler legat, care se inmuia ca o carpa, de parca aveau, in iulie, bandaje fierte in jurul gatului. Nu gasesti ca era urat lucrul acesta? Nu mai spun ca, acolo in praf, hainele se stricau foarte repede Eu faceam o economie considerabila, timp de trei luni, de haine, pur¬tand dou? perechi de pantaloni, foarte ieftini, de flanela sau tenis, pe cand altfel, in trei luni, asa tavalit, se poate strica un costum bun de stofa scumpa, mai ales la volan.
- Dar albul acela care se spala in fiecare zi? si radea asa ca si cand mi-ar fi spus: smecherule!
- Vara, totusi trebuie sa porti alb inca o data, dumneata esti un artist, intelegi, asa ca dispozitie: intr-o statie de vara, albul da o impresie de proaspat, de curat, de inviorare si vacanta
- Stii ce mi s-a parut insa caraghios? Am vazut ca prietenii dumitale, snobi si la moda, purtau in jurul gatului o batista rosie, sau, daca vrei, o basma cu nodul intr-o parte de parca ar fi suferit de galci
- Da asta da Dar, nu-i asa? Eu n-am purtat-o. Nu asa inteleg moda, care are lucruri bune.
Surade ca un profesor indulgent, care, la cafea, vrea sa faca mici pozne protejatului lui.
- Da scrobeala englezeasca, taietura englezeasca, stofa engle¬zeasca Hm!
M-a intrerupt comic, pipaindu-mi haina, de am devenit livid, caci ne-am fi tradat obiectul convorbirii pentru cei din boxele cu canapele, din fata.
- Englezeasca hm! hm! I-am prins mana si i-am dat-o jos.
- Acum, te rog, crede-ma Pot sa-ti spun ca noi - adica tata -suntem actionarii principali la cea mai mare fabrica de postav roma¬neasca Ei bine, stofa noastra iese la soare, iti transforma manecile in covrigi de stofa, iti face genunchi dupa doua zile, iar dupa alte trei luni se roade. Costa 600 de lei metrul Cu stofa de pe mine nu se intampla nimic din toate astea. (Era un bleumarin-inchis, dar cu tesatura in dungi impletite fin, ca brodata.)
165
- E drept ca e foarte frumoasa!
- Costa 2000 de lei metrul Te miri, nu? Ti se pare enorm De cand crezi ca o am?
A spus asa, intr-o doara, jucandu-se cu servetul, glumind:
- N-o fi de anul trecut?
- E de acum patru ani, caci iti dau cuvantul meu ca de acum trei ani mi-am mai facut doar un costum, desi dumneata ma faci snob si ma ironizezi ca ma schimb ca o cucoana.
S-a mirat cu un accent sincer.
- Dumneata, despre care se spune ca esti cel mai elegant om din Bucuresti? Ei, n-am sa cred asta acum.
- Te rog sa crezi ca nu fac mai mult de un costum pe an. Mai intai ca n-am bani. Cheltuiesc prea mult cu pasiunea mea pentru avion. La patru ani o data fac patru-cinci costume pentru patru anotimpuri pe care le schimb intre ele Trebuie sa stii insa un lucru Ca e bine sa lasi stofa sa se odihneasca.
- Ei, asta-i acum? Si ironic pipaindu-si mustata ca sa vada daca e bine rasucita. Dar daca vrei dumneata, o s-o facem si pe asta.
- Vorbesc foarte serios Purtate prea mult, stofele isi pierd elas¬ticitatea Ce sa mai vorbesc de pantofi? Un pantof purtat neintrerupt se arde, si arde si piciorul. Pantofii trebuie schimbati de cate doua-trei ori pe zi.
- Nu zau, iti spun drept, am numarat, odata, uimit, la dumneata, in sifonier jos, douasprezece perechi de pantofi.
- Ca si hainele, ca si cravatele schimbate des, unele perechi sunt vechi de ani de zile Dureaza indefinit cand nu-i porti in fiecare zi neintrerupt De ce surazi? Uite, am citit intr-o gazeta ca la New York se face in fiecare an revizuirea podului de la Brooklyn cu grija, caci se stie azi ca si fierul oboseste. Nu rade pe mine ma amuza foarte mult almanahurile, si le citesc cu placere Dumneata stii ca si bateriile electrice, care fireste folosite se descarca, atunci cand isi intrerup ser¬viciul, daca nu sunt cu totul descarcate, adica daca sunt lasate sa se odihneasca, isi revin binisor?
- Asculta, toate le inteleg, ca vad ca esti doctor in materie, ma rog, daca esti doctor, esti doctor.
- De ce esti ironic?
- Dar explica-mi un lucru De ce platesti o pereche de ciorapi 350 de lei iti spun drept ca am inghetat cand am vazut asta, saptamana trecuta, cand am intrat amandoi la magazinul de langa teatru.
- Am sa-ti raspund la asta, spunandu-ti ce-am patit odata intr-o zi, intarziind la Roman, intr-o chestie de aviatie, mi-am cumparat de la un magazin de acolo trei perechi de ciorapi, pe care i-am gasit mai buni 166 de altfel Era vara, alergam mult, ca era vorba sa fixam acolo un aerodrom intermediar. Spre seara, eram extenuat si cu picioarele umflate, mi-era aproape rau Timp de trei zile am crezut ca sunt bolnav Am venit in Bucuresti Aci nu mai aveam nimic din cand in cand insa mi se umflau picioarele Pana cand, asa printr-o asociatie de idei, am descoperit ca de cate ori puneam ciorapii cumparati la Roman, de atatea ori mi se umflau picioarele. I-am aruncat si-am scapat de necaz. Mai tarziu un chimist mi-a explicat ca erau vopsiti, economicos, cu vopsea toxica, proasta, neprecipitata, care intra in pielea piciorului, umflandu-1 si provocand o transpiratie toxica.
Ladima se facuse palid, in mod comic, ca un sergent major care are lipsa la magazie.
- Stii ca eu sufar foarte mult de picioare Mi se umfla Am inceput sa rad, eu acum.
- La dumneata trebuie sa fie altceva Asa sunt scriitorii N-ai vazut ca in scrisorile lui, Eminescu se vaita mereu ca-i sunt picioarele umflate?
M-a privit in ochi, mirat, si foarte serios, asa grav, deodata:
- Asculta, e adevarat, ai citit scrisorile lui Eminescu?
Am ridicat din umeri afirmand nedumerit, am inteles insa ca si el, ca si cealalta lume, ma crede si mai prost si mai incult decat sunt. Nu stiam daca sa ma bucur ca fac o impresie atat de neasteptata, sau sa ma intristez ca daca spun ceva rezonabil, surprind, uimesc. Am socotit ca e mai bine sa nu starui.1
E drept ca aceste scrisori le citisem pentru ca imi spusese doamna T. sa le citesc. Caci ea citea memorii si colectii de scrisori cu pasiune. Abia dupa un timp a reluat, incat m-am mirat.
- Bine, bine, dar cum se face ca totusi costumele dumitale nu se demodeaza? Dupa cate stiu, apar in fiecare an modele noi, in jurnalele de moda.
Aceasta reputatie de prost si incult, de care se bucura Fred Vasilescu "Lumanararu", era una dintre cele mai false din cate se pot inchipui. Am vorbit eu cu el foarte adesea si m-a surprins prin spiritul lui - domol oarecum, e drept - dar foarte aplicat. Nu mai vorbesc de priceperea lui fn motoare, electricitate, sau cai de curse, care era cu totul remarcabila, fi ascultam adesea indelung, explicandu-mi calitati, particularitati Dar si asa, cum fusese cativa ani atasat de legatie, calatorise mult, vazuse multe, avea o lectura de tanar diplomat francez si de amator de cai, englez, in acelasi timp, facuta, in afara de cunoasterea oarecum anecdotica a istoriei, ceruta de cariera, si dintr-o lectura de magazin ilustrat englezesc, la curent cu noutatile si curiozitatile practice ale culturii, foarte interesanta Dar cum lumea arareori admite ca o femeie frumoasa e si inteligenta, hotara ca un monden pieptanat, lipsit de spirit (adica incapabil de "spirite", glume, jocuri de cuvinte, caci altfel nu era lipsit in convorbire de un umor abia perceptibil, dar patrunzatoR), blond, ca un amorez de teatru englez, uneori prea tacut, e neaparat prost.
-■ --■■ ■.,.- 167
- Da, insa diferentele sunt foarte mici vorbesc de moda barba¬teasca Reverurile ceva mai late sau mai inguste, aripioara lui cand in unghi ascutit, cand in unghi drept cu ele. Variaza iar, putin, lungimea vestonului. Alta schimbare priveste spatele. Acum cinci ani, chiar dupa razboi, talia era sus, adica era mai ingusta, ca pe un corset de muschi, ca la ofiteri Acum doi ani, era talia jos, iar in dreptul spetelor, spre coasta, cobora in doua mici falduri. Acum se poarta spatele hainei de sus pana jos egal de lat, dreptunghiular, peste cativa ani s-ar putea sa se poarte iar cu vreo mica modificare. De altfel, e foarte important la barbat, caci asta da o impresie de ingrijit - l-am privit cu intentie - sa aiba ghetele frumoase si camasa cu guler care-i vine pe masura lui. Aci am facut o pauza cu inteles, caci el purta niste gulere largi, scrobite, care-i imbatraneau gatul, dandu-i ceva rahitic. De asta vream sa-1 dezvat mai intai, facandu-1 sa puie gulere moi, de culoare, care ar fi fost mai ieftine si mai usor de spalat.
- Domnule Vasilescu Uite pe tanarul acela care da buna seara cucoanei de vizavi, cela in haine cafenii Are vesta incheiata cu un sir de nasturi pana la nodul cravatei, ca un abate, de nu i se vede deloc camasa Haina abia-i trece de solduri, iar pantalonii sunt jos stransi pe glezna, ca niste pantaloni de pielea dracului, din cei care poarta pic¬torii E sau nu la moda? Sa-ti spun sincer, nu mi se pare o vanitate mai puerila decat aceea de "a fi la moda". Ce lectie de modestie ar trebui sa li se dea acestor domni!
- Domnule Ladima, dar e o gluma Asta numesti moda? Dar asa se imbraca pe strada cativa dansatori care apar seara, la varieteuri, in frac vargat, de "fantezie", ca sa-si debiteze numarul si cativa baieti de liceu, care, dezorientati, ii imita. Un mare croitor la Paris mai curand se spanzura decat sa faca asemenea costum. Nici macar la Bucuresti nu are sa accepte vreunul dintre cei doi-trei mari croitori sa "taie" un asemenea costum. Acestia, in principiu, nici nu lucreaza pentru baie-tandrii de douazeci de ani, oricat de mult ar plati ei. Costumele astea de prost-gust le fac de obicei croitorii de mana doua de pe strada Regala, Academiei, Brezoianu, sau mai stiu eu care
- Ei, cum, tagaduiesti ca e o moda? L-am privit lung.
- O moda barbateasca, de cand lordul Derby a adoptat fracul negru si de cand s-a fixat costumul acesta "nemtesc", cred ca mrexista Mici deosebiri de amanunte, fara nici o importanta E drept ca, in genere, barbatii care au trecut drept faimosi eleganti, care au pretuit in mod deosebit accesoriile, le raman credinciosi Sunt asa de mici, incat nu sunt remarcate in genere decat de cei care sunt de obicei atenti la imbracaminte. Vreau sa spun ca mai toti barbatii raman la idealul de
168 eleganta pe care l-au avut cand au imbracat primele haine "la moda", nu fara un dezgust de aristocrati conservatori fata de inovatii. Uite acest superb exemplar, care e Tony Bulandra, a ramas la culoarea verde de dinainte de razboi,1 care azi nu se mai poarta, la mansetele scrobite, la monoclul cu snur negru, iar cand vine in salon intra cu manusi albe, purtand mereu tocurile inalte. Acesta era maximum de eleganta cand a inceput el sa joace pe cuceritori. Uite regizorul Teatrului National, Soare Z. Soare, care a risipit foarte multe milioane. Nu va renunta decat simtindu-se nenorocit la camasa si gulerul scrobit, la vesta cu tiv de pichet. Cand Pastorel Teodoreanu a terminat liceul, se purta, provincial, la Iasi, haina neagra, pantaloni gri si gambeta. E imbracat foarte luxos, poarta camasa de matase de patru mii de lei, dar nu a renuntat la nimic din felul primului lui costum.
As fi vrut sa-i spun mai multe atunci, dar, desi stiam ce vream, nu aveam gandurile limpezi, nu izbuteam sa ma exprim. Cand scriu insa acum e cu totul altceva. E foarte ciudat cat ma ajuta scrisul sa gandesc. Spun lamurit: sa gandesc. Pana astern o fraza pe hartie, alta se formeaza, de la sine, in minte, adancind-o pe cea dintai. Cand sunt in fata cuiva, nici nu pot sa gandesc ca lumea, intocmai ca in liceu, cand stiam lectia foarte bine, dar daca ma scotea la tabla, din cauza ca eram in fata tuturor, din pricina profesorului, nu ma puteam concentra si deci nu puteam sa gandesc.
Caci e ingrozitor sa gandesti in fata tuturor cum nici inca altceva nu poate face cu martori, ca la examen. Am fost unul dintre cei mai prosti elevi ai liceului Lazar, si au trebuit multe interventii ca sa trec. Prin urmare, nici lui Ladima nu i-am spus ceea ce acum imi apare foarte lamurit. Gasesc, impotriva convingerilor obicinuite, ca tocmai a nu urma "moda", adica a nu fi imbracat ca toata lumea, e o dovada de vanitate puerila Cei care vor sa fie individuali in imbracaminte, tocmai ei se fac vinovati de lipsa de modestie Trebuie sa ai o astfel de infatisare, ca sa nu te deosebesti niciodata din jurul tau Cateodata, ma gandesc pe mine insumi cu barba si ma simt, asa din senin, umflat in pene. E impresionant ce idee inalta trebuie sa aiba un om tanar despre capul lui cu barba Eu, de cate ori vad unul, asa, impozant, il si rad in gand, iar rezultatul, imaginea realizata astfel, ma amuza enorm. De aceea, cand Ladima a vorbit de vanitatea puerila a modei, imi venea sa-i spun ca mai curand mi se parea puerila vanitatea asta a mustatii lui imperiale, care atragea luarea-aminte, acum cand eram cu el in restaurant. De altfel, tocmai poetii care dispretuiesc moda sunt cei care cauta sa se deosebeasca prea ades printr-o infatisare prea personala, pe care unii fn 1927, fireste. Caci acum, in 1933, a revenit.
169 o afiseaza ca pe o firma prea indiscreta. Multa vreme am crezut ca redingota neagra, inchisa la gat, cravata lata, tot neagra, gulerul scrobit, militaresc, pe care le poarta profesorii nemti, sunt o dovada de modestie si dispret pentru cele lumesti, de ignoranta simpatica si naiva a "modei" actuale. Cand am fost insa in Germania, am inteles, cu o uimire pe care nu poti sa ti-o inchipui, ca, dimpotriva, ei sunt foarte mandri de aceasta adevarata tinuta, pe care o cultiva de altfel cu multa grija, ca pe o uniforma de intelectualitate, menita sa-i deosebeasca de restul multimii de rand Daca ma gandesc si ma gandesc, imi vine sa cred ca si o imbracaminte urata, cu o cravata innodata neingrijit, intr-o lume corect imbracata, e o dovada de suficienta intai, dovedeste ca nu te sin¬chisesti de parerea celor in mijlocul carora traiesti, iar pe de alta parte, ca nu te stinghereste sa atragi luarea-aminte si sa fii comentat.
Dar atunci nu i-am putut spune lui Ladima nimic din toate acestea, iar el a continuat convorbirea, dupa ce si-a ars romul din ceasca de svart.
- Atunci, daca nu fac haine la moda, de ce mai sunt mari croitori? De ce snobismul cutarei firme? Atunci mai bine sa-ti cumperi haine gata.
- Nu nu Vezi, aici te inseli E o deosebire hotaratoare. N-ai decat sa privesti atent un rand de haine gata Au intotdeauna umerii prea ingusti, incat cusatura nu vine ca o trasatura caligrafica de la umar la subsuoara, ci cazut scurt si nesigur, din pricina ca sunt taiate in serie pentru orice intamplare De aceea, gulerul nu cade la ceafa, pe gulerul camasii, frumos, ci ramane cascat ca o gura de stiuca. Haina, jos, e totdeauna prea lunga - pentru ca fabricantii presupun ca media cumpa¬ratorilor au oarecum burta Manecile au jos la pumn deschizatura prea mare, pentru orice mana De pantaloni, ce sa mai spun? in fata, chiar acolo unde, orice ai spune, cade intai privirea, sunt stramti, scotand in relief oasele, in loc ca toate cusaturile sa cada frumos la vale, ei au incheietura trasa intr-o parte si alta, ca sireturile la ghete. De altfel, insasi marginea, conturul hainei de-a gata, are cusatura vizibila, nu e la vreo doi milimetri mai inauntru, acoperita O haina gata e ca si o haina de imprumut. E facuta pentru un tip mijlociu, standard pentru altul decat tine. Pe cand un croitor mare e un adevarat artist El face o singura haina, pentru un singur corp Atunci haina capata galba ei, unica, asa cum ii e destinatia. De cele mai multe ori, fireste, el aranjeaza natura Nu mult, caci nu i se poate cere imposibilul, dar cat de cat. Haina lui are cusaturile, de la umeri la subsuoara, asa, cum sa spun, ca niste jumatati oblice de paranteza (nu i-am spus asa, dar asa trebuia sa-i spuN), la ceafa gulerul nu casca, reverurile se petrec frumos unul peste altul Haina cade pe corp, fara sa se agate nicaieri, cum invaluie, cazand, matasea, rotunjimea unui manechin. Jos e adunata rotund pe
170 pantalon ca sa nu ramaie loc gol sub ea ca sub o umbrela. Pantalonii se fac, cu ajutorul catorva cute, foarte largi sus, ca sa nu sublinieze, ca un tricou de tenor, partea din fata, si sa nu acopere dosul, strans, ca niste cioareci.
- Domnule, dar te pricepi Cand mi-oi face haine te rog sa vii cu mine ca specialist.
Aproape ca jubilam ca am castigat partida. Ma si vedeam la croitor cu el.
- Da-mi voie sa-ti spun ca mai toti prietenii mei ma roaga, si nu refuz, sa viu cu ei la probe. De ce n-as face-o si pentru dumneata? oricand, maine!
Eram convins ca mi-am atins scopul si mi-am impacat mica mea manie. Dar parca necunoscutul i-a aparut plin de pericole.
A devenit ganditor.
- Lasa, ca ma intimidezi si-1 speria ideea.
Nu stiu, mi-ar fi facut placere sa-1 transform pe acest demodat prie¬ten, intr-o singura zi, ca in filmele americane. Sa-1 fac sa-si tunda mustata, sa puie camasi care sa nu-i mai stea independente de corp, ^scrobite, ci cu gulere care sa-i mangaie gatul, cravate frumos innodate, pantofi englezesti, haine sprintene Sunt sigur ca ar fi placut mult femeilor. Si fara indoiala ca leafa destul de frumoasa pe care o primea acum i-ar fi permis sa cheltuiasca doua mii de lei, cel mult, pentru imbracaminte.
- Va sa zica moda nu e? Ci numai croitor mare? mi-a spus, dupa ce si-a rasucit o tigara, dintr-o tabachera plata de lemn, fapt pe care il intelegeam, caci dovedea pe fumatorul de gust, care stie ca e mai bun tutunul din cutie, si dupa ce a pus-o cu grija intr-un tigaret special, cu vata inauntru.
- Nu, nici asa E moda insa priveste mai curand stofele. Asta e drept Tesatura stofelor si culoarea se schimba destul de des. Nu numai din progresul natural al chimiei si tesaturii, dar si ca sa departeze frauda in general, stofele bune au pret de productie foarte ridicat, din cauza materialului scump folosit. Din pricina asta, alti fabricanti fara scrupule, din cei ce produc si vand in cantitati considerabile, imita stofele si tesaturile la moda, bune. Totdeauna insa cu o intarziere de doi-trei ani, ba si mai mult, pana isi lichideaza imensele lor stocuri Observa vitrinele scumpe, sa vezi ca au mai totdeauna alte culori decat vitrinele bazar. Alte cravate, alti ciorapi, alte camasi, alte stofe A fost la moda, imediat dupa razboi, un poplin galbui destul de fin. Imediat, dupa ce au terminat vechile stocuri de zefir, marii fabricanti au produs depozite intregi de poplin galben, mult mai vulgar insa, facut cu multa economie, din spirit de specula Atunci, poplinul din material bun,
171 produs cu grija, a capatat linii si vargi. Peste trei ani a fost imitat si acesta Acum magazinele de lux fac camasile de dejalena Peste cativa ani vom avea si dejalena pentru strada Carol. Daca esti atent la cravate, observi ca - la un interval de trei-patru ani - ti se ofera la coltul strazii o cravata "la fel" cu aceea pe care ai cumparat-o de la magazinul de lux, insa de zece ori mai ieftina. La adapostul culorii si desenului cauta sa te insele la calitate De aceea producatorii "scumpi" schimba imediat. De aci, moda tesaturilor.
Era trecut de miezul noptii. Grigoras Dinicu trecuse de la bucati moderne la cantece sentimentale, languroase Unele mese se goleau, imediat curatite de chelnerii "eleganti" ca niste diplomati. Femeile, toate interesante, din pricina imbracamintii si a coafurii care le ingaduia sa arate si sa sublinieze ce au mai frumos, camufland restul, mai formau, in boxe ori pe lavita rosie care era de-a lungul peretelui, sub caderea bogata a luminii, centrul de atentii calde pentru cei de la masa, sau fermecau strict iluzoriu, in parabole largi, pe cei din restul restauran¬tului, il vedeam limpede pe Ladima ametit de frumusetea lor, dar fara sa izbutesc sa-1 fac sa simta, desi era in realitate o problema de stil, adica asa cum inteleg eu, de unitate: cat de grotesca, iar in fapt imposibila (spre sincera mea parere de raU) ar fi fost alaturarea lui, asa cum era, de un trup femeiesc, cu grija si gust imbracat, ca o floare studiata. in realitate, el, care era impotriva atragerii atentiei, izbutea sa izbeasca toate privirile, sa se izoleze intre toti, prin imbracaminte, in acest salon cu oglinzi multe, prea luminate. Am vrut sa-i subliniez asta cu oarecare brutalitate. La masa din fund, spre galantarul casieritei, era un grup mare de oameni tineri si altii mai in varsta intre ei era unul, un fel de cazac urias, cu barba alba, scurta, razvratita, cu plete, suvite carunte lipicioase, cu un chimir lat, care atragea toate privirile Mi s-a parut ca as putea bate saua pentru Ladima.
- Crezi ca domnul acela n-ar fi atras mult mai putin atentia, imbracat asa ca sa nu difere de cei din jurul lui? Moda uniformizeaza e o lectie pentru amorul propriu.
I s-a coborat mustata pe coltul gurii de spaima, m-a privit cu ochii infundati in orbite.
- Taci taci E marele poet german Daubler, sarbatorit de redac¬torii unei reviste literare.
Am inghetat, cu sentimentul disperat ca am comis una dintre cele mai crunte gafe din viata mea, si intamplarea m-a vindecat definitiv de a mai da asemenea lectii.
Si totusi Emilia asta nu are dreptate, caci daca l-ar fi privit cu cat de putina sincera simpatie, ar fi trebuit si sigur ca ar fi izbutit ca ea sa-1 faca sa-si schimbe imbracamintea.
172
Arunc mucul de tigara surazand si examinez, intai eu, biletul pe hartie cu antetul Veacului.
Emy,
La regizor nu se gaseste rolul. Trebuie scos din nou. Am rugat pe domnisoarele dactilografe. Treci dupa-masa sa-l iei.
Am retinut pentru revelion o masa de patru ham la "Enescu .>em pot pune la nevoie doua scaune Vreau ca 1928 sa fie inceput cu frenezie-
Acest 1928 vreau sa fie anul vietii mele.
George
Anul mortii lui Nici o banuiala
As vrea sa nu mai recad in mine insumi, dar biletul aces a _sinfc starneste in mine o goana de forme si lumini. incerc sa rezist si n
Re?eiionuldin 1928 Viata omului acesta ma taraste in vremea cjre s-a scurs, cu propria mea viata, cum trage un fluviu apele raulu. afluefl.■. Nu vorbisem cu doamna T. de un an s. jumatate Amintirea .mnng uiaza tristetea Las totul si fumez. Gandul ca venea al doilear^h > pe care nu era sa-1 facem impreuna, ma umplea de o disperare care patrundea ca un frig Trotuarele inguste erau pline de o lung»^ ; numeroasa de obicei, dar devenita manifestatie de strada m aJek^a tea de targuieli Toti.oamenii aceia aveau un rost, aveauw deama de douazeci si patru de ceasuri, cautau o betie Pe Cale Victo zapada se pulverizase, incat se facuse ca un soi de tarate desi raman , din cauza pavajului neindreptat de la razboi, mic. mormane degn■ stratificate Parca din cauza atator respiratii geru se inmuiasejr.mis de dimineata telefoane de la prieteni pentru invitatii si des.gu ca p tot orasul ganduri se cautau intr-o circulatie ametitoare, TJTT£ la filmele voit accelerate. Am primit cea d.nta. dintre acest ^ ^ L.C., pentru ca intelegeam ca e de prisos sa ma rezerv, stiam ca or. vor mai veni, una singura va lipsi dintre ele. }
Fiindca la bacanii targuia atata lume, pentru ca in blanur si in 50» scurti de tot, ca retezati, lasand sa se vada ciorapul de matas int si stransoarea mantoului, treceau atatea femei era mmnenn^ par altoit cu tristete. Mi-a venit si mie o pofta nebuna sa WT^ fac bucurii la intamplare As fi vrut sa stiu ce va face ea seara.» cu va ciocni un pahar1 de sampanie. Buna cum e cu. va ura cu obr.J. rumeniti, cu rombul inflorat al surasului, cu «*" tal»^1^, "Noroc si an bun"? Va avea in toata seara un gand bun s> pentru m Cine-i va lamuri, in minte, ametitor, umerii mobili ca merele in de taiul matasii, si radacina nervoasa a cefei?
173
Am inceput sa colind magazinele, ca sa vad cum targuieste lumea. Pentru nepotei cumparasem de Craciun un cinematograf "Baby", un aparat de radio si tot soiul de jucarii de pom Am luat pentru cumnatu-meu o garnitura de birou cu tocuri rezervor, pentru sora-mea am gasit la un magazin o lampa minunata, facuta din cuburi, ca s-o determin sa adopte mobila moderna. Micii actrite i-am trimis un aparat fotografic, promis candva in gluma.
As fi vrut sa-i trimit ei ceva, nu un cadou, un buchet de flori. De sapte-opt ori am trecut, alunecand peste musuroaiele de gheata, prin fata magazinului Am zarit-o de vreo doua ori inauntru, ocupandu-se de clienti, foarte numerosi pentru lampi, mescioare si obiecte de arta, care isi alegeau singuri si probabil cereau lamuriri, intrebau de cost Trei sute de mii de oameni, din acest Bucuresti, de la trecatorul in masina, la comisionarul trimis sa ia pachetul, oricine ar fi putut intra s-o vada pe femeia asta in pulover rosiatic si rochie de culoarea cafelei cu lapte, sa-i vorbeasca, sa vada figura putin baieteasca, oricand gata sa se transforme intr-un suras de sora sau "regina care vrea sa se faca popu¬lara", numai eu nu As fi putut sarbatori revelionul la "Cina", intre femei pe care altii le gasesc "splendide", as fi putut colinda cu masina pe la jumatate din locuintele luxoase din Bucuresti, in noaptea asta, cand toate femeile erau decoltate si impodobite Oriunde as fi fost primit Dar totul era anulat de faptul acesta, net, ca nu puteam urca doua etaje, in parcul Bonaparte, ca sa ma trantesc pe un divan, eveni¬ment care ar fi corespuns pentru mine cu o de neinchipuit intoarcere, permisa numai de incheierea pacii, dintr-un razboi de patru ani in transee.
As fi fost bucuros, s-ar fi potolit tumultul din mine daca as fi avut macar posibilitatea sa intreb la telefon ce face seara si sa-i spun, fie si cu un suras indurerat: "Mult noroc multa sanatate", dupa ce i-as fi trimis un dar.
Nici macar o floare anonima nu-i puteam trimite Ar fi stiut de unde vine si asta insemna pentru mine prabusirea.
Experienta unui revelion precedent imi aratase riscurile unei astfel de incercari.
Acum doi ani, cel dintai revelion pe care nu-1 faceam impreuna ne gasea certati, despartiti de mai mult de patru luni imi spuneam totusi ca n-o sa poata trece acest inceput de an fara sa-i fac un dar, care as fi vrut sa fie si o recunostinta, si un cheag de emotie risipita intr-alta vreme departe de ea, si o durere noua, arzatoare. As fi vrut de asemeni sa aiba si o valoare comerciala Mi-era teama sa nu aiba dificultati materiale Era singura femeie care ma interesa pe lumea asta, si cum niciodata nu primise, in cei doi ani de dragoste, nimic de la mine, socoteam ca n-ar
174 fi rau s-o scutesc, intr-o masura oarecare, de cine stie ce intamplari
^ Cuo luna jumatate inainte am studiat un catalog de bijuterii si am comandat in Belgia, prin cel mai bun bijutier din Bucuresti, o bratara de platina cu briliante. Era facuta din opt dreptunghiuri de marimea unui mic ceasornic, cu cate un briliant mai mare la fiecare capat Costase 800 000 de lei Ma gandeam sa i-o ofer de ziua ei, dar si mai bine de revelion, caci atunci cadourile au un aer mai putin direct si personal Sau daca nu, eram hotarat sa-mi creez, de la o a la alta, o imprejurare oarecare, anume; sa aiba aerul unei stricte si firesti intam¬plari fara urmare, ca sa nu fiu nevoit sa dau explicatii. in cele din urma m-am hotarat s-o astept la iesirea din magazin Banuiam ca nu are sa inchida deloc, dar imi ziceam ca tot va merge la masa . Asteptarea asta a fost una din cele mai grele din viata mea Mi se Darea ca toata lumea stie ce astept, rezemat de bara galbena din vitrina unei drogherii vecine, dar nu chiar din fata magazinului, si cre¬deam ca toti ma compatimesc si ma gasesc ridicol.. Zeci de prieteni, care au trecut pe acolo, vazandu-ma, m-au tachinat, intrebandu-ma daca astept vreo midineta Mereu trebuia sa gasesc motive si explicatii Abia pe la doua si jumatate a iesit Cand a trecut pe langa mine, in mantoul de taup^ rotunjit, castaniu-verzui, cald, de simteam o pornire nebuna sa-1 mangai, sa-mi lipesc obraji, de el am inghetat. Surprinsa insa dupa iesirea din magazinul cu lumina artificiala, de albul ametitor al namiezii, era probabil putin zapacita si de miscarea curgatoare de pe
Mam urcat in masina lasata pe str. Sf. Ionica si am pornit dupa ea, incet, hotarat sa provoc in dreptul ei o incurcatura care sa ma opreasca n loc Nu era prea greu in ajunul acesta de An Nou Cand am ajuns, am cerut zgomotos loc A intors capul tresarind, caci uni cunostea claxonul. Am.privit numai cu coada ochiului Ea a ramas aproape incremenita pe loc si toata figura i s-a strambat usor ca de durere Albul ochilor s-a facut mai mare, mai limpede si platina cu reflexe liliachii a pupilelor mai intensa, mai alarmata Buza de sus, d,n cauza aurii desfacute intr-un suras de tristete, lasa sa se vada dintu albi din fata ii inflorise toata fata, marginita de bordura ca de sapca a palariei clos de gulerul mare al mantoului care-i inconjura capul si-1 depasea, de fularul de matase, care era ca un plastron de culoarea caisei, infoiat, pe piept. O vedeam in oglinda de la volan si am intors capul incet Des» se uita la mine, n-a prins de veste, de parca plutea in nereal - s. m-am mira de asta - caci pe urma privirile noastre s-au intalnit Am ridicat pa aria si mi-a raspuns linistit si cald, parca ne certasem aseara de parca S-ar fi trecut patru luni fara sa ne salutam. Am oprit pe dreapta in
175
- dreptul Pasajului Roman, desi imi veneau masini in fata Am coborat si i-am iesit inainte.
- Sarut mainile Si tremurand aproape: La multi ani.
Avea ochii mirat deschisi, mai viorii, cu adevarat ca viorelele, inla-cramati N-a spus o vorba si mi-a luat apoi bratul. Mi 1-a strans, pornind alaturi, lipita de mine ca o strangere la piept, transformata din cauza locului. Simteam parca prin stofa paltonului mangaierea mantoului ei castaniu-verzui.
- Unde mergeai?
Nu mi-a raspuns nimic Tacea, asa, nervos, la bratul meu fara sa ma priveasca
Mi se parea ca am febra, nu mai am nici un contact direct cu lucrurile. Pe orice as fi pus mana n-as fi putut prinde bine, vorbele nu veneau singure, iar in jurul meu nu mai treceau oameni, ci mergeau forme De nervos ce eram, simteam nevoia sa vorbeasca neaparat cautand penibil.
- Pot sa te intovarasesc putin?
Era putin cam caraghios, de vreme ce ea imi luase bratul si mi-1 tinea strans.
Abia acum m-a privit linistit si voit.
- Ma duceam sa mananc ceva la un mic restaurant aci
- in pasaj?
- Da dar acum nu mai pot manca Hai, pe strada
- Magazinul e inchis?
- Nu, a ramas acolo doamna Landrino, care a fost mai devreme la masa.
La Riegler in fata erau tiganci care se instalasera ocazional cu cosuri mari de vasc si mimoze; alergau usor dupa trecatori.
A suras limpede, cu fata mereu usor crispata, ca o strambatura de voluptate si durere in acelasi timp, iluminata de ochii vii, care parca descopereau acum lumea. A luat o ramura de mimoza ca un mugur de salcie, mi-a desfacut paltonul si mi-a pus-o la butoniera vestonului A desfacut apoi poseta neagra, mare. Am vrut sa duc mana in buzunarul hainei, dar m-a impiedicat, aducandu-mi aminte:
- Diseara e Anul Nou.
- A, da! E Anul Nou Atunci primesc Primesc cu o conditie Sa-mi dai voie sa-ti fac si eu un dar Si am scos mimoza ca o amenintare.
I-a inghetat fata si a capitulat frumos.
- Primesc.
Eram chiar in dreptul marelui bijutier Nici n-a mai avut timp sa protesteze. Pe galantarul acela, care e ca o vitrina de fluturi si serpi albi in muzeu, si-a asezat coatele nervos si a inceput sa caute A descoperit
176 cel mai cuminte inel ca un fir de sarma, de aur, cu un safir de altfel foarte frumos
S-a intors surazatoare, aratand incantata, jumatate din dintii albi de sus, mai limpezi ca bijuteriile mici de fildes.
- Am gasit.
Am privit glumet, scotandu-mi manusile groase de piele si dictand cu o prefacuta energie.
- A nu Cine ofera aci? Eu sau dumneata?
A devenit palida, de i-a ramas numai gura rosie in toata fata si s-a sprijinit de galantar in clipa aceea, eu am avut, intelegand, ca o declan¬sare fluida Fara sa ma gandesc, automat, parafrazasem una din glu¬mele noastre cele mai intime, cele mai senzuale: "Ma rog, aici cine iubeste!" spunea uneori, cand o tineam imbratisata, exasperata de do¬rinta si cand, tiranic, sadic, nu-i ingaduiam nici o miscare, de ramanea cu tot corpul intins, incordat, crispat, in asteptare. Am transpirat intreg, ca de un scurt-circuit in artere si abia dupa catva timp am putut vorbi, dar nu catre ea, caci intre noi totul era epuizat, ca dupa o posesiune, ci catre bijutier, intrebandu-1, asa, stupid, ce rezultat stie de la Consiliul de coroana din ziua aceea de la Sinaia, unde fusesera chemati toti sefii de partide si vreo doi jurisconsulti. Pe urma am cautat cateva bratari, am rugat-o sa le incerce, ca sa maschez premeditarea, si privindu-i vinele incheieturii, sub pielea subtire, impletite ca dorintele, i-am prins in jurul mainii intoarse, care era ea insasi o bijuterie, bratara comandata. De platit, fireste ca m-am facut ca platesc imediat, dar ma intre¬basem mereu daca sa-i spun pretul bijuteriei, sau sa-1 las sa-i fie sur¬priza Mi-am spus insa ca e o copilarie ca ar fi putut sa cada mai tarziu pe mana vreunui sarlatan, si ca era mai bine sa stie pretul ade¬varat Am iscalit deci in fata ei un cec, anulat in prealabil, de 800 000 de lei, cat costase bratara. Era cel dintai dar pe care i-1 faceam de cand ne cunosteam Aveam superstitia stupida ca daca ii ofer macar o floare, dragostea noastra se termina Si, de aceea, luptand cu mine insumi, in doi ani nu-i oferisem nimic. Cu sufletul alterat de sentimentul irevo¬cabilului, cu care, de altfel, eram de acum familiarizat, resemnat dupa nadejdi contradictorii si infrangeri definitive, ii pregatisem acest intai dar.
Cand am iesit, aparuse, de dupa norii lanosi, iar soarele.
- Mai ai o jumatate de ora Nu ti-e frig? Mantoul castaniu-verzui, desi isi ingusta forma, acoperind cald genunchii, era scurt si nu ciorapii de culoarea nisipului aveau sa-i tina cald, mai ales ca sosonii erau atat de scazuti si mici. Vrei sa mergem sa mancam impreuna la o gradina oarecare?
177
Am oprit o masina de piata Niciodata nu primise sa mearga in masina mea In cei doi ani, iubirea noastra ramasese oarecum secreta Din cand in cand ne refugiam in cate un orasel de munte, de cele mai multe ori plecand cu trenul: Deva, Sighisoara, Bran, Nehoias sau, cand nu era sezon, pe coasta marii. Chiar la teatru, aveam aerul ca ne-am intalnit acolo, la masa eram impreuna numai la ea, sau numai la mine in garsoniera, unde ne inchideam uneori de sambata pana luni dimi¬neata, ca niste condamnati ai voluptatii.
Am mancat la un restaurant de pe 11 Iunie, singuri in tot salonul, in acest ajun de An Nou. Era pentru mine o bucurie chiar numai s-o privesc, cercetand-o ca pe un tablou Femeia asta, care la inceput nici nu mi s-a parut frumoasa, m-a facut sa descopar frumusetea. Cadea pe ganduri uneori si, ferindu-si parca privirea de a mea, ramanea in profil. Palaria parea o gluma, iar marginea ei, ca o mica streasina, de fetru castaniu, taia o diagonala sinuoasa ocolind pe deasupra sprancenei stangi, peste ochiul drept, peste obrazul rumenit de trecerea de la frig la cald, pana la lobul urechii, pe urma, arcuit spre ceafa, lasand cateva bucle de un aramiu des, intunecat, afara. Zambea lumii gandurilor ei, aratand trist dintii albi de sus. Sprijinita in cot, isi rezemase barbia de dosul mainii sucite, cu degetele mangaietor lipite de gat. Era intr-o vesta de jerse, cu linii-dungi paralele, roscate, negre, cafenii, pe care o purta, vazusem pe fereastra, si in magazin.
In asemenea clipe, ca si atunci cand era imbracata pentru serata sau bal, frumusetea ei avea in ea ceva absolut nepamantesc, transfigurat, si asta explica de ce atati barbati vorbeau despre ea cu un soi de emotie pe care ceilalti, care aveau prilejul s-o vada doar intamplator, in momen¬tele ei de plictiseala, necazuri sau nedispozitie, nu o intelegeau.
Am vorbit despre multe, fara sa cerem nici unul, nici altul, explicatii pentru ce a fost.
- Ce faci diseara? am intrebat, nelinistit ca imi va pleca intr-o lume necunoscuta.
- Nimic Vino la mine si fara sa se gandeasca: Vreau sa bem, diseara, sampanie
Mi-am simtit obrajii moi si naclaiti de o sudoare rece Sa fiu cu ea diseara, in dormitorul fara mobila, fara covoare, ca o camera in care azi te-ai mutat, numai cu un pat alb si o mescioara joasa, fara sifonier pentru haine - caci se dezbraca intr-o odaie alaturata in care erau dulapurile si masa de toaleta, dupa ce iesea din baie. Sa fie din nou goala si sa bea sampanie Ca un sinucigas care da totul pe o clipa, imi vine sa zic da.
- Ce rau imi pare, nu stiam ca te voi intalni si m-am angajat pentru toata seara M-am gandit la cei care se duc la operatie, fara anestezie Dar poimaine, nu la haide la Acum e partea cea mai grea Fireste
178 oriunde, in afara de: la mine sau la ea acasa Cand iubirea noastra a fost timp de doi ani interioara, va trebui sa fie acum numai pe drumuri. E o schimbare ca o rasturnare in existenta.
- E la Cartea romaneasca expozitia lui Teodorescu-Sion Vrei sa vii s-o vedem?
A ramas contrariata, cu surasul trist care ii ridica putin coltul gurii, arcuindu-i buza de jos, facand-o paralela oarecum cu conturul barbiei; caci atunci cand zambea, gura i se incadra ca intr-un romb instabil, fara cele patru unghiuri, fiindca unul era inlocuit de nas, altul topit intr-o gropita in barbie, iar doua schitate, aproape imperceptibil, in obrajii arcuiti usor.
Si, ridicand din umeri, jucandu-se cu manusile de piele neagra:
- La 11 dimineata?
Ca si cand ne-am fi descoperit o vocatie noua, am vizitat, in cele doua saptamani care au urmat, toate expozitiile si muzeele din Bucu¬resti Eu eram intr-o aiureala de fericire continua
Stiam insa ca totul va avea un sfarsit, deci dupa doua saptamani am inceput sa lipsesc de la rendez-vous-uri M-a gasit o data, chemandu-ma la telefon, si am rugat-o sa ma ierte, pentru ca sunt putin bolnav Sunt nevoit sa stau in casa.
Speriata:
- Ce-i asta? Ce ai?
- Nu stiu putina febra
- Da-mi voie sa viu sa te vad.
- Esti prea buna, daca nu te retine nimic
M-am dezbracat numaidecat, am intredeschis buzele ca sa mi le arda putin respiratia, am facut un adevarat exercitiu de paloare
A venit, si-a aruncat mantoul si palaria in fotoliu si s-a asezat doar jumatate langa mine, pe divan, cu picioarele lungi, oarecum paralele cu divanul, cu genunchii lipiti goi si stransi in matasea ciorapului, caci rochia de serj bleumarin era prea scurta.
Mi-a luat mana, dand o clipa in laturi buclele aramii care-i cadeau pe fata din cauza ca aproape isi smulsese, preocupata de mine, palaria.
- Dar, pentru Dumnezeu, ce ai?
- Nu stiu, nimic, putina febra
Mi-a mangaiat matern parul, m-a privit in ochi, cu zambetul acela care-i incadra gura intredeschisa in acel romb inefabil, indurerat, cu acea stralucire a ochilor viorii de tot, care facea sa fie vazuta de
179 departe Si pe urma, hotarat, si-a lipit buzele de ale mele. Am facut o grimasa.
- Nu nu Cine stie ce am
A inceput sa ma stranga in brate
- Mi-e totuna, orice ai avea M-am desprins, moale de deznadejde:
- Te rog, astampara-te nu nu
Si ca sa nu creada ca ar fi altceva, ca n-o iubesc, dupa ce m-am desprins, i-am sarutat mainile ca pe unele frumos asezate dintr-o icoana.
N-avea totusi mana mica si cu degetele molatece de madona, ci lunga si subtire. Articulatiile apareau la orice indoitura pe dosul mainii, altfel delicate ca niste vii accente circumflexe, subliniind valcelusele dintre ele, bune de umezit cu varful limbii. Degetele albe, prelungi, nu se terminau in unghii ascutite, ci mai curand late, ca niste petale mici lacuite rosu, maini fara grasime, nervoase, de printesa, pe care, resfirate, le ducea necontenit, cand ca sa aranjeze o bucla, pe dupa ureche, imaginar cazuta, cand ca sa stranga mica esarfa in jurul gatului, ca un domn care si-ar potrivi cravata.
- De ce-mi privesti mainile? Suradeam, fara sa stiu ce sa spun.
Am prelungit o saptamana boala aceasta inchipuita, care mi-o daruia pe ea in fiecare dupa-amiaza la ora 7 jumatate precis Maneam seara impreuna, la mine, langa divanul larg, pe o mescioara joasa, si o priveam fericit cum isi plimba mainile pe olanda fetei de masa, printre cupele joase de cristal albastru de murano, pe tacamurile de argint, caci totul capata viata cand era ea acolo.
Eram din nou ca in liceu, cand visam sa fiu bolnav, numai ca sa vie ingrijorata, sa ma vada, o doamna frumoasa, sotia unui prieten al tatei N-am mai lasat-o sa ma sarute, spunandu-i ca doctorului ii e teama de un tifos isi apasa gura pe a mea cu o dorinta de impartasanie a raului care ma cutremura.
Peste o saptamana, ridicolul situatiei nu mai putea fi prelungit si am anuntat ca plec in Franta sa-mi receptionez un avion comandat. intr-adevar, am lipsit o luna de zile Eliberat de groaza apropierii, i-am scris de acolo, in fiecare zi, scrisori de dragoste smintite, cu volup¬tatea de a urla in fiecare rand ca o iubesc, de a ma umili in declaratii de robire absoluta.
M-am intors in zbor pe la inceputul lui aprilie si am inceput probele de antrenament si incarcare de benzina Vream sa bat recordul in linie dreapta fara sa ma decid in ce directie Banuiam ca pana in cele din urma voi porni spre Capetown.
180
Veneam pe la ora 3 acasa foarte obosit, maneam, fumam o tigara, si pe urma, imi luasem obiceiul sa ma duc s-o vad la magazin: Era intot¬deauna de la 9 - 1 acolo si de la 3 - 7 Se ocupa foarte serios, isi sfatuia clientii in alegere, lasand fetele sa se ocupe numai de maruntisuri Studia modelele noi in revistele straine de arta, discuta cu maestrul pe care-1 adusesera de la Berlin despre modificari si materiale Ajunsese foarte priceputa De altfel, citea toata ziua, si nu numai romane, ci tot soiul de carti: tratate de drept si medicina, colectii de acte, sociologie, dar mai ales istorie Pana si din cartile mele, si nu numai din cele adunate in cariera, ci si de aviatie, a citit. Reviste de arta si literatura (de la ea am luat obiceiul sa citesc si eu Nouvelles litteraires si CandidE). Dar ceea ce m-a mirat mai mult era ca nu lasa sa treaca, nici o zi, ziarele O data i-a spus cineva ca asta e o apucatura barbateasca.
- Iarta-ma, eu nu ma duc la ceaiuri sa aflu "noutati" de la cucoanele, care stiu atatea; si nici nu ma intereseaza cam ce spun ele.
Cand se mira cineva ca o femeie atat de frumoasa ca ea se ocupa atat de mult de magazin, ramanea totdeauna pe ganduri.
- Munca aceasta inseamna pentru mine independenta, banii castigati imi dau dreptul sa fiu eu insami, sa cumpar carti si lucruri frumoase, sa nu fiu jignita de proprietar si sa fiu scutita de oferte necuviincioase.
Avusese norocul ca intreprinderea sa realizeze castiguri foarte fru¬moase, incat, dupa doi ani, mai imprumutand bani, izbutise sa cladeasca in Parcul Filipescu, inspre Calea Dorobantilor, o casa mica, dar foarte moderna, cu doua apartamente de inchiriat, in afara de cel mic oprit pentru ea.
Nu a lipsit, in decurs de cativa ani, decat de cateva ori de la magazin, si numai din cauza mea dar si atunci ruga pe asociata sa fie prezenta Nici sambata macar, nu facea weekend. Magazinul avea un fel de retra¬gere ca o strana, mare cat o camera acolo era o masa groasa moderna, cu cateva fotolii joase in jur, o etajera cu carti si reviste. Citea, desena si astepta sa fie intrebata de fete. Mi se pare ca si dumitale ti-a raspuns o data: "Dar asta e viata mea Ce vrei sa fac?"
- Te impaci cu gandul ca ai sa traiesti 30 de ani asa?
- Uneori n-as vrea sa traiesc deloc Dar daca ma gandesc bine nu e chiar asa de rau Stau acolo intre lucruri frumoase, alese, uneori gandite, mangaiate de mine Daca n-am nimic de facut, citesc toata ziua si tot e un castig. In fiecare seara merg la cinematograf O luna pe an calatoresc, dar e cinstit sa adaog ca nu uit interesul magazinului, vreau sa vad ce mai aduce nou modernismul in mobilier.
- Dar iubesti? Nu esti geloasa? Nu esti nelinistita?
- Nu cred in iubire.
- Nu crezi dumneata in iubire? Nu te atrage iubirea?
181
- Ba da, ma atrage Poate ca e singurul rost al unei vieti marginite, comune, cum e viata noastra. Si-mi place dar stiu ca nu dureaza ca nu corespunde unei realitati imi place mult sa privesc o noapte cu luna si uneori stau vreme indelungata la fereastra mea, privind, dar stiu bine ca luna e altceva decat ceea ce pare Nu intind mana s-o prind E mult si ceea ce da, fara intentie si sfortare.
Aproape toata luna lui aprilie am fost in fiecare dupa-amiaza in magazin. Era o bucurie linistita, intre mobile noi, frumoase Retras in firida aceea (incaperea fiind prea mare, de cand cu criza de magazine, se construise in interior, ca sa zic asa, sau mai bine se impartise inca¬perea in doua, dar unul dintre magazine, o tutungerie, nu mergea pana in fund, lasand astfel o buna portiune celuilalT) parca ma afundam intr-un vis.
Am invatat o multime de lucruri in aceste trei saptamani. Ce nu-mi explica femeia aceasta! As fi ascultat orice Ne consumam intr-o iubire rarefiata, prelungita dupa-amieze intregi. §i totusi simteam, nefericit, ca nu e cu putinta ca femeia asta sa nu se intrebe de ce n-o chem la mine, de ce, logic, nu transform in fapt pornirea mea. in ajunul Sf. Gheorghe catastrofa atat de temuta luni de zile n-a mai putut fi ocolita
Dupa-amiaza mi-a trimis un buchet de liliac si o mica valiza cu pijamaua ei, peria de dinti, un alt obiect de toaleta mai intima si papucii, izmeniti ca doi porumbei "Astazi este aniversarea iubirii noastre Voi dormi la tine E cu neputinta altfel."
Mi-am dat seama cat de mult ma lasasem tarat de aceasta parali¬zanta cedare din fiecare zi Numai un gest disperat putea restabili situatia I-am inapoiat totul cu doua cuvinte: "Cu neputinta".
Probabil ca a sosit intr-un automobil, caci peste o jumatate de ceas a fost la mine, fortand aproape usa.
- Fred, ce inseamna asta?
Cred ca eram palid ca dr. Tokkeramo din Taifun.
- Nimic Raspunsul meu. M-a certat cald gutural.
- Dar Fred Fred, esti nebun Tu ma iubesti.
Am luat, cu o vointa de ghilotinat, o atitudine aproape necuviin¬cioasa:
- Doamna, cred ca faceti o confuzie Va pretuiesc nesfarsit ca inteligenta si-mi place prezenta dumneavoastra dar nu ma interesati ca femeie.
182
A ramas ca paralizata i-au dat lacrimile Nu putea sa spuie nimic, scancea.
- Dar Fred Fred ma iubesti, nu e gest al tau sa nu-mi spuna ca ma iubesti.
Am luat o atitudine de diplomat insultat:
- Doamna, gasesc ca e de un gust indoielnic si aceasta presupunere, si aceasta insistenta De altminteri, tin sa va previn ca astept din mo¬ment in moment o femeie
S-a frant toata, parea mult mai mica isi musca buzele, cu ochii plini de lacrimi. S-a intors spre fereastra, s-a sprijinit cu cotul de o etajera de carti, cu capul rezemat in palma. Parul scurt si fluturat, din cauza ca isi scosese palaria repede, era tot inapoi, lasand descoperita fruntea si urechea. Ochii priveau pe jumatate inchisi, indurerati; distanta dintre pleoape si sprancenele chinuitor inaltate se marise mult. Buzele erau trist intredeschise, putin de tot, nu se vedeau dintii. Linia maxilarului de jos se vedea accentuata nervos. in gulerul de batist al bluzei, gatul ii palpita in gropita de la clavicula.
S-a intors ca sub o povara, si-a luat rar, ca un somnambul, manusile, si-a pus peste tailleur blana de vulpe in jurul gatului si a plecat. Asa au luat sfarsit trei luni de traita nerealitate.
In mai, a avut o legatura de doua saptamani, pe care a rupt-o brusc, pare-se, dupa ce acumulase destul dezgust Am fost fericit cand s-a imprietenit cu Eleonora Demetriade Sufar mai putin cand vad ca se intereseaza de o femeie Cand a plecat la Movila in august, caci la Berlin nu avea sa plece decat in septembrie, m-am dus, bineinteles, dupa ea ca sa ajung la conflictul cu Ladima, din gradina "Popovici". Cand nu pot sa-mi inchipui in amanunte, in cadrul ei, viata pe care o duce mi se aprinde ceva in minte, ia foc totul in mine
Ar putea fi altfel? De doi ani viata mea e un sir de contraziceri stupide, de hotarari mari si gesturi curajoase, alternate cu actiuni gra¬tuite si greseli mici, infame, de o inconstienta care ma ingheata pe mine insumi si anuleaza totul.
Emilia imi flutura mana in dreptul ochilor, ca si cand ar vrea sa ma trezeasca.
- La ce te gandesti atata?
- Nu stiu, e atat de bine la tine aci. Afara trebuie sa fie oribil, pana s-o mai racori putin.
- A fost azi o zapuseala! Ma mir ca nu ploua.
183
Plictisita, mai ales ca suporta greu caldura, s-a sculat si s-a asezat pe marginea patului, cu trunchiul putin cam stramb. Picioarele cu coapsele mari, latite de marginea drotului, ii atarna de la genunchi in jos Pernita mica a muntelui lui Venus ii acopera cu totul, cand sta asa, floarea de matase. Pantecul, desi ferm, mai face inca o cuta ceva mai sus, paralela cu pernita Sanii par si mai mult doua gutui pline de seva. Fesa din stanga ii e mai turtita decat cea din dreapta, asa cum sta cam aplecata intr-o parte sprijinita intr-o mana. S-a gandit parca la ceva. S-a dat jos si a cautat o fotografie a lui Stoianovici.
- Numai sa vezi
O cercetez lung, desi nu ma intereseaza, dar ca sa nu imi tradez interesul exclusiv pentru scrisori. Pe urma:
- Hai sa mai citim:
Valeria draga, imi pare rau, dar nu pot sa te ascult Nu mai raman nici un ceas la gazeta Am primit doua scrisori, de la cine stii, dare de prisos. N-am alt raspuns. E pentru a treia oara cand sunt pus in situatia asta.
Crede-ma, si mie mi-e greu sa renunt la o leafa, care, asa cum e, imi e atat de necesara. Mi-e greu sa renunt la celelalte avantaje - pe care le enumeri - ale gazetei, dar mi-arfi sila de mine daca as continua.
Nu, Valeria, este peste putinta imi pare rau de camarazii mei si mie mi-era agreabil sa lucrez cu ei. Toata viata mi-e plina de uraciune. Cand altii au vila si casa si onoruri, pentru ca au renuntat la mandria de a fi ei insisi, mie nu mi-a ramas decat dreptul de a scrie si mai ales de a scrie ce gandesc. Daca nu scrii ceea ce gandesti, de ce sa mai scrii? Sunt alte mijloace de facut bani, mai practice, mai rodnice decat acela de mercenar al condeiului La urnia urmelor, pentru ceea ce mi se propune e prea putin leafa de gazetar Domnii acestia nu ma cunosc. Daca e vorba sa accept asemenea indeletniciri, atunci vreau sa fiu si eu ministru ca ei, vreau mosie si castel in Transilvania. intr-o camera mobilata nu se poate locui bine decat cu o biata constiinta limpede.
G.D.L.
Emilia isi turteste cu regret buzele una de alta, clatina din cap si se lungeste iar, plictisita, langa mine.
- Ce nerozie a mai fost si asta! S-a suparat, ca proasta, pe gazeta si si-a dat demisia. Ce-am staruit pe langa el Valeria s-a tinut de capul lui o dupa-amiaza intreaga. "Nu si nu, ca el pleaca." Abia trecusem revelionul.
Din pricina unui articol in care Ladima denunta vehement un cartel industrial, Gheorghidiu, care se vedea in scurta vreme din nou pe banca
184 ministeriala, si de altfel in intelegere cu tata, au hotarat sa se creeze la gazeta o "directie politica" pe care au incredintat-o redactorului-sef, devotat lor. Toate articolele cu caracter politic trebuiau deci revazute de Mateevici. In realitate nu era prea limpede rostul acestei directii, si mai ales nu era limpede ce rol mai avea in redactie Ladima. Dupa o zi de incercare, cand a vazut ce incurcate sunt atributiile respective, el si-a dat demisia Cele doua scrisori i le-a scris tata, rugandu-1 sa nu se grabeasca, sa fie intelegator si sa ia situatia asa cum e. L-am rugat si eu sa ramana Mi-a spus cu un gest dezolat: "Domnule Vasilescu, iti spun cinstit, chiar daca as vrea sa raman, n-as putea Nu sunt in stare sa scriu doua randuri care sa nu vie dintr-o convingere adanca. Stau inaintea paginii albe cate o jumatate de ora si nu gasesc nimic, idiotizat. Ce vrei sa scriu, daca nu scriu ce gandesc? Nu sunt Mafalda sa stiu ce ar dori altii."
Emilia clatina din cap cu parere de rau.
- Necazul cel mare a fost altul Peste doua saptamani era premiera mea Tocmai atunci nu mai era el critic. Eu stiam ce are sa fie Toti dusmanii lui au tabarat pe mine Nu mai spun de alea din teatru, care atata asteptau. Nu-i vorba, stiu eu cine mi-a facut-o.
Ma uit la ea, cum sta culcata pe o coasta, intoarsa spre mine. Sanul de jos e sprijinit de bratul de sub el, cel de sus intinde putin pielea la baza lui, ca un fruct greu si se sprijina pe tovarasul lui de jos. Soldul imbelsugat sta arcuit mult si genunchiul plin dedesubt e adus in fata. Din pricina ca ii e cald a dezbracat iar chimonoul.
Nu stiu daca "i-a facut-o cineva", nu stiu daca "dusmanii lui au tabarat pe ea". Ceea ce stiu e ca intr-o piesa moderna, omeneasca si simpla, intr-o atmosfera de intimitate, ea s-a apucat sa urle ca o dispe¬rata. Ceea ce ar fi mers intr-o melodrama sau intr-o drama bulevardiera era aci penibil. Emilia era cu totul alaturi de rol, din care nu pricepuse nimic, si nemaistiind ce sa faca, deoarece nici regizorul nu stiuse ce sa-i arate, a incercat sa plaseze eternul si teribilul ei cuplet din Modelul, desi pe alte cuvinte, procedeu justificat doar de faptul ca si aci era vorba de o femeie parasita. Cum asa faceau pe vremuri, mi se spune, tenorii de opereta, care rugau pe seful de orchestra sa intercaleze undeva un cuplet cu care, cine stie cand si unde, avusesera ei succes.
Nenorocirea a fost ca s-a ras in sala, tocmai cand Emilia se credea mai dramatica. Si n-a fost o colega de vina Am asistat la premiera si pot sa spun ca rasul "era in atmosfera". A fost destul un mic accident De la galerie, cand ea a terminat, patetica, inclinand capul pe umar, o fraza pe care o credea zguduitoare: "Sa te gandesti din cand in cand la mine", un student, probabil, a confirmat apasat si grav: "Bine!" si sala a izbucnit in hohote.
185
De altfel, intregul spectacol a fost foarte "injurat" de presa.
Emy draga,
Ce vrei? Ce sunt eu de vina De ce imi trimiti teancul de cronici? Pe mine nu ma injura toti cei pe care i-a mustruluit pagina literara? Uite Avantul vorbeste de un poet ridicol si agramat: imi citeaza o strofa Am refuzat revuistilor o cronica facuta de ei insisi, acum Gandacul, uite, scrie despre mine, citeste taietura asta, ca sa vezi cat de spirituali sunt. ,Autorul cunoscutului volum de versuri Spanac (celebrul Ladima, il stitI) a intrat ieri sa se tunda, intr-o frizerie din centru. A fost o adevarata panica in personal si mai ales printre musterii. Atunci patronul, care-l stia dupa caricatura, din revista noastra, a avut o inspiratie geniala «Domnule, eu cumpar Spanacul d-tale? Nu. Atunci d-ta de ce vrei sa fii clientul meu?» Mandru, Ladima a scos de sub paltonul ros ca o capra raioasa, trei volume de versuri: Spanac. «Le ofer gratis daca si d-ta ma tunzi gratis» Stefan, patronul, a cazut lat, in mijlocul pravaliei, si a fost stropit cu toate flacoa-nele de frictiuni din galantare, dar pana la ora la care inchidem gazeta nu si-a revenit."
G.
- E adevarat ca si pe el l-au tabacit rau. Ce si-au batut joc de el! Mereu gaseam in cabina ziare insemnate cu creionul. Mi le puneau acolo "inimile bune" din teatru. Ca nu s-au lasat pana nu m-au dat afara.
Si, dezgustata, intoarce capul in partea cealalta. Se incrunta si nu se mai intereseaza de mine. Citesc singur cateva bilete.
Emy draga,
E absurd sa-mi reprosezi mie plecarea ta din teatru Ce inseamna asta: "Sunt absolut sigura ca daca nu-ti dadeai demisia de la gazeta nu as fi ajuns unde sunt". De ce sa crezi ca eu am atras toate dusmaniile prin "polemicile" mele? Si de ce sa nu admiti ca a fost o gresita distribuire a ta si ca piesa e proasta? Crede-ma, Emy, sufar si eu cand vad ca esti batjocorita prin gazete si reviste. Ai dreptate, in chestia cu scaunul, banu¬iesc si eu ca e mana vreunei colege invidioase Ma duc maine la teatru sa vorbesc cu directorul.
G.
Emy era foarte multa lume si n-am putut intra voi trece maine. Diseara esti acasa?
G.
186
Am vorbit cu directorul Spune ca el n-are nici o vina Hotararea a fost luata de comitet, 130 de angajati sunt prea mult pentru Teatrul National in fiecare zi sunt articole in gazeta pe chestia asta Si din 130 de angajati 92 sunt femei E o proportie exagerata Spune ca a concediat pe cele mai noi dintre angajate. Mi-a adaugat, ridicand din umeri: >yAm concediat sase fete, angajate acum doi ani, carora nici nu li s-au dat macar roluri de incercare, ca sa se vada daca au bietele fete talent D-ra Rachitaru cel putin a jucat si, in unanimitate, critica cere s-o dam afara Ce vrei sa fac? Sa indur campanii pe chestia asta? Sa daunam teatrului, ca s-o tinem?"
Emilia, nu-ti inchipui cat sufar nu e decat o singura solutie trebuie sa montam cat mai curand un spectacol de avangarda Am sa aleg o piesa care sa-ti convie. Gend asta ma exaspereaza si el. Pe Sarindar au desfacut strada ca sa repare canalul sau nu mai stiu ce Mi-e sila Scarbos oras. N-am primit nici o stire de la Gina Daca as putea sa plec. Daca as putea sa ma odihnesc.
George
Emy draga,
Nu stiu de ce tii atat sa mergi la balul acesta Am auzit ca nici nu mai este ce a fost odata! inainte de razboi "Balul sindicatului ziaristilor" era un bal la care venea toata lumea buna Dar acum E foarte greu de obtinut invitatii Am cutreierat ieri toate redactiile, desi imi venea foarte greu, ca am alunecat pe zapada inghetata si mi-am scrantit piciond. Nu am intalnit din comitet decat pe Necsulescu imi spune ca s-au desfiintat biletele de favoare Ca sa viu la intrare, ca e unul dintre colegi, si ma lasa inauntru l-am explicat ca e vorba de altcineva Mi-a spus ca am dreptul sa viu cu o doamna. E tot ce am obtinut imi pare foarte rau ca nu pot sa-ti fac serviciul asta Sunt si altfel nespus de trist, Emy in viata mea n-am fost atat de trist Ramai acasa Sa ramanem sambata seara acasa Vreau sa stam mult de vorba Ah dezgustatoare iarna Mi-e sila de tot si sunt obosit E ceva sfarsit in mine, Emy Vreau sa stau putin langa tine Cateva cuvinte ale tale ar fi ca un balsam. Daca ti-as tine o seara intreaga mana in mana mea, poate s-ar mai imprastia gandu¬rile acestea care rotesc deasupra mea ca niste corbi S-a sfarsit, Emy.
Cu sarutari de maini,
George
- Dar ce bal era asta?
- Balul ziaristilor, tineam neaparat sa merg. Alea din teatru se pre¬gateau toate. Nici macar un bilet nu mai era in stare sa gaseasca.
187 imi aprind obosit o tigara. Ma invaluie o tristete ca o presimtire. imi scapa scrisoarea din mana, ca o frunza uscata.
Emy, este imposibil Desi spui ca ai vazut invitatia la Gina, mie mi s-a spus ca s-au desfiintat e posibil sa fie altceva, draga Comitetul sindicatului colinda ministerele si bancile, plasand bilete Fiecare dintre ministere ia cate-o loja-doua, si douazeci, treizeci de intrari, pe care mi¬nistrul si secretarul general le impart apoi la prieteni Probabil ca Gina are un astfel de bilet Daca as avea smoching as merge eu cu tine, si ai intra cu mine insa l-am vandut de acum 5 ani Dar mai bine asculta-ma, inca o data, Emy nu face sa mergi Vine acum acolo o lume imposibila: cocotele si servitoarele, se spune, fac majoritatea femeilor. Da-mi mie mai bine seara aceea, Emy.
Niciodata n-am fost atat de trist si parasit ca acum. Am incercat sa raspund infamiilor din Semnul, dar mi-au refuzat in toate partile arti¬colul Necsulescu, pe care il credeam cel mai bun prieten, uite ce scrie:
E alaturat un petec de gazeta, cu un articol pe doua coloane. Un pasaj insemnat cu rosu, sub titlul: Nu e nevoie de o lege a presei.
"O lege de cenzura a presei e o aberatie Chiar cand intre gazetari se strecoara aventurieri si santagisti, ei sunt repede eliminati si exemplul nenorocitului acela de Ladima, care a disparut din presa in mai putin de trei luni, e destul de elocvent." Prietenii, Emy
George
Cam la o saptamana dupa plecare, el a venit la Veacul, cu un articol foarte violent, un fel de raspuns uneia dintre gazete, care-1 ataca in fiecare zi. Mateevici i 1-a adus seara lui Gheorghidiu, care a ridicat din umeri si i-a spus sa nu-1 publice: "Ce sa ne mai bagam in chestiile astea?"
Emy, e o copilarie Frac si nici smoching inchiriat nu pun pe mine in nici un caz orice s-ar intampla
L.
- Ma mir, atatia insi imprumuta frac si smoching. Dar n-ai idee ce incapatanat era.
O privesc lung, ca pe o haina, si iau alta scrisoare.
188
Draga Emy, nu inteleg de ce atata insistenta Dar, in sfarsit, pentru ca tii tu atat Vin asa in haina neagra si cu un domino pe care zici ca l-ai gasit Dar trebuie sa trec mai intai pe la Vasiliu Pe urma am treaba la S.S.R. Cred ca de acolo scap pe la 81l2- Mi-e foarte greu sa merg prin ger, ma ustura respiratia. Voi veni la tine imediat dupa masa
- Tineam sa merg cu orice pret pentru ca stiam de la Gina ca o sa vie acolo Cobalcea, un basarabean, prieten cu Gheorghidiu Eu mer¬geam in rochie de seara nemascata Gasisem si pentru el un domino In bal, vorba aia, aveam sa ne pierdem unul de altul de la usa chiar.
Emy draga, imi pare bine ca te-ai convins si tu ca a fost o greseala sa mergem la acel bal Mai intai faptul ca n-am avut nici macar domino si a trebuit sa imbrac o jerpeiitura de costum de conspirator de la opera mi-a stricat de la inceput cheful Pe urma, inghesuiala aceea stupida de la intrare. Sa astepti o ora pana se misca gloata dinaintea ta Nu mai spun ca eu n-am inteles nimic din tot balul, pentru ca toata seara te-am cautat pe tine Degeaba spuneai ca sa nu ne pierdem unul de altul, caci era zadarnic N-am facut decat sa urc si sa cobor scarile Eforiei, inghesuindu-ma intr-un balci de costume de tot soiul, cautandu-te de la balcon pana pe scena. Era intr-adevar o striveala si o caldura inabusitoare Abia se gasea cate un colt retras As vrea sa-ti spun un lucru De ce te-ai suparat aseara cand ti-am spus ca nu e frumos sa vorbesti cu tinerii aceia, de la alta masa? Tu erai nemascata, Emy, eu de asemeni din cauza caldurii mi-o scosesem in asemenea cazuri nu mai esti in necunoscut. O femeie bine, nemascata, chiar la un bal mascat, nu trebuie sa ingaduie familiaritati Barbatii acestia sunt de o necuviinta nerusinata aseara am avut tot timpul im¬presia ca ne-a urmarit un automobil cu farurile stinse Cand am coborat, ne-a luminat insa de doua ori cu farurile bnisc aprinse Cred ca au vrut sa-ti fixeze casa
G.
- Vai, ce am mai patit la balul acela. Daca l-ai fi vazut in costum. Ce mutra nenorocita avea Sa razi sa te prapadesti Nu puteam sa ma misc din cauza lui Aproape ca ma tinea de mana Si vorba aia, nu pentru el venisem la bal Cum ajungeam la inghesuiala, si dispaream Multa vreme nu i-a trasnit prin cap sa ma caute pe culoare, sus la balcon Acolo am stat de vorba cu un tip foarte bine, caruia i-am spus sa ne despartim si sa ne urmareasca pana acasa la plecare ca vom pleca la 3 fix Sa astepte sa plece cumnatul meu (i-am spus ca Ladima
189 mi-e cumnaT) si pe urma am sa apar la fereastra Am vrut sa nu creada ca sunt singura, ca unor barbati le face proasta impresie asta Pe urma am mai cautat sa mai fac alte cunostinte Dar nu puteam scapa de el Nemascat, ca spunea ca-1 inabusa masca, era si mai oribil Cand i-am spus lui Miti sa-1 tie putin de vorba nici n-a vrut sa auda Fugi, draga, de aici Ce vrei, sa raman de pomina! Nu vezi, parca-i Donchisote. Naiba sa-i ia pe barbatii de la Opera Au adus mai multe costume pentru noi, fetele, §i pentru barbati Dar eu m-am dus prea tarziu si n-am gasit decat costumul ala de cavaler, pentru el.
O privesc atat de mirat si de strain, ca o clipa am impresia ca a inteles totul. Lumina lampii de pe noptiera vine insa din spatele meu, incat fata imi e intr-o umbra usoara, pe cand ea e luminata in plina fata, iar umerii i-au capatat luciri de sidef.
Emy draga, am venit prea tarziu, am fost dupa-masa cu un prieten aviator, la aerodrom la Pipera. imi pare rau ca nu te gasesc. Diseara esti acasa? Vreau sa-ti vorbesc.
G.
Treceam cu masina de la restaurant spre aerodrom si l-am intalnit pe Academiei. L-am intrebat daca vrea sa mearga cu mine si am fost bucuros ca a primit. Zoream acum antrenamentul, caci vream sa plec, cat timpul era favorabil, spre Capetown. Toate incercarile din vara esuasera si a trebuit sa aduc noi transformari Breguet-ului, schimband rezervorul, care nu putea lua decat 4 000 de kilograme de benzina - cand eu aveam nevoie, ca sa incerc si un record mondial de distanta, de peste 8 000 de kilograme - si aducand unele modificari terenului de aterizare, zborurile de antrenament erau foarte obositoare mai ales din cauza discutiilor si a intrigilor de la aerodromul militar, unde imi aveam adapostit avionul Sunt o seama de aviatori tineri, foarte curajosi si foarte dornici sa se distinga cu orice risc - prin biruinte rasunatoare Din pacate, nu sunt incercati decat arareori, caci, si pentru ca sa con¬curezi la moarte, trebuie, pare-se, protectie. in concursuri internatio¬nale, in raiduri de mare importanta, sunt folosite mai totdeauna cam aceleasi elemente, asa cum rolurile se dau la teatru oficial acelorasi actori favoriti ai directiei. Din pricina asta mocnesc mari nemultumiri, iar printre cei mai urati, in lumea aviatorilor, simt ca sunt si eu. Faptul ca dispun de un avion al meu, faptul ca am utilajul aerodromului la dispozitie, faptul ca am libertatea oricarei initiative indurereaza, ca un memento social, pe cei oropsiti, care nu-si pot oferi, la pret bun de glorie, nici macar viata.
190
Plecarea mea spre Capetown a fost anuntata in toate ziarele, fara dezvoltare prea mare gazetareasca, dar repetata cu destula staruinta Fixasem intaia data aceasta plecare la 20 februarie, la 1 noaptea, nadaj¬duind sa ajung in zorii zilei deasupra Mediteranei, sa petrec a doua noapte peste Africa si sa pot zbura cea de a treia noapte, peste tinuturile necunoscute ale Transvaalului Cum se obisnuieste, din snobism mai ales, foarte multa lume mondena si sportiva a tinut sa asiste la plecare O telegrama de la Constantinopol, anuntand vremea rea, m-a facut sa aman raidul cu doua zile. Desi anuntata la aceeasi ora, lumea n-a mai venit in numar mare, avand aerul ca "s-a pacalit o data". Exasperat insa, a trebuit sa aman din nou, din cauza unui incident stupid. Indicatorul de turaj, desi din vreme controlat, acum era gripat. Am crezut ca am sa lesin, asa, de exasperare. Prea era mare ghinionul, prea se amesteca parca un geniu al raului.
Fireste ca am inceput sa fiu ironizat de catre toti cei care, desi nu platisera intrarea, pretindeau spectacolul dupa program. Furios, am decis ca a doua zi voi pleca fara sa anunt pe nimeni, la 4 dimineata, ca sa nu ma mai plictiseasca nepoftitii pretentiosi.
Am dormit toata ziua in ajun (provocandu-mi o insomnie cu o noapte inaintE) si am venit cu doua ore mai devreme sa vad daca mecanicul si inginerul fabricii mi-au pus aparatul la punct. Era un sfarsit de noapte cetos, cu un orizont alburiu, cu vagi dungi negre-fumurii Stele putine, dar reci si stralucitoare. Desi eram inca in iarna, batea un vant caldut, dinspre miazazi. Terenul verde era fara zapada, dar ici-colo cam moale, si gandul ca-1 voi strabate cu 8 000 de kilograme de benzina ma irita ca o contrazicere cainoasa. Prin jurul hangarului, pe langa gheretele sentinelelor, erau musuroaie de gheata inzapezita.
N-as putea spune ca nu eram emotionat, dar putea sa fie si din cauza acestor preparative de sfarsit de noapte racoroasa de tot in februarie, care aveau un mister de pornire la atac in zorii zilei. Sau poate ca era si neobisnuinta de a fi sculat la o ora atat de mica, asa ca un condamnat desteptat pentru executie. (Ar fi fost altceva daca, nedormind, as fi prelungit o noapte pana in zori.) in afara de inginer vreo trei mecanici, de fratele meu, de un capitan care reprezenta Aero-Clubul pentru omologare, mai erau sora mea si vreo trei ofiteri piloti. Aeroplanul fusese scos din hangar si adus pana in lumina lampii foto-electrice. Globurile electrice din fata hangarelor, din cauza aerului putin cetos, rece, dadeau o lumina difuzata, rever¬berata, de parca iluminau cavouri aliniate. imbracasem salopeta ca pe niste nadragi pana la piept, pusesem casca cu ochelarii deasupra si, invatat de incidentul din ajun, caci altfel aveam incredere in mecanic si in inginerul fabricii noastre, am inceput, dand tarcoale pasarii mele cu
191
£> "§ "2 g. 3 S- {?
_> *^* ^T I u S f1 e> " & I n?!? ?
>
£ 3
=;S^c°3»^ 32^0 --.■a o, «. o o* § o S. w -> a c 2. S g
2. §
£5 » 1 ff ^ S B b E> 3 .» o s;> g "
^ C O <« g -. n>
O (K < £ n tT o.
65 ro
I? O o g o B- N "O rt B) ro
O 2 o"h-S X n »
a. g
3
~ B! C« B5
&. 2.
■ s*
-i 3
S 6)
&5>
3 B Sa-S g, .65 ST §. « B lin
«nou
&)( »;. timp, incat isi putea ingadui orice atitudine sezand pe scaun si nu avea nevoie sa stea distinsa ca o nevasta de oficiant. Mai ales intre prieteni
- caci evita din sensibilitate familiaritatea cu cei straini - sedea la masa sau in fotoliu, sucita, incovoiata, sau, de multe ori, cu capul pe un brat al lui, cu picioarele trecute peste celalalt, de parca ar fi fost dusa pe brate. Asa cum o pisica, oricum ar sta, e totdeauna eleganta (fara de poza caracteristica din abecedar care e singura uratA). Cred ca o femeie, daca are ochi inteligenti, dinti albi, maini subtiri si picioare nervoase, isi poate ingadui orice. E un anume soi de bunavoie eleganta, care e chiar opusul elegantei intentionate si care decurge din principiul superioritatii sufletesti, asa cum as fi vrut sa lamuresc cand vorbeam de Miti Marcu-leanu si de comediana de la Paris. Acea atentie launtrica, acea perma¬nenta tensiune intelectuala a doamnei T. nu numai ca o scuteau de poze exterioare, dar ii valorificau orice miscare, dandu-i semnificatie, cum un luminat interior pune in valoare frumusetea unui vas Galle.
Caci pe cand Emilia, de pilda, are ceva dintr-o unealta prost condu¬catoare de electricitate, sau iti da totdeauna impresia unei baterii des¬carcate, din pricina proastei fabricatii, doamna T. pare strabatuta necontenit de un fluid, care o face excesiv sexuala, chiar in gesturile de obicei inerte la celelalte femei (de pilda, sa astearna un servet pe o mescioara, sa scrie atent o scrisoare, sa priveasca mirata un tramvaI). Cred ca acest curent continuu era de fapt gandire. O gandire adevarata o simti cum simti pulsul cuiva, sau mai exact, cum ar trebui sa constati, atingand, ca un corp e viu, numai din senzatia de circulatie. Mai ca imi vine sa spun lamurit ca inteligenta se poate descoperi si prin pipait. Si cum calitatile la nevoie se cunosc, cred ca inteligenta doamnei T. se vede mai ales in acea grea incercare pentru femei, care e boala. Nimic nu e mai dezgustator decat o femeie proasta, bolnava iti aminteste, fara induplecare, ca omul e facut din mate. Sunt unele din acestea care vorbesc despre metehnele lor, fara necesitatea unei confidente macar In tren, in tramvai, in vizita "A, eu sufar de multa vreme de rinichi." "Nu mai spune? Si cum vine? ca eu am piatra la ficat" "Nu, la mine e numai basica si la ovare, de la o sarcina" Si dau lamuriri despre aceste betesuguri, cu o multumire de sine, ca de niste performante. Mi s-a intamplat sa vorbesc uneori cu doamna T. chiar despre purgativ, fireste. Ei bine, nu era nici senzatia de "rusine", stupida si mahala-geasca, dar nici vreun fel de publicitate sau aplicatie, ca si cand ar fi fost vorba de cine stie ce isprava, asa cum am vazut de atatea ori. Era ca un fel de intentie-paranteza - ca sa zic asa - cu un suras putin dezolat.
- Te doare capul? Va trebui sa iei un purgativ
194
George
- (Plictisita, cu o strambatura comic jalnicA): Vai! (Tocmai cand era bolnava, inteligenta ei era deasupra, delicata, melancolica, de printesa devenita sclava.)
Sa ne intoarcem de la acel Capetown, neatins, fara noroc pentru mine, la aceasta Emilie cu carnea de gutuie moale, la povestea aceasta pe care puteam sa n-o cunosc si totusi o stiu eu singur, in toata dupa-amiaza asta, in tot orasul. Sting tigara si iau un scurt bilet.
Emy, nu pot accepta invitatia E o copilarie propunerea ta.
- Valeria spunea ca de vreme ce Cobalcea il invitase si pe el la masa, dandu-1 drept cumnat putea sa vie avea sa manance si el o masa buna la "Giordache". ii cerusem doar un lucru, sa-si puna un guler curat, ca de cand plecase de la gazeta era intr-o mizerie
Emy, nu te supararea ieri am plecat si v-am lasat pe voi la expozitie Mi-am adus aminte ca trebuia sa intreb ceva la fotograf. inca o data, nu te supara.
George
Rade gros, plin, sanatos.
- Era altceva El nu stiuse ca se plateste intrarea Si, cand s-a cerut taxa, s-a facut ca varul de alb Cred ca desi ne invitase, crezand ca e gratuit, n-avea bani nici pentru el, necum pentru noi doua. A inceput sa balbaie, de-ti era mila de el
Emy, scumpa mea, intotdeauna nevoia de a-ti scrie creste in mine ca o voluptate, dar poate ca niciodata ca acum. Dainuie in mine inca frumusetea orelor de aseara, asa cum dainuie in ghiocul proaspat vuietul haotic al marii. Asemenea seri justifica si scuza toate amaraciunile iubirii. Ce impacare profunda imi da surasul tau asa de cald, cand ma privesti!
Si trebuie sa fie asemenea seri lungi, petrecute impreuna, ca sa-mi dau seama cat de putin te cunosc, ca sa-ti descopar noi insusiri.
Niciodata nu ti-am admirat frumusetea mai mult ca aseara, Emy Nu vorbesc de capul tau, care, ti-am mai spus-o, imi aminteste desavarsit de Lavinia, fiica lui Titian, purtand, in tabloul pe care l-am vazut in singura mea calatorie in strainatate, o tava cu fructe. O impresie de sanatate trupeasca si sufleteasca, de bucurie- luminoasa, buna si sincera. E totul numai armonie in tine, Emy. Te ascultam aseara si te-as fi ascultat inca
. 195 ore intregi. Regaseam in tine, ca la inceputul de neuitat al iubirii noastre, inteligenta aceea egala, subtila si linistit patrunzatoare ca o mireasma. Niciodata n-am intalnit un mai firesc bun-simt, o judecata mai adanca si asa de frumos domoala. Linistea ta, cand povestesti, iluminata de surasul plin, cinstit, cu care sublimezi unele momente, ma face sa inteleg cat de fara pereche esti in aceasta lume cotidiana si meschina in care traim. Emy, iubirea ta imi sporeste orgoliul de barbat. Cu cel mai cald si mai recunoscator sarut,
G.D.L.
O intreb surprins, uimit, despre ce e vorba.
Surade larg amuzata.
- Am stat cu el de vorba, saracu, o seara intreaga. Ca stii uneori cand nu era nimeni de fata (ca sa nu se compromita?) eram draguta cu el. M-a pus sa-i povestesc fel de fel de lucruri. De la Barlad. Din teatru. M-asculta ca un copil. Nici nu-i mai venea sa plece.
Mi-e cu neputinta sa cred ca scrisoarea lui Ladima e sincera, ca toate acele insusiri erau cu adevarat descoperite. E prea mare deosebirea dintre ele si ceea ce arata Emilia, ca sa fie posibil ca un indragostit, fie el si Ladima, sa le si creada, scriindu-le. Socot ca el se amagea, cu oarecare luciditate. Seamana, intr-un anume fel cu Nd., batranul care. sta de vreo cativa ani la noi la tara. E fiul unui fost ministru de prin preajma razboiului pentru Independenta. A mostenit o avere frumoasa pe care a pierdut-o la carti, toata. Chinuit pana la dementa de acest vitiu, dupa ce a stors de unde a putut si cat a putut, facand datorii rusinoase, a ramas muritor de foame, prin cafenele, la batranete. Acum vreo zece ani, tata, facandu-i-se mila de el, i-a spus sa vie la una din mosiile noastre si sa ramaie acolo. Are cel putin casa si masa, fara grija. Ca intotdeauna si acum simte nevoia sa joace, dar vechilul si alti cativa mai rasariti de pe acolo nu vor sa joace carti cu el fiindca n-are parale. Cum face insa rost de bani, de la mine sau de la prieteni, intamplator, alearga sa-si caute parteneri. Acestia, stiindu-i patima, se lasa greu, spunandu-i acum ca ei nu au parale. Pana in cele din urma tot el le imprumuta banii de joc, numai si numai sa poata juca. Dar la sfarsit ramane fara nimic, caci ei daca pierd ii imprumuta din nou intruna, daca dimpotriva castiga, nu-i dau inapoi decat datoria, dar lui nu-i imprumuta niciodata nimic. Multa vreme am crezut ca experienta asta, macar in zilele cand o incearca, trebuie sa-1 dezguste definitiv de asemenea tova¬rasi de joc. Totusi nu Mi-a spus-o singur. E multumit ca a jucat chiar si asa.
Ceva din aceasta multumire e si in scrisoarea asta a Iui Ladima, care, patimas, imprumuta insusi Emiliei tot ceea ce-i trebuie ca s-o poata iubi si o iubeste anume, pentru ceea ce i-a imprumutat chiar el. 196
Emy, sunt nelinistit Lenuta imi spune ca ea treia zi cand n-ai coborat din pat Trebuie sa faci sa te vada neaparat un doctor. E ingrozitor Trei zile am lipsit si eu, si trebuia la intoarcere sa mi se intample ceva
Vin maine cu un doctor prieten sa te vad.
George intorc intrebator capul spre ea, caci tristetea din mine e tot o apa cu durerea omului acesta.
- Era un raclaj si, din cauza lui, o infectie care m-a tinut in pat aproape o luna de doua ori am crezut ca mor M-am opus, cred si eu, sa vie doctorul lui, sa afle ce am Cobalcea, care la inceput imi daduse bani pentru operatie, cand a vazut ca s-au cam incurcat lucrurile, n-a mai dat nici un semn de viata Gheorghidiu nici el, desi i-am trimis o scrisoare. in fiecare zi se ducea Valeria cu cate o scrisoare, ca sa aduca bani, dar mai totdeauna era degeaba Barbatii sunt scarbosi Cand esti bolnava, nu existi pentru ei.
Ea a deprins ritmul meu sufletesc, s-a angrenat povestirii insesi, de aceea imi da toate explicatiile firesc si ca o confidenta simpla.
Emy,
Am inteles aseara, dintr-un gest al Valeriei, ca o duceti putin cam greu, ca boala asta cade prost. Sunt sarac, Emy, si sufar ingrozitor ca la varsta mea nu sunt in stare sa fiu de nici un folos femeii iubite, care sufera atat cat suferi Ieri, dupa ce aplecat doctorul, a carui privire am pandit-o, ca un caine ochii stapanului, incercand sa ghicesc in ei, am ramas multa vreme sfarsit de oboseala si pustiu sufleteste, in sufragerie Mi-e sila de mine, Emy Sa vad cat de greu izbuteste Valeria sa faca fata pentru medicamente, pentru hrana zilnica si sa nu pot nimic! Mai ales ca am si eu necazuri Am fost recunoscator ieri proprietarului care n-a mai insis¬tat Ce sa fac?
George
P.S. iti trimit, ca sa-ti mai treaca timpul, cum stai asa in pat, vreo doua carti de citit. iti trimit si Cugetul unde am o poezie.1
E fn numarul de pe martie al Cugetului.
SAMARCANDA
Muntele sticlos din fund e la trei nopti Departare cu privirea. Sahi rascopti Plang ce-a fost cu ochii scosi. Oigurii mei Cresc in vaduri, vaile vuiesc de ei.
197
- Cum ifi spun, am suferit foarte mult, ca din toti barbatii care-i vedeam mereu, cat am fost bolnava, unul n-a mai dat pe la mine Ladima sta toata ziua pe langa casa, mereu speriat de orice paloare a mea Uneori ma plictisea cu tot felul de intrebari prostesti Emy, cum te mai simti? Emy, ia cutare e foarte bun pentru apendicita Ca-i spusesem ca am apendicita si fetele care stiau ce am - ele veneau, saracele - radeau sa se prapadeasca atunci cand el da zor cu apendicita. Esti de vina, Emy, cand ai fost la masa la unchiul tau, cu siguranta ca ai mancat ceva cu samburi. Nebunele alea radeau cu lacrimi, fjnandu-se de burta.
Merg spre turnul nalt, cat norii albi de grindeni, Margini nu se stiu, privelistea n-are, Tarile vecine-l vad de pretutindeni, Caravanseraiuri fumega-n hotare.
Sus pe munti spanzuratori cat cerul gol Cheama trecatorii suierand domol. Muste cat gainile rotesc. Leprosii Vamuiesc chervanele, aprind chiparosii.
Curcubeul peste Asia intreaga Cheama-ntelepciunea voastra sa aleaga. Iata flacari, stele, lumineaza albastre, Nasterea pe scurt a semintiei noastre.
Bajazet fnchis cu amintirea-n cusca Gratiile ca zabalele fsi musca. Hoarda, hoarda mea de aur peste tot. Prapur cu minciuna, cepeleag despot.
P.S. Am avut foarte adesea, lungi si nervoase discutii cu Ladima, la redactie, la S.S.R. sau la cafenea despre poezie. Dispretului meu, de altfel numai verbal, pentru aceasta falacioasa preocupare, el fi opunea un dispret de mag pentru orice alta forma literara decat poezia, fn acest sens, dupa cate am inteles, folosea el expresia "poezia pura", voind adica sa frisemne cu ea anume opera acelor poeti care n-au scris si nu vor scrie niciodata nici teatru, nici romane, nici critica, genuri, dupa Ladima, vulgare. El concepea structura sufleteasca a poetului ca o deosebire de speta, nu ca o simpla polaritate. Creatorul de poezie e un profet, un iluminat, e construit altfel decat ceilalti oameni, are simturi fn plus si darul de a transforma orice atinge. Pentru el frumusetea, tradusa prin muzicalitate, era un rit, indeplinea un oficiu esoteric. Ironiilor mele pe care le gasea "lipsite de intelegere", le opunea esenta imaterialitatii lui. fi indignau poeziile cu inteles curent, cu "morala" sau chiar cele cu un talc oarecare.
- Atunci esti partizanul "poeziei pure", asa cum o intelege abatele Bremond, ca o pura incantatie muzicala, indiferenta fata de continutul material al vorbelor, pretuind numai unicitatea lor formala, fncercam eu sa-1 determin sa-si formuleze sentimentul interior al ordinii lui poetice.
Spre surprinderea mea, protesta cu indarjire:
198
M-am dus ieri la cine ti-am spus, sa vand cinci foiletoane, pe care le-am scris N-a vrut sa-mi plateasca inainte decat pe unul. A spus ca dupa aparitie Mai incerc si la Adevarul Am vorbit cu dr. Nicolaevici-El crede ca se poate.
- Zau, saracu, avea jnima buna si noi radeam ca proastele. Tot Valeria a avut dreptate. Intr-o seara, mai de mult, cand avea si el bafli, Gina ar fi vrut sa mergem undeva sa supam si astepta ca el sa ne invite, ca fusesem impreuna la cinematograf. El insa nu ne-a invitat S* atunci Gina ne-a spus noua ca zgarcit trebuie sa mai fie. Dar Valeria ne-a certat rau: "Ia mai tacetf din gura cu asta. Fiecare isi stie mai bine socotelile lui decat i le stiu ceilalti Nu e bine sa judeci pe nimeni".
Si ai sa vezi ca, saracu, tot a gasit bani.
- Nici vorba, nici vorba! Abatele e un ratacit, un impostor. Nu exista o p°ez e pur formala. E o aberatie. Poezia trebuie sa aiba un continut, trebuie sa exprime ceva.
- Dar atunci nu e poezie normala, "impura", ca sa zic asa? Ridica bratele nervos si indignat de cursa pe care i-o fntindeanv
- Nu, ou, nujhtelege! Ceea ce e normal nu poate fi poezie.
- Atunci esti intocmai de parerea suprarealistului AndnS Breton, care socoate c3 poezia are ca obiect subconstientul, exprimat mai bine in incoherenta paraliticilor gene¬rali, frenetici, a caror modalitate suprarealistii cauta s-o realizeze cu oarecare pietate.
Ladima se imbufna si declara ca nu mai discuta cu mine, ca sunt iremediabil neinte¬legator.
Ma prefaceam uimit.
- N-ai spus singur ca poezia trebuie sa exprime anormalul?
- Da Nu insa orice anormal Nu mai sunt si alte stari, supranormale?
- fn sensul acesta, un fizician de geniu e si el supranormal fi inglobezi activitatea in poezia pura?
Hotarat, indignat, misca bratele ca niste vasle.
- Nu
- Atunci?
Dupa o lunga pauza, cu emotie, aproape:
-Dar visul?
Conveneam numaidecat, nu fara ipocrizie:
- Acum te inteleg. Esti un adept al onirismului E un punct de vedere care se poate sustine. Oniricul si orficui au fost delimitate de multa vreme ca perimetre ale poeziei Dar atunci revii la lipsa de continut. Visul si muzicalul sunt pura incoherenta
Ma privea cu o adevarata oroare, si explica domol:
- Nu Nu Nici chiar asa si cautand mereu: Exista indivizi care au anuiflite vise, un fel de realitate transfigurata. Ca viziunea unei supralumi Nu stiu daca e construita numai cu elemente din realitatea normala, sau e viziunea unui alt plan de existent3- E un peisaj deformat, dar nu intr-un mod vulgar, ca intr-un vis de pensionar care a mancat mult, ci dupa un potential superior, care este de esenta poetului.
- Da-mi un nume de astfel de poet, pe care-1 socoti apropiat de dumneata
- De ce nu? Gerard de Nerval, Edgar Pol, Baudelaire, Huysmans, in proza 1««-
- Da pare-se ca ne apropiem
199
Emy, uite aci alaturat 5 000 de lei ti-i trimit mai devreme, caci eu ma duc sa fac corectura la foileton si nu mai e timp- Tin sa stii de ei cu un sfert de ora mai devreme- Nici nu-ti trece prin cap de unde-i am. incer¬casem in zece locuri sa obtin un gir pe o polita- A fost imposibil Sub pretexte caraghioase: ca "din principiu nu girez"- sau ca "am avut odata un conflict" si altele, n-a fost unul dintre amicii cu semnatura sa nu ma refuze. Cand, ieri, l-am intalnit mergand pe jos, pe Calea Victoriei, pe Nae Gheorghidiu: de zece ori m-am luat dupa el si de zece ori am renuntat, convins ca ma refuza La un moment dat, s-a intalnit cu o doamna cu care a stat in loc, mai sus de Biserica Alba, poate un sfert de ora Daca nu as fi venit pana acolo, as fi renuntat.-. Parca aveam tetanos, asa eram de incordat si nehotarat totusi in fata portii lui, dupa ce am traversat, ca sa am aerul ca vin din fata si ca ne intalnim intamplator, l-am salutat. Am spus ca vreau sa-l rog sa-mi faca un serviciu si i-am aratat ce vreau N-a spus nici da, nici ba, la inceput Pe urma m-a intrebat ce mai lucrez si daca l-am mai vazut pe I. Pillat Mi-a aratat ca el se teme de o noua prabusire a leului. Dezolat aproape, i-am amintit sfios: "Domnule Gheor¬ghidiu, daca tni-ati da girul d-voastra mi-ati face un enorm serviciu" A raspuns distrat, cu doua degete in buzunarul vestei ca de obicei, ca ar fi o adevarata nenorocire daca tulburarile antisemite continua. Nu mai stiam ce sa cred. Peste vreo zece minute, i-am amintit iar Si am ramas uimit cand in modul cel mai firesc, ca o paranteza, mi-a spus: "Sigur, draga, cada Se poate Ai polita? Bun. Ai completat-o? Ei, bun." Eram tot dezorientat. "Sa merg inauntru s-o semnati?" "De ce?E de prisos. Du-te colo, reazem-o de fereastra si trage-i o semnatura pe dos cu numele meu La ce banca o scontezi? 5000? Ce te miri asa- N-ai de gand s-o scoti? Atunci ce-ti pasa? Semneaza acolo cum o fi Gheorghidiu si pace La revedere- Du-te, cred, mai bine la Banca Industriala cu care lucrez eu" L-am semnat M-am dus, am dat polita si in zece minute am luat banii. Emy in zece minute mi-a venit rau Duceam un petec de hartie si, pentru ca era semnata N. Gheorghidiu- luam in buzunar cinci hartii mari de cate o mie Asteptand, am vazut cum carau acolo, in custile salii mari, cosulete si cosuri chiar, cu teancuri de mii de tei.
- Am sa-ti citez o strofa din Gerard de Nerval, care e, daca vrei, semnul sub care sta destinul versurilor mele:
Je suis le t&iibreux, le veuf, l inconsoU, Le prince d Aquitaine a la tour abolie. Ma seule aoile est morte. Et mort luth constili Porte le soleil noir de la melancolie-
- Da fn sfarsit, ne apropiem E intrebarea daca e realizat in opera. Asteptam volumul promis de vreo zece ani Poeziile dumitale sunt prea risipite prin reviste.
- Nu stiu daca-l voi publica nici zece ani de aci incolo.
200
Ceea ce arata, pana la uimire si dezolare, cat de complicat este sistemul acesta al relativit^ti °.r in iubire e ca in acest timp eu il invidiam cu emotie si admiratie pe f^adima, care in vremea aceea se ducea foarte ades dupa-amiaza sa ia o c^tea si sa citeasca reviste Ia "Arta decorativa". Cand il intalneam venind de acolo, eu, caruia acest lucru ii era imposibil ca unui condamnat, aveam impresia ca el mai pastreaza pe haine un soi de polen sufletesc. De citi*> citeam si eu, acum mai mult ca oricand si cu un neintalnit soi de inversunare, cautand mereu asemanari, cum cauta unii bolnavi, care nu st u sisur ce au» >n cartile de medicina, simptome asemanatoare ci* a e or- § ceea ce ma impresiona cu deose¬bire nu erau analogiile de situatie si potrivirile de caracter, oarecum |prea tari, prea reliefate, caf e nU"mi spuneau mare lucru, cat un anumit ,soi de corespondente in sensibilitate, care ma infiorau cand le des¬copeream. Este uimitor cat ^e 01u t £eamana, in reactiile simtirii lor, doi .oameni care iubesc, oricat &T Pafea ca au caractere diferite. (Dar poate fa au aceleasi caractere si d£ aceea iubesc cu adevarat?) Determinismul ^psihologic e atat de mare, ii»cat cu toata iluzia deosebirilor de structura, s;unt incidente de asemanare^ amanunte, care te ingheata. Ca pe drumuri
B°y e si Mariotte descopera in a,celasi timp aceeasi lege, a gazelor, sau ca Newton si Leibniz, mereu f^ra sa stie unul de altul, au descoperit fiecare calculul diferential, e mai p,utin impresionant decat sa afli faptul ca doi oameni incearca aceleasi sjmptome psihologice din pricina aceleiasi boli fizice, in senzatii pe care y cred de neexperimentat, fndicibil personale. De aci vine prestigiul iutiens al doctorului care stie 5a intrebe pe un bolnav nu despre simpto-mele globale, puternice, ci desPre impresii crezute pur subiective. Nu despre durerea "in dreapta" despre crampe sau despre junghiul din pj,ept si tuse, ci despre cele care trebuie, traduc senzatii, crezute cu neputinta de intalnit la altcir*eva- N"" asa ca uneori ai impresia unui mjiros de carpa arsa? Nu 0} adesea senzatia ca pleoapele sunt de carton? Simti nevoia sa te in(inzi? ^ face rau carnea cu fibre mari si dimpotriva placere cea cu fib/"e scurte, dese?
Adica dintre cele care-ti Par> implica la medic sagacitate si deci CU]noastere profunda.
La fel te castiga prin patrurf^erea u*nu autorul care prezinta in carte ca/uri si caractere groase ca*" unanim cunoscute, ci anumite nuante colnsiderate aproape secrete, 0aic SUnt msa cu atat mai revelatoare, caci gai-anteaza ele singure si pe/11T adevarurile generale de suprafata.
201
Ni
O
Cu a e> o "a o 3. ** tn =i
2. > 2> 3 3 ""
Ig 3. o >> o" ff " &> c J* SJ ■2.
8-8 1.1 E
7 9« I? a garsoniera, ce culoare au tapetele, cate ferestre etc. Si cred ca am spus o multime de prostii, «aci nu prea stiam ce vreau. Si nu intelegea nimic. Nedumerit si simtind nevoia sa fac o gluma
- Nu ramane decat sa veniti s-o vedeti.
Se asezase cu coatele pe o vitrina, aducand umerii cam prea rotunzi, ca merele, legati in arc la spate, incovoiati in fata, caci rochia deschisa sus, in elipsa, descoperea cand pe unul, cand pe celalalt.
- Nu vad de ce n-as trimite un maestru in locul meu, dar nu vad iarasi, daca tineti sa vin, de ce n-as veni Si zambea cu o amabilitate de vecina, parca, atat de indepartat si indiferent, ca nu stiam ce sa cred. ii priveam mainile subtiri, nervoase, care nici un moment nu stau in loc, si contrastau astfel cu imobilitatea limpede si cu absenta ochilor.
- Domnisoara, imi este imposibil sa stiu ce vreau. Spun sincer Dar uite, daca esti buna, spune-mi, suma de 200 de mii de lei, cat vreau eu sa cheltuiesc, ajunge pentru ca sa-mi mobilezi trei camere? Uite, asta e cheia apartamentului care e intr-o casa noua si e gol. il poti vizita, poti hotari mobila cum crezi dumneata ca e mai bine Dupa vitrina, vad ca in orice caz te pricepi mai bine ca mine La 22 aprilie vreau cheia si apartamentul Te previn, domnisoara, ca la nota dumitale voi face o reducere de 20 la suta.
M-a privit foarte mirata, masurandu-ma cu capul intors, lung, spre mine.
- Da, desigur ca da
- Atunci
Si nedumerita
- in sfarsit daca dumneata vrei asa
- De ce nu? Tot acolo ajung A mai sovait putin.
- Da vreau sa spun stii se obicinuieste un asa-numit acont? Cred ca 1-a cerut pentru ca in prima clipa i-am parut neserios.
- A, da N-am insa bani la mine
- Nu face nimic. Veti trimite suma de 50 000 de lei, in cazul acesta, dupa-masa sau maine.
"Buna negustorita", mi-am spus.
- Aveti vreo preferinta?
- !?
- Spuneti-mi cel putin ocupatia? imi ingaduiti sa intreb, nu?
- Sunt secretar de legatie in Ministerul de Externe. in prag i-am repetat:
- in seara de 22 aprilie dorm la mine acasa. Nu? 204
Cum as putea sa-ti descriu bucuria pe care am simtit-o intrand in noua mea locuinta Era si ceva din placerea cu care pui intaia oara un rand de haine, dar era de vina si frumusetea locuintei.
Dupa-amiaza era cu soare proaspat de april, cald, cu razele foarte lungi, parca umede si, nu stiu cum sa-ti spun, mai grele decat de obicei, cand am trecut pe acolo. Dar servitoarea, angajata de harnica mea furnizoare, nu m-a lasat sa intru, "ca asa a spus domnisoara". Este caraghios, insa de-abia asteptam sa vad cum e, asa cum iti dai seama ca e caraghios sa astepti sa vezi daca ti-au reusit niste fotografii, dar tot astepti cu nerabdare.
Trebuia sa ma duc la club, la o partida de bridge si nu m-am dus. Azi ma gandesc de ce putin depind intamplarile esentiale din viata noastra. Am pornit-o cu "rabla" spre Sosea As fi vrut sa fac o plimbare de o ora pana la Ploiesti, lunecand usor, numai ca sa simt pe ochi, in jurul gatului, pe maini, prospetimea care adia a primaverii. Dar de la aero¬drom gropile iti taiau orice pofta de viteza si de ingandurare la volan.
M-am intors pe la 8 jum Se inserase Vestiarul nu era gata, n-avea nici macar cuier si am trantit palaria pe parchet, asa copilareste, ca sa fac tot ritualul Din vestiar o usa, in fata, da in birou, iar alta, mascata, in stanga, da intr-un hol mic Mi-a deschis ea insasi cand am sunat si, emotionat, am intrat in birou Dadea o impresie de intunecare geometrica intima. il tapetase cu un fel de sac fumuriu. in loc de birou propriu-zis, o masa foarte lunga, fara sertare, ca o blana groasa, de stejar lacuit afumat in spate, trona un fel de casa de bani, de stejar lacuit, cu o usa groasa, nu cu sertare Peretele opus era ocupat de un divan-coltar, lung si ingust, deasupra cu raft de carti, in laturi cu etajere subtiri, tot pentru carti sau vase de flori. Un alt cufaras lacuit pentru licheururi, o masa din trei blani, doua intretaiate si acoperite cu alta patrata in mijloc. Fotolii mici, cubice. Pe jos un covor de o singura culoare, cafe-nie-verzuie, ca si stofa divanului, ca si draperiile.
- Aci ai sa-ti primesti prietenii. Aci, nu in dormitor, si suradea Un birou mare, fara sertare, ca nu esti profesor. Dosarele diplomatice, te intorci si le pui in dulapul acesta masiv. Prietenii dumitale vor vrea sa stea comod de aceea divanul lung N-am pus jilturi adanci, ci jumatati numai, in jurul acestei mese de licheururi, si aratandu-mi dulapiorul: acolo pastrezi sticlele de bauturi. Raftul acesta, jos, e mai putin pentru carti, mai mult pentru bibelouri. Cubul acesta e lampa de birou Lang*a divan sunt alte doua mai mici cu abajur de hartie pergamentata.
Ceea ce ma incanta era simplitatea geometrica, fumuriul acela lacuit pe care luneca privirea impresia de confort si strict necesar, in cel mai real lux.
205
Trecand usa subtire:
- Cu holul asta mic era mai greu, ca are prea multe usi Noroc ca trei din ele sunt mai spre capatul acesta. Am pus si aci un divan larg de tot de forma locului si taburete, cuburile astea, cu aceeasi panza ripsata, caci am impresia ca nu vei primi vizite solemne si oficiale, ci vor fi prieteni care vor sa stea tolaniti. Cand iti vine in birou cineva cu care ai de vorbit mai important, ei pot trece aci. Mescioara asta joasa e pentru lampa, ceasca de ceai, cafea, dar poate sluji si ca etajera de carfi si bibelouri. Dar stii ca iti trebuiesc tablouri? O mescioara patrata, uite, daca ei fumeaza, sau beau cafele. Am pus dormitorul acolo, ca sa fie mai ferit. Intri si de aci din hol, dar mai are daca vrei o iesire, sau o intrare, caci prin baie comunica foarte comod cu sufrageria, iar de acolo, cu scara de serviciu. A intregit surazand: Dar e pacat ca si iesirea din fund e tot prin gangul de la intrare. Holul era albastru ca sineala.
Dormitorul, dominat de fumuriu lacuit si de auriu, caci si tapetul era cu patrate de culoarea paiului degradat, avea un pat-divan mare foarte jos, sprijinit pe picioare mici, ca un scaun, scurte si drepte. Pe el o mare cuvertura de catifea paroasa, aurie, jos un puf, cat o roata, de rips albastru. Un dulap care abia imi venea pana la piept, dar gros, cu usi laterale, era intre capataiul patului si peretele din fund.
- Sa-ti incapa hainele barbatesti, lateral. La noi, cu rochiile inguste e mai usor. Desi pare bloc cu patul, se detaseaza insa ca sa se poata curata usor. Deasupra e suprafata lacuita, cat o masa de mare, poti pune lampa, carti, bibelouri, orice vrei.
Opus dulapului era o oglinda mare dreptunghiulara, cu o mono¬grama de metal negru in stanga, asezata deasupra unei lazi de artar lacuit, lunga si joasa.
- Mobila asta nedefinita e un fel de cuier daca vrei, de atarnat seara hainele, caci nu mai sunt scaune cu spatar pentru haine, ori de pus obiectele pe el.
Mai erau doua fotolii joase, largi, cu spate de divan si cu razamatoare laterale de nuc lacuit, arcuite pana in podea, comode, cu duble perne de matase inflorata, albastre de tot. in coltul liber dinspre fereastra, imi cumparase, cu o amuzanta com-petinta, aparate de gimnastica de camera, vasle si minge de box.
Am trecut apoi in sufragerie prin baie, pe care o lasase montata cum a fost, adaugase numai o etajera de sticla si nichel, in fata unei oglinzi mari de cristal. Sufrageria, cu tapete ca nisipul, avea un dulap scazut si lung cat peretele, iar in fata lui o masa lunga
- Daca ai prieteni, ori o asezi in mijloc, ori o transformi in galantar cu gustari Cand mananci singur acasa, ai masa asta patrata, din mijloc. Ti-am pus scaune inalte taranesti, ca forma, dar modernizate. Usa 206 astalalta da in hol, adica e aproape lipita cu usa biroului, deci cand le deschizi pe amandoua, musafirii dumitale pot avea biroul, holul si sufra¬geria la dispozitie, lasandu-ti odaia de dormit in pace. De aceea i-am pus si o perdea groasa de stofa Stii, uneori e bine sa nu stie camera din stanga ce face camera din dreapta. Mai lipsesc, fireste, multe lu¬cruri Tablouri bibelouri Poate un aparat de radio, patefon, tele¬fonul, pentru ca locurile sa devina confortabile pentru dumneata.
Treceam ametit dintr-o camera intr-alta Azi, mobila cubista s-a generalizat si nu mai face impresie, dar acum patru ani nu erau in Bucuresti decat extrem de putine locuinte mobilate astfel. Abia daca incepusera unele banci. Mie imi place nespus de mult si cred ca e indreptatita aceasta preferinta a mea La o masa oficioasa, cand eram la legatia de la Paris, numaidecat dupa razboi, se discuta despre epoca noastra Pe drept cuvant, un invitat francez spunea ca e o epoca mare, caci are in ea razboiul mondial cu intamplarile si fortele manifestate in el. Un scriitor tanar, de la sectia de propaganda a Ministerului de Externe francez, sustinea insa, dimpotriva, ca e o epoca de imitatie si crasa vulgaritate.
"O epoca fara stil - spunea el atunci, in 1919 - o epoca fara spirit de inventie in arta. Nu vezi, casele noastre mari practica stilul vechi¬turilor? Resturi: Louis XIV, Louis XV, Louis XVI, Empire etc, cum¬parate scump la licitatie, ceea ce e o rusine. Obiectele uzuale n-au nici o forma, sunt degenerate din modelele vechi, casele imita tot arhitectura Renasterii, a barocului, a rococoului." "in schimb - a intregit cineva ironic - avem revolutia in arta: cubismul", si toti au inceput sa rada. Mi se pare insa, daca mi-e permis si mie, un profan, sa am pareri in aceasta privinta, ca daca acest cubism e poate caraghios cand deseneaza capete din triunghiuri diferit colorate sau alte nazbatii, nu se poate insa tagadui ca in arta decorativa (caci e singura arta care se schimba de la epoca la epoca, pentru ca Shakespeare si Racine raman permanent valabilI), adica in arhitectura si mobilier, cubismul a creat "stilul epocii", cum se va zice probabil mai tarziu, dandu-ne semnul deosebitor de alte timpuri, si deci chiar titlul de noblete pe care il cerea tanarul scriitor inca din 1919.
Daca o fi asa, daca n-o fi asa, eu tot eram plin de bucurie.
- Domnisoara, trebuie sa bem neaparat un pahar de vin pentru inaugurarea locuintei mele. Si pe urma, zapacit: Dar mai intai s-o platesc.
A zambit.
- Da, daca vrei si asta, nota este pe birou Pastreaz-o asta-seara, verific-o Maine e Sf. Gheorghe. Treci vineri pe la magazin.
207
- Da, vineri Te rog mult insa, domnisoara, sa bei cu mine un pahar de vin.
A aprobat, cu un suras nedecis, cu o ridicare nedumerita a bratelor. Scriam un bilet ca sa trimit servitoarea la club, sa-mi aduca un menu si cateva sticle de sampanie.
Citea peste umar si m-a intrerupt.
- Dar bine, asta e un banchet intreg
- Un simplu dineu, menu-ul clubului. A privit surazand, rasfatat.
- Stii ce? E obisnuita sampania pentru inaugurari Eu insa prefer un vin frantuzesc, cu conditia sa nu fie "Bordeaux" Eventual un "Her-mitage" rosu, sau un "Chateau-neuf-du-Pape", Nu?
Am privit-o, mirat de preferintele atat de precise si oarecum savante. Mi-a cerut apoi lista si a taiat tot ce cerusem, scriind: sunca slaba sau pui rece, branza alba sau svaiter cel mult
- Un Rocquefort?
- E dezgustator
O priveam mirat, caci femeile prefera mancarurile si mirosurile com¬plicate.
A scris singura abia descifrabil.
- O cutie de compot de caise "Stirbey", caci prajiturile nu merg cu "Bourgogne", si a subliniat marca. Toate acestea se mai pot lua de la bacania de sub "Athe nee Palace", inclusiv vinul.
Acum venea, fireste, bucuria de a manca in garsoniera mea, despre care in oras se vorbea cu anticipatie, caci anuntasem ca ma mut de acasa. Nu avusesem pana atunci decat o camera mobilata, buna cand intarziam prea mult in oras.
Parca eram un copil care se juca de-a menajul
Si uite nici azi nu-mi dau bine seama, dar cred ca daca mi-a placut s-o retin la masa, a fost, nu ca femeie, cat ca parte integranta a acestui moment nou pentru mine Era asa de potrivita acestui interior aranjat de ea, incat mi se parea ca daca o sa plece, are sa plece sufletul casei. Ma gandeam, mai tarziu, indurerat, daca nu cumva, mobiland atatea case, ea nu va mai fi facut cumva parte integranta si pentru alti bene¬ficiari Stim vreodata?
Culmea era insa altceva De. obicei nu era nici o femeie care sa nu-mi dea senzatia ca pierd timpul cu ea; in sensul ca mi se parea ca puteam sa fiu, cand eram cu ea, mai bine cu alta mai interesanta, intr-alt loc, la Sosea, acasa la ea, sau aiurea Ma plictiseam in mod stupid, ravnind mereu, fara sens, ca sa zic asa, la vrabia de pe gard Mai ales dupa posesiune, era ca un fel de graba plictisita, fara jena, sa plec numaidecat de acasa Acum, dimpotriva, nu vedeam ce ar fi putut sa 208 fie intr-alta parte mai interesant decat ceea ce aveam; mi se parea ca la ora asta aci trebuie sa fiu, ca nicaieri nu ar putea fi mai bine dar mi-am explicat atunci ca e din pricina locuintei.
Gustarea a fost delicioasa, de-ti venea sa aduni si firimiturile de pe masa Are dreptate Mancarurile acestea simple sunt mult mai bune.
- Nu-i asa? mi-a spus ea Dau o impresie de curat si sanatos Nu de putred si amestecat.
- Nu va plac preferintele complicate?
Sedea cu amandoua coatele pe masa, cu bratele tinere si rotunde, imbracate in albul atat de delicat al bluzei, cu mainile subtiri si lungi, crescute parca din mansetele moi de batist si mereu plimbate in jurul obrajilor, sporindu-le feminitatea. Pe degetul aratator drept, avea un inel cu piatra neagra de onix, banal, dar care o prindea, sporindu-i albeata.
- Nu, domnisoara, serios, spune-mi ce preferi?
- imi place lumina apoi pamantul cartea rochia fructele zapada tot ce e neprefacut net.
Si-si ducea mereu mana gracila si nervoasa ca sa-si aranjeze cand buclele, care nu-i cadeau de altfel, cand rochia care nu i se parea niciodata decenta.
Mai tarziu m-am mirat mai putin, cand am vazut ce ingrozitor de complicate sunt insa aceste gusturi simple, desi, de altfel, tocmai pentru acestea si pentru alte, neasteptat de simple, o botezasem ciobanita, caci avea oroarea oricarui pretins rafinament si dezgustul oricarei perver¬siuni (ceea ce nu excludea, dimpotriva, epuizarea pana la dementA).
Vinul ii incalzise obrajii.
- Luam cafeaua in birou?
- Nu, in micul hol
Am rugat-o mai tarziu sa ramaie la mine.
A zambit, privindu-ma cu ochii albastri, putin galvanizati, cum sta asa trantita pe perine in colt, cu mijlocul putin frant, cu un picior intins si cel deasupra indoit de la genunchi, aparand mulat prin rochie, parca era la ea acasa - si gandul acesta ma amuza.
Suradea, mereu, cu ochii vioi stralucitori, in albul uneori verzui si mat al corneei.
- Vrei sa inaugurezi casa?
- Nu dar tot esti aici. Esti asa de bine aci Parca e un cadru pentru dumneata.
A zambit iar, isi rezemase un cot de o perna de catifea albastra de tot, patrata, care infatisa astfel bratul nervos ca pe o decoratie rara. Din cand in cand isi tragea rochia taiorului dedesubt, caci i se descoperea genunchiul indoit.
209
- Motivul e serios si lungita acum de-a latul divanului fuma, cu amandoua coatele inapoi, sprijinite nervos si delicat de spatarul albastru si molatec, facut parca numai din perine scumpe de puf. Dar stii ca la mine acasa am cu totul alt cadru?
Pe urma a stat mult pe ganduri; incurajat am revenit.
- Ai putea sa pleci de aci?
- Vrei sa spui de langa dumneata? si-i sclipeau ochii viorii de ironie.
- Nu, de pe divanul acesta
Am venit langa ea si am rugat-o - jur - frumos cum n-am rugat nici o alta femeie in viata mea.
- Ramai aci.
Gura foarte mobila in rombul ei inefabil accentua ironia.
- Nu ai impresia ca amorul acesta ia o nuanta conjugala?
- Daca pleci de aci plec si eu ma duc la club oriunde nu stiu. A tras din tigara, s-a gandit indelung, mi-a intalnit privirea, care ruga cu emotie, a examinat parca abajurul de hartie pergamentata, albastrie, sprijinit pe vasul sferic siniliu care purta lampa. Pe urma s-a intors spre mine, s-a ridicat in picioare.
- Bine, raman dar cat e ceasul? 11? Ma duc pentru o jumatate de. ora si ma intorc.
- Ce mai e si asta?
- Nu stiu; daca vrei.
- Pe cuvantul dumitale ca te reintorci? isi pusese peste bluza-camasuta taiorul care-i strangea talia, iar la gat vulpea.
- Ma reintorc.
- Da-ti cuvantul.
S-a oprit din incheiatul manusilor negre care-i veneau peste maneci, si-a ridicat privirea viorie, umeda, spre mine.
- Nu mi-1 dau, pentru ca e posibil ca jos in strada sa am chef sa nu ma mai intorc, dar cred ca totusi voi reveni. ingrozitoare asteptare nesiguranta asta emotia ca o voi vedea dezbracata, desi parea sa aiba corpul mult prea slab curiozitatea sa stiu cum e in felul ei cand va fi goala prin casa cum are sanii Am fumat tigara dupa tigara. S-a intors peste vreo patruzeci de minute. Cand am auzit-o jos, m-am speriat ca de o halucinatie. Aducea un pachet, ca de carton, in hartie alba. Am crezut ca e ceva de la vreo cofetarie.
- Ce mai e si asta?
Si-a aruncat vulpea de la gat, a pus pe un taburet palaria si manusile negre deasupra.
210
- Lasa-ma sa-1 duc in baie si 1-a desfacut pe jumatate surazand comic, ca sa-mi arate
Erau o perie de dinti, sapun si inca un anume obiect de toaleta.
- Da-mi inca un pahar de vin, ca prospetimea de afara m-a trezit Am cutreierat pe strada cu masina, sa gasesc o farmacie deschisa, servita de vreo femeie E stupid, dar ma jenez sa cer unui barbat, fie el si farmacist, asemenea cumparaturi.
- Ti-e frica sa nu ai copii?
- Nu asta in primul rand, pentru ca un copil mi-ar placea sa am Dar daca ameteala dintai ma face sa accept un barbat o clipa dupa aceea mi-e sila de el As muri, de nu ar fi o camera de baie alaturi. Nici chiar barbatul meu
- Care barbat?
- Nu are nici o importanta ca dumneata imi spui mereu domnisoara, ca incasatoarelor de la tramvai, dar am fost maritata Sunt divortata acum.
Am ramas mult pe ganduri Era ceva foarte jignitor in indiferenta asta cu care vorbea.
- Dar stii ca e cam dezagreabil pentru un barbat ceea ce spui?
- Te simti jignit dumneata?
- Da
- Nu stiu, poate ca as putea fi altfel, cand as iubi un barbat, dar nu l-am iubit nici macar pe fostul meu sot, care m-a dezgustat cel dintai De ce esti posomorat? Pot sa-ti spun ca-mi placi. Dar nu atat de mult - si a scazut vocea - ca sa te iubesc.
Si-a aprins o tigara si am imitat-o Ma linistisem cu totul si o simteam acum putin cam straina. Asa a inceput aceasta intamplare atat de plina de durere, care a urmat. Nu ma iubea si n-o iubeam, nici macar n-as putea spune ca o doream, caci fusese mai mult enervarea ca pleaca, si despre ea cred ca, de asemenea, nu ma dorea. Ostentatia cu care se ametea cu vin ma lamurea cu totul in privinta asta. Hotarasem amandoi, simplu, un fel de posesiune lucida, rece. Eram asa de stins, ca o clipa am avut fiorul ca nu voi putea fi barbat, mai ales ca acum toata curio¬zitatea de a o vedea goala disparuse, caci imi intarisem asa, fara motiv, din simplul fapt ca se intorsese, banuiala, provocata de faptul ca avea clavicula mladioasa, dar, oricum, vizibila, ca e prea slaba.
- Mai e vin?
I-am turnat din nou. Era pe coltul divanului, cu mana sprijinita pe mescioara, cu genunchii mai sus decat mijlocul corpului si, unul peste altul, picioarele intindeau desavarsit ciorapii, ca si cand ar fi fost cu intentia de a-i prezenta.
Fuma foarte ingandurata, si eu ma intrebam cum sa fac s-o sarut.
211
S-a ridicat hotarat.
- Nu raman.
Am tresarit incremenind, caci vedeam ca se gandise prea mult la ceva si banuiam ca regreta ca a ramas. -De ce?
Gandul ca pleaca imi dadea din nou senzatia ca pierd ceva de pret Si enumerand comic:
- N-am nici pijama, nici camasa Si probabil, n-ai nici dumneata Eu ti-am cumparat numai putina rufarie de pat si de baie Ma gandeam ca ai sa trimiti servitoarea sa-ti aduca lucrurile personale de acasa.
Mi s-a parut asa de copilaroasa si comica, incat era sa izbucnesc in ras.
- Atunci, te duci inainte, te dezbraci si te culci Ce nevoie ai sub cuvertura de camasa?
S-a gandit, a tras din tigara, iar mana, iesind din manseta de batist alba, mi-a dat repetat impresia unui pistil palid, de crin alb, urias.
- Bine, ma duc, dar sa nu vii decat cand te voi chema eu.
Am fumat inca o tigara cu linistea unui barbat care stie ca alaturi o femeie se pregateste pentru el. Faptul ca era o femeie pe care nici nu o sarutasem inca facea totusi stanjenitor de neobisnuita imprejurarea si aproape ca ma intrebam nedumerit ce are sa mai urmeze si mai ales prin ce treceri.
Am fost chemat pe nume si am intrat in odaia de dormit Cu capul pe perina strangea, cu pumnii varati dedesubt, cearsaful, pana sub bar¬bie, sus. Am ramas incremenit in locul femeii atat de sigura de ea, de pana adineaori, atat de constienta de tot, era acum in pat un cap de fetita putin speriata, cu ochii mari umezi, in care tremura nelinistea, gura ii era crispata intr-un suras, care putea fi si indurerat si pedepsit de emotie
M-a induiosat adanc. Mi s-au impurpurat obrajii de uimire. Am ingenuncheat pe puful mare cat o roata, de langa patul scund. Mi-am apropiat capul, privind tulbure ochii limpeziti si totusi plini de neliniste, care cereau o inutila si copilaroasa indurare. Gura sfioasa ar fi vrut mereu sa zambeasca, dar nu izbutea sa arate decat putin de tot din albul dintilor de sus. Am apasat-o si am simtit-o putin umeda si calda sub buzele mele. I-am petrecut mana stanga sub ceafa, cu mana dreapta i-am prins barbia - si dupa ce i-am desfacut si zdrobit usor buzele ca sa le potrivesc in toata suprafata lor gurii mele, am sorbit toata nelinistea si toata duiosia lor, ca un destin inceput.
Dar cotul mainii mele drepte, ale carei degete imi apropiau de buze barbia si gura ei, a zdrobit, prin panza cearsafului, un fruct mic si elastic al pieptului, care m-a infiorat. Am smuls cearsaful, cu toata opunerea
212 speriata, si l-am aruncat in mijlocul camerei, ca sa nu se mai poata acoperi. Am descoperit atunci un corp de femeie despre care pot spune ca la fel n-am mai intalnit niciodata. Cum statea asa, culcata pe spate, sanii mici, priviti de deasupra, abia se desluseau, se inchega totusi o zona molatica, deasupra careia, samburele mic, inconjurat de un banut de culoarea vinului, odihnea ca pe o pernita discreta. Cand corpul era privit lateral, insa, forma nedefinita a sanului se unduia cald spre subsuoara intr-o suava intorsatura, pentru ca sa revie intr-o noua rotunjime, dede¬subt, a omoplatului, care invita sub el palma Toate aceste lunecari calde de linii anulau impresia pe care o facea cand era imbracata ca ar fi slaba. Cosul pieptului, lamurit, lasa sa apara ocolul ultimelor coaste, atunci cand porneau lateral, iar pantecele se strangea ca un trup de sarpe. Muschii subtiri, infasand strans talia, creau unduiri sub piele si dau o impresie de sustinut si robust. O linie pornea de la gat, se adancea usor intre sani, se mentinea mai larga intre indoiturile spre afara ale ultimelor coaste, cuprindea in ea ochiul micut si gingas din mijloc, asezat ca pe o pernita, usor contractata, si pe urma se pierdea in linistea triunghiului ca matasea porumbului. incheieturile coapselor se ghiceau si ele, razbatand putin in marginea molateca a pantecului, laudand feminitatea calda a bazinului, dar la spate soldurile aveau o rotunzime desavarsita, tare ca de mar, in asa fel, incat iti puteai petrece mana pe sub salele inguste de copilandra fara sa salti prea mult mijlocul care-ti mangaia el palma cu degetele resfirate de sub el. Ce m-a uimit indeosebi erau insa picioarele, care incepeau nu din dreptul sezutului ca la atatea femei, ci de sus, din sold, lungi, rotunde, robuste, abia ingustate spre genunchi. inauntru, liniile gingase, cu impletiri de vine usor transpa¬rente, care aratau drumul incheieturilor dintre coapsele rotunjite, tari, si pantecul, mic si moale, erau limpezi, tocmai prin aceasta deosebire de densitate, si lung oblice.
Si sub apasarea buzelor simteai unduirile de floare tare ale acestui corp, sprinten chiar cand era nemiscat. Era ceva cu totul de necrezut in toate acestea, o nedumerire sporita probabil prin intorsatura nesperata, fata de ceea ce banuiam si asteptam, fiindca o credeam prea subtire si slaba.
Ca si cand as fi vrut sa vad din nou ce ochi sunt inzestrati cu un asemenea trup, mi-am apropiat fata de fata ei. A intors capul cu un zambet ranit, cu ochii de un albastru umed, intens, pe care pupilele, marite mult, ii faceau aproape negri acum, cautand parca un sprijin in gol. Ardea toata, cum nu mi se imtamplase sa intalnesc un trup arzand Cu silnicie am vrut sa-i stapanesc ochii, dar i-a intors tot mai mult. I s-a rasucit putin si trupul, iar in clipa aceea piciorul dinspre mine cu coapsa lunga s-a indoit, lasand sa se vada, pe sub ea, rotunzimea moale,
213 du-ma ApoT
incapatanai sa-i privesc sifn c ochH f *" ^ SCf " T^, edeschiderea si fram5 f i 51 frangerea buzelor, pandind
ApoT cft de coapsa, i-am rfcffi fo^? ^ %
incapatanai sai i if H f *" ^ SCf " T^,
51 frangere blor pandd si
trei
mea pana atuncf
ice
103 r daca aieamdb f miSC3m "n brat daca fcdoiam putin un
P^J ck t facea si mai siSv3 """^ aceasta senza^ de bunavoie adaoca se tacea si mai simtita, cum se face mai simtira n voiuntate continua cand intervin atingeri mici noi. l voluptate
Cand 3 deschis, revenind, usa ma«Mi3 * i frumC"Se,e. TaIia 5i "a ta* S?S mfcr, c"lc«, pareau susfnuU sus de co5ul pieptului
Parea putin zapacita de lumina, dar dupa ce s a infnr, sa caute comutatoru - sa stinga dandu-si seama ca e maiaproapepanS a"g fricoasa spre mine. Cand s.-a sucit inca pufin talia ca sa caSe butonul, am va^t mtr-o clipa ca, privita din profil, linia fatreaea? corpului ei I Sr ai> V1C PUtm °bliCa fa i dffTi ulceI
N,am vorbit inca multa vreme, iar inceputul, dupa o indelunga fra-rST 3 f°St ° imrebare a Xfnimerit
_ A5culta, si iar am privit-o uimit in ochii albastri, sfiosi, de ce mi te-ai dat. aTulburi" nU ^ raSPUnS -a ° *** *>**"» ?«
Anl venit peste cuta de cearsaf care se formase intre noi si ne despartea corpurile. O simteam si pri" olandaj ca,d- £lTJ pasare.
gambit nedumerit.
AJJJ gambit nedumerit.
_ Mi se pare atat de ciudat ca mi te-ai dat. Spune-mi, ma iubesti?
214
- Nu
- Atunci?
Din nou m-a invaluit cu privirea, ridicand pupila spre mine, spre pleoapa ei de sus. Gura i se marise intr-un zambet intristat si trebuie sa spun, desi am vorbit despre el adesea, ca atunci intaia data mi-am dat seama de acel romb vag care-i incadreaza neasemanat de frumos gura indurerata cand surade.
- Nu stiu n-as putea sa-ti explic. M-a impresionat gestul de a-mi da cheia A dizolvat totul in mine
- !?
- Traiesc intr-o lume atat de rea neintelegatoare. Vocea ii parea inlacramata. Si-a muscat usor buza de jos.
- !?
- O lume cupida, framantata de banuieli meschine Gestul cam traznit asa cu voie buna m-a cutremurat Simteam ca trebuie sa-ti raspund cu ce e mai bun in mine
I-am luat mana calda, i-am mangaiat parul. Mi-a zambit copilaros.
- Ceea ce facusesi era dragut, iar lucrurile frumoase sunt putine daca le lasi fara raspuns e pacat Si arcuind usor umerii, intorcand iar capul, ca o lamurire mica a gestului ei: Mi-ai cerut asta. Si-a culcat apoi incet obrazul cu o bucurie trista pe bratul dus sub capatai.
De la o vreme, simt ca Emilia ma priveste cu o liniste penibila. Ma examineaza cu o curiozitate de musca plictisita. Dar trebuie sa merg spre destinul gandurilor mele, pentru ca ma duce intr-acolo o memorie care scapa oricarui itinerar al ratiunii, cum viata vegetativa scapa con¬trolului vointei. De altfel, aceasta traire in trecut, aprig si voluptuos dureroasa, tine, fara indoiala, de ordinul vegetativ. N-as putea sa o provoc oricand vreau si nu ma pot sustrage ei orice sfortare as face. intrebarea Emiliei mi-e penibila ca o intrerupere dintr-o imbratisare prelungita.
- Ai dormit?
- Nu.
- Erai cu ochii inchisi
- Ma gandeam Ma gandeam la bietul Ladima acesta Ceea ce calculasem cu grija sa nu marturisesc mi se pare ingaduit sa afirm acum cand mint. Pentru intaia data, incurajata, Emilia are o vorba afectuoasa pentru el.
- Era baiat bun, saracu Ma mai necajea el cateodata Dar ii parea grozav de rau Venea pe urma sa-si ceara iertare Ce puteam sa fac? Mi-era mila de el Dar intelegea si el ca nu se poate altfel.
O privesc uimit
215 obosit Am si acasa plictiseli Nu stiu daca am sa raman, pentru ca atat cat imi dau ei nu scot nici chiria si o cafea cu lapte pe zi As vrea sa introduc o cronica dramatica, desi e o revista de specialitate, Emy, dar nu stiu daca o sa-mi dea teatrele bilete. in orice caz, la nevoie, cumpar si tot ma duc Vreau sa continui neaparat ceea ce am inceput la Veacul imi spui ca ai primit cu posta taieturi din gazeta cu ecouri, in care sunt injurat nu e nimic nimic, Emy Nu stiu daca tu cunosti un vers din Rimbaud, care nu-mi mai iese din cap de vreo doua luni incoace:
Des serpentes gtants divoris par depunaises.
Cu astfel de "oameni" lupta e zadarnica
Anecdota din gazeta lor despre rautatea mea e o stupiditate Nu cred ca sunt asa cum ma vad ei Dimpotriva, simt uneori ca e in mine o imensa doza de bunatate inutila O bunatate cu care nimeni nu are ce face O bunatate care se trece ca un fruct necules. O bunatate care se resoarbe, descompusa, ca o otrava.
Cu bine, Emy, draga mea.
G.
P.S. -Am trecut ieri pe la cizmar sa vad daca pantofii sunt gata Trec maine sa (i-i aduc. inteleg, intens, ca un surub rasucit in gandul meu, ca va trebui, cu orice pret, sa iau aceste scrisori, care nu trebuie sa mai slujeasca, pentru nimeni in viitor, drept afrodiziac.
Ma intreb insa daca nu va fi nevoie, pentru ca sa castig increderea Emiliei si sa-i pot cere scrisorile, sa ma culc (ca sa intrebuintez barbaris¬mul si eufemismul acestA) cu ea din nou. Dar numai gandul acesta si ma , descurajeaza Niciodata n-am avut-o de doua ori pe Emilia O data da, caci vin ametit de pe drum de imaginea care ma obsedeaza si, oricat de mediocra, intaia ei imbratisare nu ma dezmeticeste decat aproape de urma. Dar a doua oara nu, caci incep sa mi se nazare toate lipsurile ei, si nimic nu vine sa-mi contrabalanseze sugestiile de dezgust care urmeaza.
Ceea ce ma surprinde insa e constatarea ca nu corpul Emiliei ma impiedica s-o am inca o data, ci capul. in anume sens, corpul ei nu e lipsit de frumusete. Asa cum sta pe spate acum, cu mainile sub cap, cu un picior indoit, iar cu celalalt, dinspre mine, intins, nu pot spune ca e urata. Nici un moment carnea nu atarna pe ea, caci e tanara. Sanii s-au inmuiat, dar fara sa-si piarda conturul. Si-au largit numai putin baza Pantecele nu coboara brusc, cand se termina coastele, caci are cosul pieptului lat, ci ramane asa intre coaste si incheieturile scurte abia
218
jar jjie insa aparente, ale coapselor, ca un vas plin cu cateva ocoluri de £uVjCnis al si care se suge putin in dreapta si in stanga. Ochiul mic, "■ un arc buricului, e subliniat de o cuta usoara, dintr-o parte intr-alta» c^ incjeo. de paranteza culcata ce se topeste usor spre solduri. Ceea ce ar - cativa sebi plastic e pernita de carne triunghiulara, care precede c^ musete carlionti de matase blonda ai feminitatii ei. Acolo, inca, are °. J^ proaspata de blonda grasa E sigur ca acolo e, in felul ei, mai" decat doamna T., care este acoperita cu un puf aramiu excesiv- ^^
Toate ar fi cum ar fi, daca n-ar avea capul pe care-1 are. Bot . ^ fruntea limpede de orice cuta, cu nasul frumos, indreptat "janci arcadele geometrice arcuite spre tample. Orbitele ei sunt fara ad ^SC) jar Ochii mari, sus, sunt despartiti, cu o indoire, de sprancenele " |eoapa jos obrajii pornesc imediat de sub gene, reducand la minimuri1 p* njcj un O frumusete ideala desenata de un profesor de caligrafie, f^ra st j^a mister, care tine in acelasi timp si de acadea si de parfum Pr gandesc iar: cap de pisica de lemn cu coc la spate. . corpul
Se spune adesea: femeile nu trebuie sa arate prea mult "ir* uj unej lor, caci atunci dispare "misterul, atractia" Ca si cand rmstev,te s; se femei ar sta in sexul ei, iar nu in sufletul ei. Unii merg mai d^P^um? sa intreaba cu ingrijorare, auzind despre progresele nudismului- . dispara ceea ce facea misterul femeii, imbracamintea? Atunci si feminitatea. . , ^at zeci
Dar sunt-femei goale ca un mar, care au mai mult mister "® eroase de femei imbracate pana sub barbie. Numai cine n-a avut flu° .u avut
i i TeA
p u avut femei in viata lui poate judeca astfel, si mai ales numai cei c&TefA ar sti femei care din primele trei cuvinte s-au ispravit ca farmec. A " ,n juruj ca sunt femei care fac, dupa-amiaza, din picioarele lor un colan saruta gatului barbatului, iar seara sunt aceleasi doamne carora e» »e mana cu emotie. . .-de din
Daca ar fi adevarat ca pe masura ce o femeie se dezbraca P e/;e maj personalitatea ei, ar insemna ca la plaja, de pilda, femeile sa can(j e putin considerate decat pe strada, ceea ce e cu totul fals. Chiaf femej aproape goala si lenes lungita in nisipul cald, i se vorbeste ^ne.moasa frumoase cu trup de sarpe si ochii limpezi, fara indoiala mai laja se .decat imbracata, cum i s-ar vorbi intr-un salon. De altfel, pe r-ntere. flirteaza intocmai ca intr-un salon. Intr-o convorbire cu o fem^ie^ostum santa, deci deopotriva de interesanta si in costum de baie ca siin ^za> nu de strada, dupa intaiele clipe de examen, ceea ce trece in parant can(j e cum s-ar crede, psihicul, ci trupul. Dupa cateva zile mai ale ^r sj jn caldura animala, a pielii virgine ca sa zic asa, a disparut in plm 3/care;a bataia soarelui, cand aceasta epiderma proaspata si lanceda ^ acea protectia rufariei fine ii da sugestii de culcus, pastrand ifl 6
219 caldura animala, care e ca o respiratie vie a feminitatiI) se ingroasa si se inaspreste putin, trupul se apropie de ineficacitatea statuara. Si pe urma raporturile sunt cu o abstractie mai mult sau mai putin totala de el; caci ramane admirat de cunoscatori ca o noua imbracaminte parca. De altfel, Tekirghiolul-Movila ofera si o alta experienta, pe care am facut-o cu destula uimire.
Asa-zisele bai reci in lac au despartaminte pentru dezbracat, deose¬bite pentru barbati si femei Un gard de uluci, prelungit vreo zece pasi in apa, deosebeste cele doua imperii ale goliciunii totale. In lac insa, mai ales datorita sotilor care cauta sa-si regaseasca sotiile, despartirea ince¬teaza, desi nu sunt nici macar maiouri. Privirile aruncate spre mal iti ofera viziuni de paradis. Nici un amanunt nu-ti scapa, si identificarile nu sunt grele. Ei bine, seara dansam cu femeile pe care le vazusem "fara mister", cu aceleasi sentimente ca la orice bal. Transpusa la alta scara, viata dintr-o statie de mare e absolut la fel cu viata corespunzatoare de la oras: gelozie, prietenie, bucurie, preocupari de interese, admiratie, emotie, pudoare psihologica, daca mi-e permis sa zic asa.
Nudismul nemtesc e camaraderie, cum camaraderie sunt in genere raporturile lor. Flirt ar fi pentru francezi si tiganie pentru tigani, cum e si cand sunt imbracati (dar nu mai mult, caci dispare atunci o parte din obsesia sexualA).
Se spune ca unii bolsevici, socotind iubirea cu veleitati de alegere si exclusivitate, drept o prejudecata infiltrata de spiritul burghez, au incer¬cat s-o desfiinteze printr-o educatie contrara, tratand amorul ca pe un instinct, asemeni celorlalte, fals impodobit pana acum cu o aureola pasionala. A fost redus la stricta lui importanta prin educatia neipocrita a sexelor laolalta, prin nuduri integrale, pe strada chiar, si prin incura¬jarea imperecherilor libere. Eroarea cea mare a fost ca au crezut ca amorul in acestea rezida Dar doi insi pe o plaja, in care e o inval¬maseala de picioare si maini, se gandesc si se simt ei pe ei insisi cu totul deosebiti de ceilalti, care raman tot atat de numerosi si de asemanatori intre ei ca pinguinii pe mal. Numai ca s-au gandit si au si creat o noua realitate.
Iubirea este preferinta si, posedata - dupa regulament - de opt ateliere intregi, o femeie nu poate fi impiedicata de planton sa prefere in gand si sa surada cu privirea, cum nimeni nu poate impiedica orgoliul de a te sti preferat si recunostinta induiosata pentru asta. Caci daca preferinta insasi poate fi interzisa, gandul preferintei scapa oricarei oprelisti. Mai mult decat atat nu e necesar pentru iubire. In timpul retragerii, am sosit intr-o seara, uniformizati de noroi, nerasi de o sapta¬mana, sleiti, la un conac de pe Ialomita. O doamna a improvizat o masa" Nemancati, o parte din camarazii mei s-au napustit haiduceste asupra 220 farfuriilor Asistam, privind, sa termine ei, ca sa ma servesc si eu, dar nu mai ramasese nimic. Atunci am simtit indreptata spre mine privirea femeii tinere si frumoase. Mi-a suras intelegator si i-am raspuns zam¬bind. Mi-am aprins o tigara si am renuntat aproape. Dupa masa, cum se mai schimbau cateva vorbe, m-a intrebat: "N-ai mancat nimic? Vino, pentru ca am spus servitoarei sa-ti prepare ceva" Si am mancat in camera ei, unde am ramas pana dimineata. E un rationalism excesiv, programatic, in proiectul egalizarii tuturor oamenilor in materialitatea lor, caci deasupra unor mlastini chiar se ridica adeseori jocul flacarilor albastrui, care poate ca pentru animalitatea noastra e actul gandirii.
De altfel, femeile "cu mister" adevarat nu sunt cele care fac "lampa mica", sau pun abajur de hartie roza (ca acei negustori de stofa care inadins astupa ferestrele, pentru ca, in semiintunericul pravaliei lumi¬nate scazut, sa-ti vanda marfa proastA). Caci femeile frumoase sunt iubite si dupa ce s-au dat, desfacand picioarele ca niste bacante, si dupa ce au inselat, si dupa ce au revenit.
Si oricum, femeile care inseamna destinul unui om, cele adevarate,! care sunt foarte putine (caci restul sunt femelE), isi incep misterul dupa ce s-au rasturnat in patul barbatului.
"Mister" e acel inefabil care face ca o pereche de ciorapi descaltati, aruncati pe un scaun de o femeie oarecare, sa fie o pereche de ciorapi, dar aceiasi ciorapi sa fie cu totul altceva cand ti se spune ca apartin unei femei adevarate sa fie ciorapii tulburatori ai doamnei N. sau T.
Mai mult decat o vazusem eu pe aceasta doamna T. nu poate fi vazuta goala o femeie. Doi ani. Si totusi astazi e ca si cand n-as fi vazut-o niciodata astfel. Rasfranta in trecut, inchipuirea mi-e inca arsa de goli¬ciunea acestei femei. O vad limpede, caci am privit-o cu nerusinare, si nu mi-e un colt al trupului ei necunoscut, as putea sa-i descriu cu amanunte orice clin. Si totusi inchipuirea nu-mi satisface curiozitatea, am impresia ca e ceva care scapa celei mai indraznete investigatii. Atat de chinuit sunt, incat uneori, obsedat de sexualitatea ei, regret ca nu o am fotografiata, rasturnata, intr-una din acele poze obscene, si as vrea-o exasperat de obscena, asa cum se ofera pe sub mana, cu fereala de politie. Dar simt ca si atunci, cu acel document dinainte, nu as gasi ceea ce doresc, cum nu-si poate domoli setea cel cu gura uscata, in vis, oricat ar bea.
O privesc din nou pe femeia de langa mine, asa culcata pe spate, oferita neantului, goala si plictisita. incolteste in mine banuiala derizorie ca din pricina ei, probabil, s-a sinucis Ladima. Din pricina acestei femei lipsite de orice mister launtric, pe care el proiectase toata imaginatia lui
221 ca pe o panza alba. Mai sunt doua-trei scrisori si nu din ele, fara indoiala, voi afla taina mortii lui. O privesc lung, dezarmat.
- Asculta, Emilia, cand s-a sinucis Ladima?
Pare-se ca se gandeste, duce un deget la comisura din dreapta a buzelor, cum altii il duc la frunte.
- Pai sa vezi Era asa cam dupa Sfantul Gheorghe Asa in aprilie Ba nu in mai acum stiu la 2 sau 3 mai.
Asadar, nu sunt nici patru luni de la moartea lui si vorbeste despre el ca despre un mort de pe aceeasi strada, sau, asa, din acelasi sindicat. Cat de sincer si total indiferent trebuie sa-i fi fost el, daca ea, nici macar dupa moartea lui, nu afecteaza acea prietenie, superflua, usor de acor¬dat mortilor, si nu joaca macar de forma acel teatru ancestral al doliului.
Valeria, a fost numai un schimb de cuvinte N-afost bataie e inca o magarie gratuita Nu mai aduna stupiditatile lor Daca ti le trimit, arunca-le Spune-i si fetei ca am fost ieri la "Banca Industriala" sa cer amanarea politei si mi s-a spus ca a platit-o Gheorghidiu M-am dus la el sa-i multumesc nici nu stiam ce trebuie ja fac mi-a spus ca nu-i nimic ca o sa-i platesc cand oi avea ca sa nu ma mai gandesc la ea. Eram asa de emotionat, ca nici nu stiam cum sa-i multumesc. in mizeria aceasta in uraciunea acestor zile, cand dezgustul de tot si de toate ma patrunde ca o umezeala, omul acesta mi-a adus un suras si o lumina. in ceasul cel mai greu al vietii lui, Dumnezeu sa-i tina socoteala de acest ajutor, dat unui parasit si inselat de toata lumea S-a sfarsit simt ca s-a sfarsit Sunt incoltit din toate partile si in curand nici o miscare nu va mai fi posibila. Vin dupa-masa la voi, Valeria. Chiar daca nu-i Emilia voi mai sta asa fumand in sufragerie
- Era foarte necajit. I se promisese un post la o gazeta si se ducea in fiecare zi. Pe urma nu l-au mai angajat. Cum n-avea ce face, scria poezii. Uite, intr-o revista erau doua odata.1
1
Sunt doua poezii aparute fn Logos, numarul pe martie. CER FINAL
Dar iezerele unul langa altul sute, Cand rad arhipelagurile lumii mute? Geyserii lungi lumina descompun, Cu muntii de cristal si alaun.
222
Cred ca i se crease bietului meu prieten o atmosfera aproape irespi¬rabila, incat intr-adevar era evitat de toata lumea. incepuse in jurul lui, probabil, acel paienjenis de intrigi vagi si insinuari abile, tesut de acei pe care-i maltratase in scris, cu un aer quasi obiectiv, cu o ipocrita indulgenta, dar tocnvai prin aceasta absenta de interes vadit era de mare putere de sugestie si se intindea ca o igrasie. Spre uimirea mea, Nae Gheorghidiu, intrebat o data fata de mai multa lume, de catre un depu¬tat care vrea sa scoata o gazeta si cauta sa-si faca redactia, din ce motive a plecat Ladima de la Veacul, 1-a recomandat pe acesta cu o falsa caldura si cu o falsa ironie in acelasi timp.
- A e bun, e foarte bun Si intorcandu-se spre tata Nu-i asa, Tanase? Numai vezi sa ai maruntisuri in buzunar mereu, ca-i cam place sa tapeze Si in orice caz sa nu-i dai mandat sa iscaleasca chitantele de publicitate. Altfel e baiat bun
Iradiaza sorii albi, carid doi, cand patru, Terasele de ape vii fn amfiteatru Gradinile Semiramidei, lateral, Din rasarit pan la apus, in sus de val.
Azvarle orgile planetei jerbe grele De imnuri spre spiralele de stele Cand evantalii latescente trec domol, Ca reci comete dincolo de gol.
Fasii de lumina cauta gandind
Sfarsitul lumii. Rar se sting si se aprind
Asa era asa era intaiul ceas.
De nu m-ar fi chemat pe cruce as fi ramas.
PARAFA
Marea crancena de plumb viseaza salbe Si resoarbe inveninata spume albe. Pe deasupra-i sarma-ntinsa intre munti, Pentru pasii mei alaturi, si marunti.
Doamne, din ce gropi, din ce canal, Ma azvarli ca pe un cadavru, sideral, Ce descrie cu picioarele lipite Traiectorii in ocol, de monolite?
Timpul se dilata-n gol si vin prin spatii Catre mine, flamanzite constelatii Sorii noi au nimburi tari de sfinti. Eu trec Ca o pasare salvata de inec.
Semnul e de aur, stiu, blestem de soi Negresit, Steaua Polara. Dar apoi?
223 o
05 fiii l-P 2, ri *.§=:. fa. o BJ 5 . Hi-g-o. <*>
.- .» ,
05
5
-8
3S
3 » Q-3 ° : 0= 3" 2 B Q. g2.gaS
«iag-B-g.
B os i, Q _ o; -n f S £L ii-
3. % »
." B
, -. v» w B s.->o a. ■ %
»» a? " C ); " M n
»I
05>
3 a. eu an g £ 3 fi" o w< O
2 c
■typ os f1 "". "TJ < i- n B o
"3eT>g"5eTiB"^ ■O "- : 2 S5 " »?
i-
, S-£ 3 s. 2 g. s* sr B L».»,
C/i
■g
D n
3
3 c
- c 3
OK
Q.
8
3
"HH 05
^ „ o .s °
S"ji> n c_ ta
> o r p t 3 T- 3 os : C 05 O o >-
3 » » 3 a
05 B -fe Bl
>-sr9 iffllipll
"2. ST
Cil /- .
Ol B
8
3 D. ST s
» 2. CP :
8
05
2. o
Q5C
S
: o 3. o
S 0= 3 2". 3 3 5 o
E C O O
■a s- £ _
S? g< i? 3
Q. JT 05 O
B " 3 r.nS.f(«l»35|ttSg,I«ln( "3Oo3J0"
Q. JT 05
g g- S
1 S 3
""ff S a.
^ B D. osc a. c m «* ^ ,_ ^ K*_. g3 3 Fa ""01
Wt o s> 3 l
^.5 "£.s
2- 5
5 o " 3 5 o 3 «» « o eu
O
05C
*.£ § 2 2
3" o 2 "1
2» ;"
. cf os> .-. 3 _ B
& ^ D. 05C g 05. lC" 05.
: » « ST, i ~ ff. a.
O 05 3 3 05C 05 CI
: 3 O- O J, 3 3
O Si o. O S
05 3" 3 * (l O O *"
2< osc 3- a. " B"5
3 o
Osc
O cn
trt ?i ^5
£5 05c B5 n B c a s*«
05
OQ £~ 05 . ro rr 05 fi s gr
05 O
S. »
Sg» cr
3
- n>
Q n_ a>
05 O c
05 05 a
N c
E
S" o. c
00* o
3
.Vi
ST
O
05
3
3" o
3
05
05
C/l oT ,
C/1 ^. 05C <
05 si q os
W< 05 O c«
1 O
2: §■
3 O
« 8 o- 3 esc :
3
2
3 «5* a?
^ S ~ i gS
?."§ a.
►§. S" § S» S- a. c re~
5c c
3
S-HP
O B O OSC - c/i
R. S- R
3.S,3 os : p Ki.
1 * I §. a a o" g
~. re s r
lr
*.&
Is
3 0Q > 05 B osc C 3 ST "■ l
O -, S Osc m CA
O "O .o B
: 3 O.
3 sr
13 05
O 3
05 D
O "2.
05. 3. o E rt :
03 ■
0SI > c« o
Osc
O
O fi
3 o
"> <« a
R R
§
R
U S. 2C R
5 3 3
~ R ° * S. a. a R 3= R. «
1- § 53 rs 3
S R f? O. £ S
.-. s it R S, JS R 2 s. S > o n re ~ Re c.
Re Re § R R ^ R. -. R a. > e?
.2 S g<
|S"es
I I k P f S
05 *, ~
O
05
Si. 05 03 r B 3 -. o
05 U °-«tfl rt A)
T K < .ago ST 3 3 S. 3 s/
f. 1 r
S- §" § S 6
§. S " re a °f ss ^ »o Re t^ g.
S S 2 =j. «e «5-
2"! & S :
5 6 J SC h o 3 1 !if -a osc a O « B
C/l
O
05 o «n c
O -.
05C 2. B
■C/l
.62. cn S" o osc osc g
S.3.2-2 3.^
««..o. ". 5 os 3 os Q. E7 era SL:_>B- ■ &BM fi> >s: ct BIC p-> o Z ""O --49
S*"£tf *£?* £
B r^ e o. 5 : fi» -o f "*.
I I O5
6» O "■ ^
3. 8? S- £.,
J~* 3
o ci *o
J» S: -
3 3 5*<
CI g cm !
&3
CI |
3"
CB
T3 B
!>.
S. n
a»
I
B =- Si
i o fi 2!
3
2 f fS 3
CB
.CA fiit ^
^-» E> ^* CI
B CB 3
S" ar cj
3
0)t
«. o
§
>- CA o l: Bx a: a>
O fI)t fI)> O i Q. "
3 C CA
- " 2 ta sat fI) o"» e. o.
B O -O ° o* B> « 3* o"l-|g
&S£3
«-< % S g
£3*
CD B p .
S B a «* t?
I I B""4 = 3 § S.^ Wt
CA
Si c
3 Q.02 s>n n o ci £. 3 _ " j» o. ct S5 g-
CI *T. T^ w
ST o
■o S* a B 8 S
3 S?
.a .-* fi» fi» fI) CI "". 3
--as 5 3 :» -ig a
09
3-i s^;
"B
.o ct
CA
03
CI Ct o ci o i
S BJ fI) 2
CA £" "^ 1 CI B c q 1 &■§-§!§
5>"« Cu ct o T3 t»
O ~ < fI) fI)> « CB
° " » " S » ?
Q. Ct
CA
8 fi>
^■a
.2.5.
2
& s j$8 3B>£ n i»« " s
EPILOG I
Am cautat a doua zi toate ziarele §i revistele din saptamana mortii ui Laaun&: Nu mi-era greu, caci faptul intra chiar in colectiile din anul acesta Gandul acesta singur si imi da o tristete grea ca un doliu. Peste sinucidere msasi se trecea cu oarecare discretie. Ziarele de tiraj pastrau un adevarat echivoc in privinta aceasta, caci nu aminteau decat "moar¬tea unui poet. Era ca un soi de ciudata pudoare, sau ca o intamplare nenorocita in familie, care nu trebuie comentata. Altfel, aceste arti-coiase-necroloage erau surprinzator de elogioase, contrastand cu osten¬tatia cu care era trecut sub tacere in viata. Dar era un fel de lauda gratuita ca si cand cuvintele ar fi fost tocite de sens si trebuiau umflate-il H f-Vof Un stralucit talent", sau: "a fost unul dintre cei mai audati (/) poeti de azi". Una vorbea chiar de "o mare pierdere pentru literatura romaneasca". Era in toate acestea un soi de publicitate indi-erenta in ceea ce priveste insusi obiectul, dar binevoitoare si amabila, tuna vorba despre un confrate. Revistele mai mici aveau mai mult ac-eni. una din ele m-a oprit indelung si mi-a umezit ochii: "Unul dintre tem m-a" ?°etl ai timPului- hran>t cu otet, fiere si dezgust de con-mporani, a dus tacut teava rece pe inima calda si stupida si a domo-i-o^staramand-o. Noapte buna, poet smintit si cumsecade." ^eea ce unora li s-ar putea parea de o grotesca absurditate, anume, un om ca Ladima sa se sinucida din pricina unei femei atat de vulgare ^a c-muia, mie mi se parea destul de explicabil. N-as putea spune cum capete de experienta proprie, din cercetarea cu oarecare atentie a eportajelor de gazeta, din ceea ce stiu din jurul meu, am ajuns la si Vln§erea ca numai femeile vulgare provoaca "drame din amor", nuciden sau crime. Neindoios ca din pricina femeilor superioare se uiera mult mai mult, mult mai adanc si sub forme care tin de un csrnntator sadism psihologic. Dar cand auzi despre vreo sinucidere sau 228 crima, aproape totdeauna constati uimirea celor ce au cunoscut pe eroina: Cum, pentru asta? Dar nu e nici macar frumoasa, e vulgara, are o inteligenta de vanzatoare de maruntisuri, apriga la castig. Tocmai de aceea, din cate femei despre care se spune ca sunt bine in Bucuresti -cel putin asa stiu - nici una nu a dus la sinucidere vreun barbat. Toate dramele din toti anii, de cand sunt atent la lume, sunt din mahalaua sufleteasca Cel mai adesea femeile sunt foste prostituate, aventuriere de birja cu un cal. Adevarul e ca suferinta din pricina unei femei, de inteligenta superioara, delicata, sensibila, oricat de capricioasa, e ca o boala lunga, cu remiteri trecatoare, cu anumite voluptati in suferinta, cu o adancire in sine si cu o iluminare a lumii exterioare nebanuite pana atunci. Acele boale despre care un scriitor (pe care l-am citit undevA) spunea ca dezvolta inteligenta. Dar daca suferinta din pricina unei femei "bine" seamana cu tuberculoza, suferinta din pricina unei femei vulgare are ceva din usturimea si exasperarea unei furunculoze, a unei boale rusinoase. E insuportabila Unii barbati aflati m conditii neprielnice, "pierzand inceputul" si nevoiti sa "marseze" ap°>, din lipsa de puncte de control, altii, lipsiti de atentie critica (nu sunt prea multi si nici dramele prea numeroasE), cad victime unor asemenea iubite de roman mahalagesc.
(Trebuie sa punem in paranteza cazul foarte numeros al sinuci¬derilor femeiesti din dragoste, in cele mai numeroase imprejurari e vorba de complicatii, ca sarcina, "nenorocirea" sau parasirea dupa fuga, fara nici un adapost material, care desi sunt consecinte ale iubirii, nu inseamna totusi ca moartea a fost aleasa numai fiindca sinucigasa nu putea trai fara o anumita persoana, cum e in genere cazul barbatilor, sau al tinerilor care se sinucid impreuna.)
O femeie superioara "intelege" suferinta pe care o provoaca, e infle¬xibila in cruzimea ei de refuz cand crede ca asa trebuie, dar nu o vulgarizeaza, nu o trivializeaza prin scene de teatru barbieresc Binein¬teles ca de multe ori, vrand sa aline fara sa se angajeze, ea complica totul, adanceste rana, dar pune in toate acestea o stranie noblete pentru care victima ii e inca mai recunoscatoare, caci cunoaste otravuri noi Cine rezista mult unui asemenea regim tot se vindeca insa. O asemenea femeie nu trimite un barbat care cerseste un suras, o clipa: "opt si cu-a branzei noua". Obicinuita sa fie iubita, nu se lauda in tramvaie si nu-1 face pe eroul (?) cazut, sa joace public, exaspfrandu-i suferinta, nu impinge, prin anularea oricarui ragaz de reparatie, pe un om naucit, la gesturi deznadajduite, exasperate. Focul de revolver de la urma nu e decat, in genere, un moment din seria ocaruril°r dintre doi amanti vulgari, a laturilor zvarlite-n fata, a feselor batute-n public, a lui "ma-ta si ta-tu, pricopsitule".
229
Anumite matroane, care au o singura servitoare, o maltrateaza in % musafirilor, ca sa arate tuturor ca sunt stapane Cine are multi Servitori in casa nu are nevoie sa faca asta Cine e mult iubita nu tr vializeaza iubirea, nu ii da publicitate cu orice pret.
Nu mi-a fost greu sa aflu, chiar de a doua zi, cine a fost procurorul f*e serviciu care a facut sumara ancheta asupra sinuciderii lui Ladima. Upa cateva cuvinte schimbate, am aflat, de altminteri, ca e si el tot un P°et, care insa, mai prudent decat Ladima, a studiat si dreptul. L-am rugat sa-mi povesteasca amanunte si mai ales ce crede despre cauza ac^stei sinucideri.
" - iti spun drept Am ramas trasnit cand mi s-a telefonat stirea Eu P socoteam drept unul dintre cei mai de seama poeti ai nostri, de la r^inescu incoace, desi era aproape necunoscut marelui public. Asta a "Ost insa totdeauna soarta geniilor. Pe la pranz, servitoarea - locuia lnit-o curte lunga de pe 13 Septembrie - vazand ca e usa inchisa, ""Potriva obiceiului, caci, spunea ea, nu inchidea niciodata, a batut in p9tn, a strigat si cum asta era a doua zi, a chemat pe proprietareasa n sfarsit, cand m-am dus eu, zacea intr-un pat ingust de tabla, cu capul j^t de pe perina pe umar. isi trasese un glonte in inima, lipind teava . Piept si inabusind cu patura zgomotul Nu s-a putut afla de unde ^~a procurat revolverul
^e-abia mai puteam respira Pe peretii biroului (il cautasem pe Pr°cliror acasA) erau tot felul de fotografii si obiecte delicte. Cadavre
Srafiate, in cosuri sau pe podea, asa cum fusesera descoperite, asasin pociti rebegiti parca unii, falcosi, altii priveau cu pasivitate,
|e jandarmi si politisti. in cadrul acesta, comentariul mortii lui llha devenea insuportabil de adevarat si real.
~ Credeti ca s-a sinucis din cauza mizeriei?
" fcie ca se sinucid sau nu, mizeria e mai totdeauna cauza adevarata ;ii poetilor romani, domnule Vasilescu. Cam toti evolueaza intre ii ospiciu. sPltal
si ospiciu.
si ospiciu.
. |u capul aplecat intr-o parte, ca sa gandeasca parca, probabil un tic, 5 -a a>gjt gurA) putin amara, cu un accent cricomflex de mustata tunsa, intr-un z&aA)Ct g,.^
7 e foame? Asta nu in buzunarul hainei, in ziua sinuciderii, avea o mie cje jej; m doug hartii de cate cinci sute. Nu e insa nevoie ca un om e patr|jZecj ^ ceva ^ am- sa- mcjure chiar foamea pentru ca sa se spuna totu^j a murjt ,jm pricina mizeriei. Domnule Vasilescu, poetul Ladi¬ma s-a ^jnucjs fnsg (jjn cauza unej femei
230
p eriei. Do
fnsg (jjn cauza unej femei.
Am incremenit, intr-o privire intrebatoar^ " r.a sa se uite la mine, a mai aranjat putin tocurile si tamponul de p^ Tasa 51 j>e Urma, limpede:
- A lasat pe masa lui cu carti o scrisoare adresata unei doamne-
- !?
- O femeie tanara si eleganta, daca vrei S» frumoasa> desi mie nU mi se pare.
Astept mereu. . , , ., .,
- Pare-se ca o iubea de ani de zile, cu un s^1 de deznadejde inabusa.
- Se poate spune cine e aceasta doamna^ _ ,
- Desigur ca pentru istoria literara nu vf. fi Un secret; Am impresia ca, din motive pe care nu le inteleg doamna aceasia n;a * sa se dea publicitatii aceasta intamplare. C^1 Putin a§a aT "^ exagerat de prefacuta ei nedumerire. Ave0 aerul ca nu «tie- ca pricepe absolut nimic.
- Nu e o actrita?
- Nu nu E cu totul altcineva E prd mobile. Daca imi dati cuvantul dumneavoas*ra ca vet pastra .oare eje discretie, desi in definitiv doamna nu e marit*13 va Pot SpW££2££ intr-un aviator si secretar de legatie cred ca ^e Poa e
- Aveti cuvantul meu . .
- Doamna se numeste Maria Manescu si 6 P^pnetara unui m de mobile din Calea Victoriei in craniul meu se misca spetezele unei vaPxx, e ,an 9
- Aveti motive sa credeti ca era o scrisoa^e . e raSos e .
Cauta intr-un sertar, scoate o cheie si descu.ie.^u.^a . ser aJ Aii-Cand « Spu" ce jd^fc " pen,ra g^ ^S OT« puiti ca am avut si dorinta de a pastra macar . , y . . j ^ . « . ," . . t «.- » . i de a se sinucide, scrisoarea in care-si lamurea pricina hotarari*
XI- . 4. - v , .ude histenc.
Mi-am copiat-o si eu, naucit, cu o absenti
W~-SJ . -- - j-~ A iubirii mele va mai pil ?
Ma gandeam, doamna ca aceasta parafa d* w//fl/ in fi amanata Socoteam chiar ca asa cum drtf vacontinuasa apropierea dv. am de zile, nestiuta, ca o felina "" . J""* ne r . , ^ . . , v. . , :* ,/> Sa viu un ceas, doua* r* se miste ca o umbra vie, indefinit, de aci incolo, " " , r.fiAut, zi in refugiul din fundul magazinului, sa va priT^a ZTsufleZa^. neinteles, era pentru mine strict necesar, ca P*[ceas(a {a a fost
Pentru versurile mele, de ce nu v-as spune az *r. . J/nci
, . .. , r ~ , tion m-a indemnat atu"1-1 ratiunea si msusi procesul nastem lor. Ce den ,. , . , "■ Je a » V. . . - . . , -/ pretind si eu bucuria a*u spre razvratire, cine mi-a spus ca am dreptul sa y , *, ~ . . " iste ^« a. ~ . .. w r ■ M dreptul sa cuprind «** c mangaia o mana subtire, iubita, ca as avea si v * / ■ , ,"; "oMru umeri care-mi sunt dragi, sa solicit un zambd Jndu!osat numJ" peLe mine. Daca din toamna aceasta am facut a atea mcercan de a "*
931 lanturile nevazute care ma tin in mizeria mea sufleteasca mai rau decat cele de fier, e ca nu mai puteam, crestea in mine, straina de mine, o dorinta mai de neinvins decat orice tarie. Nu m-ati inteles cu adevarat? Toate aceste strigate mute, disperate, sa nu fi fost intr-adevar auzite, intelese de d-voastra, care aveti mai multe simturi decat celelalte femei, decat ceilalti oameni din lume?
Doamna, versurile mele nu v-au spus nimic, pentru ca ele nu vorbesc niciodata de dragoste, dar substanta lor era, toata, iubirea aceasta eterata si otravitoare, care astazi, neinduplecat, imi apasa teava ucigasape piept.
Caci in ultimul timp cand am vazut cu ce indiferenta dulce, din alt material, raspundeti nebuniei mele, am inteles ca in aceasta tara, in aceasta lume, eu sunt un paria blestemat, a carui simpla atingere obliga la ablutiuni, ca am datoria sa va evit.
Doamna, in clipa mortii, gandesc halucinat ce-arfifost iubirea aceas¬ta, despre care nu indraznesc sa spun "a noastra", si strig in mine insumi bucuria cumplita ca gestul acesta descreierat va scoate in privirea d-voastra alt gand decat afectioasa indiferenta de printesa indepartata, pe care ati avut-o pentru mine pana acum.
George Demetru Ladima
Am cautat sa schimb imediat subiectul convorbirii. Tot continutul sufletesc mi se clatina in simturi ca apa intr-un vas purtat. Nu-mi ramanea decat o capitulare neputincioasa, totala ca un lesin. Parca se despicase o catapeteasma; parca se anulase in deradere o intreaga existenta. Am iesit impreuna si l-am condus cu masina la "Capsa", unde mi-a spus ca-si ia de ani de zile svartul la ora 1 si un sfert. Acum castigase cateva minute.
Daca la inceput am sovait mult, gandindu-ma ca trebuie sa-i vorbesc doamnei T. - pe urma m-am razgandit cu disperare. Unde as fi putut ajunge? Unde am fi ajuns?
Dar adevarul, sau o parte din el, trebuia sa-1 cunosc. Eram prins ca intr-un remou circular, din care cu toata rezistenta comandelor nu ma puteam desprinde. Am cautat sa cunosc pe cei trei prieteni ai lui La¬dima. Cateva zile de-a randul am luat cate un svart, la "Capsa" in cafenea, unde nu intrasem pana atunci, cred, niciodata, desi luam in fiecare zi, intr-o vreme, aperitivele cu baietii si fetele, la ora 1, dincolo in cofetarie. intrebam la inceput discret, dupa ce asteptam singur, si mai ales incet, pe chelner daca nu e in cafenea domnul Cibanoiu, de pilda, sau intr-alta zi, un altul. Pe urma, cand am intrebat anume, cu oarecare hotarare, chelnerul m-a lamurit prietenos ca acestia nu vin decat intre 8 si 10 seara.
232
- Asa sunt clientii nostri, ai localului cei adevarati Fiecare are ora lui. Unii vin dimineata, sa ia cafeaua cu lapte, altii la 10 pentru rendez-vous-urile de afaceri, altii, cei mai multi, intre 12 si 1 la aperitive. Pe urma, cei care intre 2 si 4 isi iau cafeaua si asa mai departe Aproape ca unii nu s-au vazut niciodata, intre ei, desi vin de ani de zile, chiar la aceeasi masa Domnul Cibanoiu venea la masa de colo, de sub calon-fer, seara intre 8 si 10, cu domnul Penciulescu, cu domnul Bulgaran §i cu domnul Ladima al de s-a sinucis.
- Si acum?
- Acum, unul e mort, domnul Cibanoiu nu mai vine deloc. Iar dom¬nul Penciulescu s-a certat cu Bulgaran.
- Si nu mai vine nici unul aci?
- Vine, tot intre 8 si 10 seara, domnul Penciulescu.
L-am cunoscut, caci aci se fac usor cunostinte, chiar a doua zi. Avea un cap negricios de actor batran, care a jucat numai roluri de senatori romani El a intrat in vorba cu mine, fara nici o prezentare, dupa ce s-a asezat la aceeasi masa.
- Ai tigari?
Am scos tabachera si i-am oferit.
- "Bucuresti" cu carton? Are si chelnerul. Nu fumez din astea-Trimite sa-mi ia de la debit "Tomis" fara carton.
Putin cam surprins, am chemat pe picolo si l-am trimis. Nu stiam de unde sa incep, cum sa aduc vorba M-a intrebat pe urma el, cu o severitate de judecator de instructie, cu gura latita.
- Dumneata cine esti? Cum te cheama?
I-am spus, dar fireste numele nu i-a spus nimic. Cu falcile stranse, cu privirea autoritara:
- Vasilescu, Vasilescu Dar cu ce te ocupi? Ce faci? Din ce traiesti? Din joc de carti? in sfarsit, dupa ce am lamurit si asta, am cautat mai tarziu sa aflu ceea ce doream.
- Domnule Penciulescu L-ati cunoscut mi se pare pe poetul Ladima?
- N-am cunoscut nici un poet Ladima.
- Cum? Nu l-ati cunoscut pe Ladima?
- Pe Ladima? Pe dobitocul ala? L-am cunoscut daca vrei si vag, neglijent, aratand parca lamurit ca n-avea altceva comun cu el nimic-intorcand capul in partea cealalta: Venea pe aici, pe la "Capsa".
- S-a sinucis, nu?
- Ce vreai sa faca altceva?
Raman uimit, cu ceasca de svart la buze, pe urma nedumerit.
233
- Se zice ca era un poet foarte mare.
E indignat, ridica bratele indoite de la cot a uimire, ca sa se apere de un blasfem.
- Poet mare! auzi, Ladima, imbecilul ala, poet mare! Ca si cand as calca in calcaie, de nesigur ce sunt:
- in sfarsit unul dintre cei mai de seama poeti de azi. Acru, cu gura arcuita ca o scoica:
- Ce-i aia "poetii de azi"? Sunt niste cretini toti n-au nici unul talent
Nu pot decat sa ingan:
- Poate ca exagerati in sfarsit despre unii Aprig, sec, s-a intors trantit spre mine.
- Dumneata stii ce e poezia?
- !?
- Atunci ce tot spui prostii cu poetii de azi?
Sunt atat de surprins ca nici nu fac gestul sa-i dau cu tava-n cap. Pe urma iau lucrurile asa cum sunt. Asa s-o fi vorbind pe aci. Mormaie mereu cu capul intr-o parte "Auzi, poetii de azi? au ajuns toti prostii sa aiba pareri despre poezie"
Se intoarce apoi brusc spre mine:
- Sa-ti arat eu poezie! Si a inceput sa declame, frumos, marturisesc sincer:
Tacere este totul si nemiscare plina, Un cantec, sau descantec pe lume s-a lasat. Nici frunza nu se misca, nici vantul nu suspina. Si apele dorm duse si morile au stat.
Ai auzit? "nemiscare plina" si explica, ridicand lamuritor un deget, "Un cantec sau descantec pe lume s-a lasat" Ei, iti plac? Convin sincer:
- Sunt intr-adevar foarte frumoase
- Ei, stii de cine sunt?
Evident, nu mi se pare greu sa ghicesc ca sunt de el, dar intreb cu admiratie voit nesigura:
- De dumneavoastra? Ridica mainile uluit in tavan
- De mine? si parca nu-si poate reveni. Auzi, de mine! Mama ei de scoala, ca trec prin ea toti prostii Sunt de Ion Heliade Radulescu, domnule, de Ion Heliade Radulescu Si decat astea nu s-a scris nimic mai bun in romaneste.
A urmat o tacere, caci eu eram literalmente coplesit de aceasta izbucnire a lui, iar Penciulescu asculta, se vede, ce se vorbea la masa 234 lunga din fund, caci cafeneaua dreptunghiulara, cu canapele rosii lavitele lungi, de jur-imprejur, cu ferestre mari in ziduri groase de inc c.u soare, e destul de mica, incat sa se poata vorbi de la orice m asa. sL*"~ intors catre mine, aratandu-mi cu o privire de mila si de ironie pe i^"? de la masa din fund si a vorbit ca sa auda toata cafeneaua: ^ei
- Auzi! dumnealui, fost deputat si economist! si, rastit, catre Englejii, domnule, au nascocit numai cuvantul warrant. Dar procede^1" e vechi si stravechi, poate de la fenicieni in urma, l-au reintroa u tatarii in veacul al XH^-lea, cand au cucerit lumea, cand au infiinKUS tehnica postei si au facut si depozitele warrant de-a lungul drumul^-1 Adriatica-Peking. Si indesat, incruntat, cu barba nerasa, aspra: Sa nu lasi, auzi, sa nu te lasi pana cand nu te faci profesor de econonie politica Asa-i trebuie tarii mama lui, lui Apolodor din Damasc, ci facut podul peste Dunare sa ne vie toti gusatii din Balcani ^ a
A venit picolul cu tigarile si mi-a adus si restul la 500. Penciulescu si-a asezat dinainte cutia cu tigari, ca proprietate.
- Eh, cum asta? Bagi hartiile, asa, in buzunar fara sa te jenezi? Da-mi o suta de lei, ca nu mai gasesc curand tin imbecil ca dumneata "
Nici macar n-am zambit, caci nici cei de la masa din fund nu raspu^" sesera nimic si pe urma aveam atata nevoie de el. I-am impins harti spre pachetul verzui de tigari. *a
- Domnule Penciulescu, vream sa te rog ceva Aveai un prieten, n domnul Cibanoiu. e
S-a incruntat usor si grav, ca un pretorian pe ganduri:
- Cibanoiu!?
- Cibanoiu, fost la Externe pensionar. Si net, convins:
- Nu cunosc Nici n-am auzit de Cionoiu.
- Cibanoiu, am rectificat.
- Cionoiu, Cibanoiu nu cunosc.
- Dar Bulgaran?
- Asta da l-am cunoscut.
- Mai vine pe aci, pe la "Capsa"? Mi-a raspuns convins:
- Nu l-am mai vazut de mult Trebuie sa fie inchis pentru escrocherie.
A fost intaia si ultima mea convorbire cu Penciulescu.
Adresa lui Cibanoiu am aflat-o de la Niculae, chelnerul cu infatisare de director de minister, al cafenelei. Cateva nopti nici n-am putut dormi de enervare, dorind sa stiu ce-a fost intre Ladima si doamna T.
Fostul cancelar de legatie nu e un om cu infatisarea de batran, desi are mustata caruntita. Sta pe strada General Angelescu, intr-o curtt
235 mare cu niste case vechi, care sunt proprietatea lui. Convinsul teozof traieste, dupa cum am aflat, din pensie si din ceea ce-i vine de la cei cativa chiriasi nevoiasi. Cele doua camere-vagon si antreul in care locu¬ieste el personal au peretii literalmente captusiti cu carti, pe mai multe randuri chiar, cum se asaza lemnele in pivnita. Pe jos, prin colturi, sunt alte carti Are de asemeni velinte si scoarte rupte, o multime de obiecte vechi, unele de arta Mi-a servit, pe o tava de alama, turceasca, o cafea intr-adevar foarte aromata.
- L-ati cunoscut pe poetul Ladima, domnule coleg, daca-mi dati voie sa va spun asa? il vedeati ades?
- Dar, domnule Vasilescu, eram prieteni foarte buni Ce groaznica nenorocire, sinuciderea lui.
Adaog cu tristete:
- Sigur, un poet atat de mare
- Poet, poate ca nu era el desigur n-avea talent Scria si el asa Dar ce om! Ce inteligenta! Parca mi-a murit un frate Numai ca moartea lui mi s-a parut o nelegiuire
- !?
- Religia condamna sinuciderea, domnule Vasilescu Nu ne e inga¬duit noua sa corijam hotararile Domnului Un foarte mare pacat Din cauza asta eu nici n-am luat parte la inmormantarea lui.
Sunt uimit. imi asez incet ceasca filigeana pe tava si-1 privesc serios.
- Dar eu nu stiam ca sunteti crestin, domnule Cibanoiu, mi se spunea ca sunteti unul dintre sefii miscarii teozofice.
Surade bland, isi mangaie mustata ca a lui Briand.
- Nu, nu, nu E drept ca mai demult m-am interesat de teozofie Am studiat de asemeni toate religiile. Uite, am aci carti si dictionare de tot soiul, dar am ajuns la convingerea ca tot crestinismul ortodox e suprema impacare a sufletului.
Ceea ce mi-a aratat Cibanoiu m-a ingrozit de admiratie, ca sa zic asa. Niciodata n-am vazut, in felul ei, o biblioteca atat de completa. Carti groase cat ceasloavele, sau colectii mari, legate, ca enciclopediile fran¬tuzesti si nemtesti despre catolicism, despre sfintii filozofi, istorici de-ale conciliilor (lexicon iudaic, am descifrat pe o serie de tomuri la fel, in limba germanA).
- Vezi dumneata, domnule Vasilescu, ceea ce are necgalat de frumos ortodoxismul e faptul ca e singura dintre confesiunile crestine inte¬meiate pe credinta adevarata Catolicismul e rationalism curat Dog¬mele crestin-ortodoxe, prin cuprinsul lor ilogic, si intentionat ilogic, mentinut asa dupa lupte de sute de ani in sinoade ecumenice, inlaturand orice intelegere, arata ca ortodoxismul nu e o religie de discutie logica, ci de credinta totala in creatorul lumii 236
- Dar acest creator cum il intelegeti, cum vi-1 inchipuiti? A zambit bland.
- Daca l-am intelege, daca l-am inchipui, ar mai fi deasupra noastra? Cand esti pe o movila, o vezi toata, o inchipui dar cand esti pe un munte urias, care trece de nori, nu vezi nimic. Raspica noastra va fi in viata viitoare, cand vom vedea si vom intelege nesfarsit mai mult decat cei care au avut vanitatea stiintei pe lumea aceasta
- Domnule Cibanoiu, dar dupa cate stiu LadimzJ credea in Dum¬nezeu
- Si, daca ar fi crezut mai departe, daca ar fi ram3S un bun crestin, ar fi trait si azi. Dar a avut nenorocirea sa intalneasca in cale pe diavolul insusi, sub infatisarea unui prieten.
Arunc chibritul, fara sa mai aprind tigara.
- Dar Ladima s-a sinucis din pricina unei femei.
- Nu, nu, domnule Vasilescu, a suferit din pricina unei femei, dar s-a sinucis din pricina unui mizerabil, Bulgaran.
N-am nici o tresarire, pentru ca mi se pare de necrezut.
- ingaduiti-mi sa va intreb: Nu s-a sinucis din pricina unei femei, a unei doamne, Maria T. Manescu, pe care a iubit-o, se pare, ca un nebun? isi rasuceste, din cutia de "Macedonia" de dinainte, in care sunt puse cateva felii de cartof ca sa pastreze tutunul umed, o pgara groasa, pe care o pune intr-un tigaret de visin.
- Ladima a iubit de altfel, domnule, o alta femeie, nu pe aceasta doamna Maria Manescu. ..
- !? Totusi i-a adresat o scrisoare, in clipa sinucide?T, aratand fara echivoc ca din pricina ei se omoara
Face un semn blajin, de negatie, ca derivat dintr-o binecuvantare.
- Nu, nu, nu Si s-a ridicat, s-a dus la birou, din al c^rui dulap a scos o sticluta, burtoas a ca o eprubeta, de licheur cafeniu, si s-a scuzat, turnandu-mi: ingaduie sa te rog sa gusti acest preparat. Eu ies foarte rareori in oras si asemenea placuta nascocire sporeste mea farmecul cartilor. . . . . .
Era, intr-adevar, savuros, cu vreo trei soiuri de gust«" de drojdie s» arome deodata. . .
- Domnule Cibanoiu, am vorbit cu procurorul de serviciu Am vazut fotografia scrisorii lui Ladima. ^
Nu raspunde nimic, ramane mult pe ganduri, ca si cand, desi stie multe, nu ar vrea sa spuie Dupa ce termina tigara, scotand mucul din tigaret, se decide:
- Domnul Vasilescu, acea doamna, despre care, de alt tel, ara auzit mult bine, nu e pricina sinuciderii lui Ladima Pricina acestei sinucideri e numai acel nerusinat de Bulgaran.
237
- De ce a scris, atunci, Ladima aceasta scrisoare?
S-a sculat, s-a plimbat putin prin fata cartilor lui, si pe urma s-a asezat intr-altul din jumatatile de fotoliu cu catifea rosie, cu ciucuri si broderii joase.
- Domnule Vasilescu, incepu iarasi cu invocarea numelui meu, ca si celelalte fraze, ma bucura ca va interesati atat de mult de un om ale carui merite, a carui inteligenta si mai ales cuviinta crestineasca il indri¬tuiau spre stima tuturor. Prin urmare, am sa va spun ce stiu si - datorita prieteniei noastre pana in ceasul sinuciderii - veti vedea ca stiu oarecare amanunte. A dus mana la barbie ca o baba, mi-a turnat din nou din sticla burtoasa ca o eprubeta. Trebuie sa stiti ca nefericitul de Ladima a iubit, cu o patima nepermisa, de om descreierat, pe o femeie fara suflet, o actrita, fire netrebnica, in carnea careia inflorea numai ochiul diavolului.
Am rasuflat si totul s-a asezat din nou in mine.
- Am acasa, domnule Cibanoiu, scrisorile lui Ladima, pe care le-am furat, ca sa nu mai ramana in mainile ei.
Erau sa-i dea lacrimile, isi agita degetele de la maini, amutit de uimire.
- Ah! domnule Vasilescu, daca Ladima ar fi avut acele scrisori
- Vi le voi aduce data viitoare
- Le-a cerut in scris, a fost sa le ia Am fost si eu de doua ori, dar cum sa poti sta de vorba cu doua femei in care nimic nu aminteste de Dumnezeu?
- Daca ai sti de cand alerg dupa lamuriri Te rog, nu te supara de intrebarile mele directe, de ce a scris atunci acea scrisoare?
Nu raspunde numaidecat, pe urma reia, cu o nesfarsita tristeta:
- Domnule Vasilescu, prietenul nostru, din pricina acelei iubiri injo¬sitoare, era un om pierdut. Si-a dat seama de asta singur. Mai ales in ultimele saptamani din viata, ti-era mila sa-1 privesti. Parca se rupsesera in el resorturi, parca organele nu-i mai functionau. Era cu mult mai rau decat bolnav. Se jurase ca dupa o ultima intamplare umilitoare, pentru nimic in lume nu se va mai duce la ea. Era el insusi uimit ca a putut sa iubeasca o asemenea femeie, imi spunea chiar ca i-ar fi rusine daca ar afla si altcineva, afara de noi, prietenii. isi dadea seama si de aceea i-a si cerut scrisorile inapoi "Mi-e sila de mine insumi, Nicolae, mi-e sila, de parca am paduchi in suflet." I-am aratat ca numai credinta in Dum¬nezeu il poate indrepta din asa cadere Si asa era sa fie, caci era un bun crestin, gasea cuvinte frumoase despre bunatatea Celui-preainalt si cred ca in scurta vreme s-ar fi impartasit din harul impacarii. Negresit ca uneori sovaia: "Niculae, nu mai pot. Sufar ca un caine greu bolnav. -Gandul mortii ma tine ca intr-un cleste zi si noapte." il mangaiam cum puteam: "George, daca moartea e trimisa de Domnul in intelepciunea 238 lui nemarginita, e o impacare si o binefacere, dar omul nu trebuie sa se gandeasca sa-si ia singur viata". "Dumnezeu ma va ierta, Niculae, ca stie ce mult am suferit si cat 1-a laudat gandul meu, dar acest rau, iubirea asta, ma doare ca o buba scarboasa si nu o mai pot indura. Daca nu-mi fac seama singur e ca m-as rasuci de dezgust in sicriu, daca as banui ca lumea crede ca m-am sinucis din pricina acelei femei sau poate ca din cauza foamei O asemenea moarte singura ar intrece in rusine ura¬ciunea suferintelor mele Orice, dar sa nu se stie ca am suferit din pricina acelei nerusinate sau ca, om in toata firea, am suferit de foa¬me" Mi-a strans bratul, ca era de felul lui zbuciumat, si mi-a aratat, spre uimirea mea, o hartie de 500 de lei: "Vezi tu asta, Niculae? Vezi banii acestia? Sunt pretul mortii mele. Cand am rupt cu femeia aceea, am suferit atat de mult, ca din prima seara mi-am spus ca trebuie sa mor. Dar nu trebuie sa se stie ca am iubit asemenea femeie si ca in viata am suferit de foame, nu trebuie sa fie cadavrul meu fara un ban langa el, ca sa creada cineva ca m-am sinucis din pricina foamei. Asa nu ma puteam sinucide. Si atunci am inceput sa adun bani. Am adunat cinci sute de lei, cum se aduna o zestre. Mi-au furat viata, m-au injosit, dar mila lor nu-mi trebuie. iti pot spune acum, pentru ca de ieri ma simt mai bine, gandul mortii m-a parasit." Pe urma s-a mai potolit, era ca o apa care scadea. Am crezut, domnule Vasilescu, in zilele acelea, ca indemnul mortii 1-a parasit si asa era. Seara vorbeam indelunga vreme aci Regasise calea catre Domnul si - de ce n-as spune-o? - il ajutase sa se insenineze si convingerea lui ca e un mare poet: "Mi-am dat aceasta viata mizerabila, pentru una infinita, Niculae Sufletul meu va trai o noua viata, iar poezia mea, pe care ei n-au inteles-o, o vor intelege copiii lor, care se vor rusina de neintelegerea parintilor lor." Negresit ca eu nu l-am contrazis despre asta, de vreme ce poate insasi aceasta credinta era inspirata de Domnul. Din nenorocire, prietenii care tre¬buiau sa-1 ajute cu vorba si cu gestul lor i-au fost dusmani Tocmai cand, din cauza suferintei lui neinchipuite, avea nevoie de credinta, ei i-au zdruncinat orice convingere. in saptamana mortii ne gaseam toti patru la cafea la Bulgaran, cand au inceput sa-si bata joc de el. Pen-ciulescu, plin de venin, ii spunea tot felul de rautati: "De ce ai tu nevoie de nemurirea sufletului, Gedeme? Religia impune o ordine prestabilita. Ai fost dobitoc in aceasta viata scurta, iubind o femeie de strada Daca vei trai inca o suta de vieti, nu e nici un motiv ca, fiind tot atat de dobitoc, sa nu iubesti tot femei de strada Atunci, la ce-ti trebuie nemurirea?" Nu poti sa-ti inchipui cat punea bietul Ladima la suflet asemenea glume grosolane. Bulgaran, a carui biblioteca de ateu e un adevarat laborator al diavolului, i-a facut lungi teorii ca sa-i dovedeasca inexistenta lui Dumnezeu.
; 239
Sunt nedumerit si-I intrerup cu o intrebare:
- Iarta-ma, domnule Cibanoiu, il cunoasteti intr-adevar pe domnul Penciulescu, pentru ca
- Desigur ca il cunosc, de vreme ce de vreo cinci-sase ani e chiriasul meu gratuit, intr-o camera din fundul curtii, aci.
- !?
- Cu cifre, cu pareri de autori, cu poze chiar i-a explicat universul, aratandu-i zadarnicia oricarei credinte intr-o fiinta suprema.
Ai sa ma intrebi ce-am facut eu in aceasta imprejurare, ce am ras¬puns atacurilor si argumentelor opuse? Nimic Existenta lui Dumnezeu nu se poate dovedi si e un pacat sa cauti s-o explici cuiva. Crezi numai si afirmi. Credo in quia absurdum. Ladima insa a prins sa discute si sa apere, asta i-a fost pierderea.
Peste vreo doua zile l-am intalnit foarte schimbat Nesfarsit mai trist, ros parca de un vierme crunt din el. "Niculae, daca Bulgaran are dreptate?" Era palid si ii sticleau ochii. "Asculta, Niculae, daca sunt tarana din tarana, daca am iesit din haos intamplator si niciodata nu vom cunoaste o noua viata, daca aceasta, pe care am trait-o, a fost singura posibila pentru mine dintr-un miliard de posibilitati, si eu mi-am sacrificat-o indurand lipsuri cumplite, iubind pe Emilia Rachitaru?
Arde pielea pe mine ca o camasa de foc cand ma gandesc ca asta ar fi posibil."
I-am spus nedumerit:
- Dar Emilia nu exista decat de doi ani in viata ta?
- Dar in acesti doi ani a istovit toate posibilitatile mele sufletesti. Totul e stors sau sfaramat in mine. Daca n-ar fi credinta in arta in seara urmatoare au fost noi discutii. Ladima a spus ca, daca nu exista Dumnezeu, el crede in supravietuirea prin arta, a strigat - desi Penciulescu radea de el - ca totusi a folosit cat putea mai bine aceasta viata, in orice caz mai bine decat oricare dintre ei, creand o opera care va supravietui la nesfarsit. "La nesfarsit? Ce inseamna la nesfarsit? urla Bulgaran intr-un numar oarecare de ani pamantul tot va pieri Ce inseamna ca opera ta va supravietui o suta de ani, un milion, cand tot se va imprastia in haos, impreuna cu praful pamantului si al tuturor operelor, distruse intr-un cataclism cosmic Asculta-ma pe mine, asta-i singura posibilitate de traire. Asta Sa te plimbi pe bulevard, sa vezi soarele, sa iubesti, sa citesti Asta-i tot, intre doua nopti infinite de neant - zece, douazeci, treizeci de ani de viata ireversibila. Arta e o vanitate ca toate celelalte. Zadarnicia zadarniciilor, toate sunt zadar¬nicii. Nu facem decat sa amanam o scadenta." Ladima era alb ca varul: "Crezi asta, Bulgaran, cu adevarat? Am trait patruzeci de ani." Si si-a cuprins fruntea in maini cu ochii in lacrimi: "Am trait patruzeci de ani, inutili".
240
Bulgaran i-a dat sa citeasca si niste articole de revista, de un ateism blestemat. Singur, de altfel, i le-a cerut Pe drum imi spunea: "Niculae, cel putin daca m-ar fi iubit Emy, viata asta n-ar fi fost zadarnica" Eram ingrozit, caci vedeam ca iarasi se destrama A doua zi l-am intalnit din nou Acum era insa tacut N-am putut scoate o singura vorba de la el. Mergeam amandoi pe strada. O singura data, la incercarile mele de a redestepta in el credinta, mi-a soptit ingandurat: "Totul e zadarnicie Nu mai cred nici macar in arta. Bulgaran si Penciulescu au dreptate." I-am cerut sa-mi dea si mie cartile care, picatura de apa ultima, au clatinat si rasturnat un spirit atat de slab, si l-am intovarasit pana acasa sa le iau. A doua zi, era foarte abatut, ne-am dus sa ne plimbam ca era in mai, la Sosea. Cand ne-am intors, prin dreptul Teatrului National a trecut Emilia la bratul unui barbat El mi-a pus mana pe umar I s-au inalbit buzele si s-a rasucit ca o frunza N-a mai fost chip sa vorbeasc cu el A fugit de langa mine ca un nebun pe scarile dinspre strada Matei Millo, si a doua zi am aflat ca s-a sinucis Am rupt si cu Bulgaran si cu Penciulescu Desigur ca au gasit o materie moale ca o pasta, neinstare de rezistenta Nu e mai putin adevarat ca traieste in ei un marsav spirit de distrugere.
Am mai stat aproape doua ceasuri de vorba cu Cibanoiu. Felul intelepciunii lui mi-a placut foarte mult. I-am spus ca eu socot pe La¬dima un poet foarte mare si ca voi aduna tot ceea ce-1 priveste. Mi-a dat fotografia, vreo doua carti. Ti le alatur la aceste caiete. As vrea sa ma ajuti sa-i publicam volumul. Am luat si niste reviste cu articolele care pare ca l-au tulburat atat. in zilele urmatoare le-am citit si eu. Martu¬risesc ca mi-au dat un fior continuu. Din nou mi-am judecat tot ce-a fost, toate intamplarile cumplite si zbuciumate in lumina acestui Memento.1 Dupa cum am vorbit aseara la telefon, iti trimit totul. Even¬tual voi mai intregi cele povestite, prin amanunte verbale.
P.S. George Demetru Ladima intra cumva si el in vreuna dintre aceste categorii de fiinte, aparent desavarsite, notate insa prin vreun minus, sau prin vreun adaos, care face viata grea, imposibila?
Se pot da aci fn nota, ca sa poata fi sarite, doua articole, din doua reviste dintre cele imprumutate de la Bulgaran si insemnate cu sublinieri de catre Ladima, si care, de altfel, se pare ca l-au impresionat foarte mult. Cel dintai e o conferinta a savantului sir James Jeans, tinuta la Universitatea din Cambridge, sub titlul Soarele care moare.
"Cunoastem stele care abia de sunt mai mari ca pamantul, cele mai multe sunt atat de mari, ca sute de pamanturi ar incapea in fiecare din ele si tot ar mai ramane loc destul; ba ici-colo intalnim cate o stea uriasa care ar putea cuprinde milioane de pamanturi. Si numarul total al stelelor este, fara indoiala, invecinat cu numarul total al firelor de nisip de pe toate tarmurile tuturor marilor din lume. Atat e de mica locuinta noastra in spatiu in comparatie cu substanta totala a universului.
241
Vreau sa spun, talentul sau intransigenta morala au ceva din surplu¬surile ridicole si periculoase ale unui Rhynchophores, ale unui Macro-phtalmes sau ale unui Sophonyophore? Sa fie intr-adevar poetul un exemplar sortit sa fie fatal si "greu cenzurat de moarte"?
F.V.
Multimea aceasta imensa de stele rataceste prin spatiu; unele se grupeaza pentru a calatori fmpreuna, dar cele mai multe sunt calatoare solitare. Si ele pribegesc prin universul atat de spatios ca apropierea unei stele de alta e un eveniment de o raritate aproape neimaginabila. Majoritatea lor calatoresc intr-o izolare splendida, ca un vapor pe un ocean pustiu, fntr-un model in care stelele ar fi ca niste vapoare, fiecare vapor s-ar afla in medie la mai mult de un milion de mile de vecinul sau cel mai apropiat, astfel ca se intelege lesne pentru ce asemenea corabie arareori poate ajunge sa se intalneasca cu alta corabie.
Noi credeam, totusi, ca acum vreo doua miliarde de ani acest rar eveniment s-a implinit si ca o stea, in goana sa oarba prin spatiu, s-a nimerit sa se intalneasca cu soarele nostru. Precum soarele si luna provoaca mare pe pamant, Iot asa steaua aceasta trebuie sa fi starnit maree pe suprafata solara. Dar cat de deosebite, fireste, de mareele plapande pe care le ridica masa modesta a lunii pe oceanele noastre! Un val gigantic trebuie sa fi strabatut suprafata soarelui, spre a alcatui in cele din urma un munte de o inaltime prodigioasa, marindu-se necontenit pe masura ce se apropia cauza acestei tulburari. Apoi, mai inainte ca steaua straina sa fi inceput a se departa din nou, atractiunea ei devenise atat de puternica, incat muntele acesta a fost sfaramat si s-a imprastiat in fragmente mici pana la mari departari, intocmai cum coama unui val isi arunca departe spumele. Si de atunci acele mici fragmente graviteaza neincetat imprejurul soarelui, parintele lor. Sunt planetele, cele mari si cele mici, dintre care una e pamantul nostru.
Soarele si celelalte stele pe care le vedem pe cer sunt toate de o caldura imensa -mult prea mare ca viata sa se poata stabili pe ele. La fel erau, fara indoiala, si fragmente expulzate din soare in clipa sfaramarii lor. incetul cu incetul, insa, ele s-au racit atat de mult, ca azi nu le-a mai ramas caldura proprie, temperatura lor actuala fiind datorita in intregime radiatiei pe care Ie-o daruieste soarele. Pe urma, nu stim nici cum, nici cand, nici de ce, unul din aceste fragmente in curs de racire a dat nastere vietii. A inceput cu organisme simple, care nu erau capabile a face altceva decat sa se reproduca si sa moara. Din aceste umile inceputuri insa a izvorat un curent vital care, progresand prin com¬plexitati tot mai mari, a sfarsit prin a produce fiinte ce isi fac un temei al vietii din emotiile si ambitiile lor, din judecatile lor estetice si religiile lor, in care sunt conservate cu evlavie sperantele lor cele mai inalte si aspiratiile lor cele mai nobile.
Nu putem afirma nimica, dar e cu totul verosimil ca omenirea in acest chip si-a dobandit existenta. Instalati pe microscopicul nostru fragment de fir de nisip, am ajuns a ne sili sa patrundem natura si scopul universului care ne inconjoara locuinta noastra in spatiu si timp. Prima noastra impresie e ceva ce seamana cu groaza. Universul ne ingro¬zeste prin imensitatea nesocotita a distantelor sale, prin lungimea de neconceput a perspectivelor sale de timp, care reduce toata istoria omenirii la durata unei clipiri din ochi, prin extrema noastra singuratate, prin neinsemnatatea materiala a locuintei noastre in spatiu - a milioana particica a unui fir de nisip dintre toate firele de nisip de pe toate tarmurile lumii. Dar mai presus de toate ni se pare ingrozitor universul, fiindca pare a fi indiferent fata de orice fel de viata asemanatoare cu a noastra; emotia, ambitia si suc¬cesul, arta si religia, toate acestea par straine de planurile sale. Ar trebui poate chiar sa se spuna ca universul pare ostil oricarei vieti asemanatoare cu a noastra. Spatiul gol, in cea mai mare parte, e atat de rece, ca distruge prin inghet orice vietate; partea cea mai mare a materiei raspandita in spatiu e, tocmai dimpotriva, atat de arzatoare, ca face 242 imposibila orice viata; spatiul e brazdat si corpurile astronomice sunt bombardate nein¬cetat de felurite radiatii dintre care multe sunt probabil defavorabile vietii, ba chiar sunt capabile s-o nimiceasca. fntr-un astfel de univers am picat noi oamenii, fara sa prea stim cum, daca nu cumva din greseala, in orice caz prin efectul a ceea ce se poate numi cu multa dreptate un accident. intrebuintarea acestui cuvant nu inseamna ca ar fi surprinzator ca pamantul nostru exista, caci accidente vor fi totdeauna, si daca universul va mai dura destul timp, e probabil ca toate accidentele ce se pot concepe se vor realiza la timpul lor. Huxley, mi se pare, a spus ca daca am pune sase maimute sa bata, fara nici o noima, la niste masini de scris mai multe milioane de milioane de ani, ele ar ajunge in mod fatal, cu timpul, sa scrie toate cartile ce se pastreaza la British Museum. Daca, examinand ultima pagina compusa de o astfel de maimuta, am constata ca, intamplator, tacaneala ei orbeasca a produs un sonet de Shakespeare, am avea dreptul sa socotim acest accident remarcabil, dar daca am trece in revista milioanele de pagini, produse intr-un numar imens de milioane de ani, noi putem fi siguri dinainte ca undeva seva gasi un sonet de Shakespeare, produs al jocului orb al intamplarii. La fel e si cu milioanele de milioane de stele ce ratacesc orbeste timp de milioane de milioane de ani prin spatiu; prin firea lucrurilor ele trebuie sa intampine tot felul de accidente posibile; asa incat vor trebui in mod necesar sa dea nastere, cu timpul, unui numar determinat de sisteme planetare. Totusi, numarul acestora va fi infim in comparatie cu numarul total al stelelor de pe cer.
Raritatea aceasta a sistemelor planetare e un punct important, fiindca, dupa cate vedem, viata, asa cum o cunoastem noi, nu poate lua fiinta decat pe planete ca pamantul nostru. Ca ea sa poata aparea, trebuiesc conditii fizice convenabile, intre care cea mai importanta e tot temperatura care sa permita corpurilor sa existe in stare lichida.
Stelele insele trebuiesc date la o parte, fiindca sunt prea calde. Le putem socoti ca o imensa multitudine de focuri imprastiate prin spatiu, raspandind caldura intr-un climat care nu trece de circa patru grade peste zero absolut, cam - 269 C, si care e chiar mai rece in vastele spatii ce se intind dincolo de Calea Laptelui. Departe de focurile stelare stapaneste acest frig inimaginabil de sute de grade; in apropierea lor e insa o caldura de mii de grade, care face sa se topeasca toate corpurile solide si sa se evaporeze toate lichidele.
Viata nu poate exista decat inlauntrul unei zone temperate ce inconjoara pe fiecare dintre focurile acestea ceresti la o distanta anume. in afara de zonele acestea, viata ar fi ucisa de frig, mai inlauntru ea ar fi arsa de caldura. Un calcul sumar arata ca zonele inlauntrul carora viata este posibila, adunate toate laolalta, formeaza mai putin de o miliardime de milionime a spatiului intreg. Apoi chiar inlauntrul acestor zone viata trebuie sa fie extrem de rara, caci faptul de-a proiecta departe planete, cum a fost soarele nostru, e un accident atat de putin frecvent pentru un soare, incat probabil de abia una la 100.000 de stele poseda o planeta care se invarteste in jurul ei in zona aceasta redusa unde viata e posibila.
Pentru acest motiv pare imposibil ca universul sa fi fost conceput la origine cu scopul de a produce viata; daca ar fi fost asa, ne-am fi putut astepta sa gasim o proportie mai echitabila intre enormitatea mecanismului si rezultatul obtinut. La prima vedere cel putin, viata pare a fi numai un subprodus fara nici o importanta; noi, fiintele vii, suntem intr-un fel alaturi de linia principala. ,
Nu stim daca niste conditii fizice convenabile sunt suficiente in sine pentru a produce viata. O anume scoala pretinde ca pe masura ce pamantul s-a racit, a fost natural si aproape inevitabil sa se nasca viata. Alta sustine ca un prim accident dand fiinta paman¬tului, un al doilea a fost necesar pentru a produce viata. Constituantii elementari ai unei fiinte vii sunt atomi chimici cu totul ordinari: carbon, asa cum il gasim in seu ori in funingine, hidrogen si oxigen, asa cum se gasesc in apa; azot, asa cum alcatuieste cea mai mare parte a atmosferei; si asa mai departe. Toate felurile de atomi necesari vietii au
243 trebuit sa existe pe pamantul nou-nascut. Din cand fn cand fntamplarea a putut face ca un grup de atomi sa se grupeze fntocmai in felul cum sunt grupati in celula vie. De fapt, fntr-un rastimp suficient de lung, trebuia cu certitudine sa se grupeze astfel, cu aceeasi certitudine cu care cele sase maimute trebuiau intr-un rastimp suficient sa sfarseasca prin a tapa pe masinile lor un sonet de Shakespeare. Dar atunci atomii acestia astfel grupati alcatui-vor oare ei o celula vie?
Cu alte cuvinte, o celula vie este ca o simpla grupare de atomi ordinari potriviti intr-un fel insolit oarecare, sau este ceva mai mult? Este ea numai un ansamblu de atomi, sau ansamblu de atomi plus viata? Sau iarasi, cu alte cuvinte, un chimist suficient de abil ar putea oare crea viata plecand de la atomii necesari, cum un copil creeaza o masina cu piesele din cutia de jucarii, si pe urma sa o faca sa functioneze? Ignoram raspunsul. Cand va veni, el ne va indica daca alte lumi nu sunt locuite ca a noastra si, prin urmare, va influenta considerabil interpretarea noastra asupra sensului vietii; s-ar putea chiar ca acest raspuns sa produca mai mare revolutie in gandirea umana decat sistemul astro¬nomic al lui Galilei sau doctrina biologica a lui Darwin.
Ceea ce stim perfect totusi este ca daca materia vie se compune din atomi cu totul ordinari, aceia din care se compune in mare parte au o aptitudine speciala de a se coagula in grupari, in "molecule" deosebit de voluminoase.
Cei mai multi atomi nu poseda proprietatea aceasta. Atomii de hidrogen si de oxigen, de pilda, se pot combina pentru a forma moleculele de hidrogen (H2 sau H3), de oxigen sau de ozon (O2 sau O3), de apa (H2O), sau de apa oxigenata (H2O?), dar nici unul din acesti compoziti nu cuprinde mai mult de patru atomi. Adaogirea azotului nu schimba mare lucru: compusii hidrogenului, oxigenului si azotului cuprind toti relativ putini atomi. Dar o adaogire ulterioara de carbon transforma complet tabloul; atomii de hidrogen, de oxigen, de azot si de carbon se combina pentru a forma niste molecule cuprinzand sute, mii si chiar zeci de mii de atomi. Corpurile vii sunt alcatuite in esenta din asemenea molecule. Cu vreun secol in urma se admitea inca, obicinuit, ca ar fi necesara un fel de forta "vitala" pentru a produce aceste molecule, uriase, precum si celelalte substante care intra in compozitia corpurilor vii. Dar iata ca Wohler, in laboratorul sau si prin proce-deurile firesti ale sintezei chimice, a produs ureea (CO2) (NH2), care este un produs tipic animal; pe urma s-a realizat sinteza si altor elemente ale corpurilor vii. Azi fenomenele ce se atribuiau odinioara "fortei vitale" se interpreteaza unele dupa altele prin mijlocirea procedeelor ordinare ale fizicii si ale chimiei. Desi problema e inca departe de solutia ei, devine din ce in ce mai probabil ca ceea ce deosebeste special materia corpurilor vii este prezenta, nu a unei "forte vitale", dar a acestui element cu totul banal, carbonul, tot¬deauna in combinatie cu alti atomi, cu care impreuna formeaza molecule exceptional de voluminoase.
Daca este asa, atunci viata nu exista in univers decat pentru ca atomul carbonului poseda anume proprietati exceptionale. Interesul pe care-1 prezinta carbonul din punct de vedere chimic rezida, fara indoiala, in faptul ca acest element formeaza un fel de tranzitie intre metale si metaloide, dar pana acum nu se cunoaste in constitutia fizica a atomului de carbon nimic ce ar putea explica aptitudinea-i cu totul speciala de a lega impreuna alti atomi. Atomul de carbon se compune din sase electroni care se invartesc in jurul unui sambure central ca sase planete gravitand in jurul unui soare; el pare a nu se deosebi de cei doi vecini ai sai mai apropiati in tabloul de elemente chimice, atomii de bor si de azot, decat ca poseda cu un electron mai mult decat primul si cu un electron mai putin decat al doilea. Totusi aceasta usoara diferenta trebuie sa explice in ultima instanta toata diferenta dintre viata si absenta de viata. Fara indoiala, ratiunea pentru care atomul cu sase electroni poseda aceste proprietati remarcabile isi are originea in vreo lege primordiala a naturii, pe care fizica matematica inca n-a ajuns s-o patrunda.
Chimia mai cunoaste si alte cazuri similare. Fenomenul magnetismului permanent apare intr-un grad exagerat in fier si intr-un grad mult mai redus la vecinii sai, nichelul si cobaltul. Atomii acestor elemente poseda cate 26, 27 si 28 de electroni. Proprietatile
244 jfg ale celorlalti atomi sunt, in comparatie, aproape neglijabile. S-ar parea deci ca, desi nici aici fizica matematica n-a lamurit inca chestiunea, magnetismul ar depinde de proprietatile particulare ale atomilor cu 26, 27 si 28 de electroni, si mai cu seama de ale celui dintai. Un al treilea exemplu ni-1 ofera radioactivitatea care se limiteaza, in afara de exceptii aproape neinsemnate, la grupul de atomi posedand de la 83 la 92 electroni; "ici aici nu stim pentru ce. Astfel singurul lucru ce ni-1 poate spune chimia este ca viata trebuie pusa in aceeasi categorie ca magnetismul si radioactivitatea. Universul e construit fn asa fel, incat sa functioneze dupa anumite legi. Dupa aceste legi, atomii care poseda anurne numar definit de electroni, adica 6, de la 26 la 28 si de la 83 la 92, au anume proprietati speciale care se manifesta in fenomenele vietii, ale magnetismului si ale radioactivitatii. Un creator atotputernic, pe care nu l-ar fi impiedicat nici o limitare, n-ar fi fost redus la legile care guverneaza universul actual; el ar fi putut alege sa construiasca un univers conform cu oricare din infinita multiplicitate de grupuri de legi posibile. Daca af fi adoptat un alt ansamblu de legi, alti atomi particulari ar fi putut poseda alte proprietati speciale legate de constitutia lor. Nu putem spune care anume, dar ca viata, £a sj magnetismul si radioactivitatea, poate sa nu fie decat o consecinta accidentala a gj-upului particular de legi care carmuieste universul actual.
Este adevarat ca cuvantul "accidental" se preteaza la discutii. Caci pentru ce creatorul universului n-ar fi ales un grup special de legi, tocmai pentru ca aceste legi aveau sa traga jupa ele aparitia vietii? De ce n-ar fi fost acesta felul sau de a crea viata? Atata timp cat consideram pe creator o fiinta antropomorfica, animata de sentimente si de interese asemanatoare cu ale noastre, nu se poate raspunde la obiectia aceasta decat cel mult prin observatia ca, o data admis postulatul unui astfel de creator, nici o discutie nu poate adauga mare lucru la ceea ce s-a acceptat dintru inceput. Dar daca alungam din spiritul rtostru orice urma de antropomorfism, nu mai avem nici un motiv sa presupunem ca legile ctuale ar fi fost alese inadins pentru a produce viata. Ar fi fost tot atat de rational, de jlda, sa gandim ca ele au fost alese pentru a produce magnetismul sau radioactivitatea ba chiar mult mai rational, fiindca, dupa toate aparentele, fizica joaca in natura, ncomparabil, un rol mai mare decat biologia. Daca o consideram dintr-un punct de edere strict material, extrema neinsemnatate a vietii ar putea contribui mult la dis¬trugerea opiniei ca viata aceasta ar fi putut interesa candva deosebit pe marele arhitect al universului.
O comparatie familiara va limpezi poate mai bine situatia. Un marinar fara ima-
"jnatie> obicinuit a face noduri, nu ar putea crede in posibilitatea trecerii oceanului daca jf-ar exista posibilitatea de a face noduri. O funie insa nu se poate innoda decat intr-un oatiu cu tre dimensiuni: nici un nod nu e susceptibil de a se realiza intr-un spatiu de 1,
- 3( 4,5, sau orice alt numar de dimensiuni. De aci marinarul nostru fara imaginatie ar utea deduce ca un creator binefacator trebuie sa fi luat pe marinari sub protectia sa deosebita; ca acest creator a voit ca spatiul sa aiba trei dimensiuni, anume pentru ca in fiiversul creat de dansul sa se poata face noduri si sa se treaca oceanul - cu un cuvant,
5 spatiul are trei dimensiuni pentru ca sa poata exista marinari. Acest rationament pare avea aceeasi valoare la argumentul de mai sus; intr-adevar viata, considerata in an- arnblul ei, si facultatea de a face noduri au cam aceeasi importanta; si una si cealalta nu icatuiesc decat o fractiune cu totul fara insemnatate a activitatii totale a universului
Deci, dupa actualele date ale stiintei, in acest fel surprinzator»am ajuns sa existam. t mirarea noastra nu poate decat sa sporeasca, indata ce cautam sa trecem de la foblema originilor la aceea a scopului existentei noastre, adica daca incercam sa preve¬dem ce rezerva rasei noastre destinul.
245
Viata, asa cum o cunoastem, nu poate exista decat fn conditii convenabile de lumina si caldura; noi insine nu existam decat pentru ca pamantul primeste de la soare exact cantitatea necesara de radiatie; daca s-ar rupe echilibrul intr-un sens sau altul, exces sau lipsa, viata ar disparea inevitabil de pe globul nostru. Si trasatura esentiala a situatiei este ca echilibrul se poate rupe foarte lesne.
Omul primitiv traind in zona temperata a pamantului a trebuit sa vaza cu un fel de groaza epoca de gheata coborand peste asezarile lui; in fiece an ghetarii ajungeau mai jos in vai; in fiecare an soarele parea mai putin capabil de-a furniza caldura pe care o reclama viata. Pentru el, ca si pentru noi, universul parea a fi ostil vietii.
Noi, care traim acum in zona ingusta temperata din jurul soarelui si care cautam sa strabatem departarile viitorului, vedem ca suntem amenintati de o epoca de gheata cu totul diferita. intocmai precum Tantal, stand in picioare intr-o apa destul de adanca incat aproape sa-1 inece, era totusi condamnat sa moara de sete, la fel este destinul tragic al rasei noastre de a fi condamnata sa moara de frig in timp ce cea mai mare parte a substantei universului va ramane atat de arzatoare ca in ea viata nu se va putea adaposti. Soarele, neavand nici o sursa exterioara de caldura, va emite fatal din ce in ce mai putine radiatii generatoare de viata si prin aceasta chiar zona temperata a spatiului in care viata poate exista va trebui sa se reduca incetul cu incetul si sa alunece spre frig si spre intunecimile exterioare.
Pe cat putem prevedea ele vor continua sa activeze pana cand frigul va fi ucis viata pe pamant afara daca vreo ciocnire sau vreun cataclism nu vor interveni si nu vor distruge viata mai curand printr-o moarte mult mai rapida. Acest destin in perspectiva nu e rezervat numai pamantului nostru; alti sori vor muri ca si al nostru si viata care ar putea exista pe alte planete va avea si acolo acelasi sfarsit fara glorie.
Fizica ne tine acelasi limbaj ca si astronomia. Caci independent de orice consideratie astronomica, principiul general al fizicii, cunoscut sub numele de a doua lege a ter¬modinamicii, prezice ca universul nu poate avea decat un singur sfarsit, o "moarte termica", atunci cand energia totala a universului va fi distribuita uniform si cand toata substanta sa va avea aceeasi temperatura. Temperatura aceasta va fi insa atat de joasa, ca va face imposibila orice viata. N-are importanta pe ce cale se va ajunge la aceasta stare finala; toate drumurile duc la Roma si sfarsitul calatoriei nu poate fi altul decat moartea universala.
Dar atunci la atata se reduce viata? A cadea aproape din greseala intr-un univers care n-a fost facut pentru viata si care, dupa toate aparentele, ii e complet indiferent sau chiar hotarat ostil. A ramane cramponati pe un fragment de fir de nisip pana ce frigul mortii ne va fi nimicit; a ne pavana un rastimp de o ora pe teatrul nostru minuscul, stiind foarte bine ca aspiratiile noastre sunt toate condamnate la un esec final si ca tot ce vom fi facut va trebui sa piara impreuna cu rasa noastra, lasand universul ca si cand noi n-am fi existat?
Astronomia pune intrebarea, dar cred ca raspunsul trebuie sa-1 cerem fizicii. Caci astronomia poate sa ne demonstreze aranjamentul actual al universului, vidul si imen¬sitatea spatiului si neinsemnatatea locului ce-1 ocupam noi intr-insul; ea poate chiar sa ne spuie cate ceva si despre natura schimbarilor produsa de trecerea timpului. Dar trebuie sa patrundem adanc in natura fundamentala a lucrurilor inainte de a putea spera un raspuns la intrebarea noastra. Iar aceasta nu mai tine de domeniul astronomiei; dimpotriva, ancheta aceasta ne duce de-a dreptul in inima fizicii moderne."
Fragmentul de mai jos e scos din celalalt articol imprumutat de Bulgaran, publicat intr-o mare revista franceza, si intitulat Evolutia e oare revoluta?
246
"Fiintele vii sunt departe de a fi toate capodopere. Cum notase deja Theophraste d Eresos, sunt in natura multe lucruri rau facute, sunt multe note false in pretinsa «simfonie a adaptarilor», care ar fi lumea animata.
Se cunosc animale care se impiedica in ghearele lor prea lungi, altele care pot abia sa se miste, abia sa manance, sau abia sa se reproduca; in sfarsit, animale atat de defectuoase si de gresit facute, cat pot sa fie, asa cum sunt ele. Nedintatele si cetaceele sunt, spune Guye not, «colectii de monstruozitati»; furnicarul merge greu pe cioatele lui cu gheare. Mezoplodonul are dinti mediani si indoiti inauntru, care ii inchid aproape cu totul gura; Lenesul are gheare asa de mari, ca nu poate sa mearga si e silit sa ramaie agatat de ramurile arborilor.
Iata pasari daruite cu ciocuri straniu de incomode: Rhyncops, a carui mandibula inferioara intrece cu mult pe cea superioara; Anastomus, cu ciocul deschis, Cataoul, cu ciocul prea masiv, Avocetta, cu ciocul prea subtire. Iata tritonii Molge, Waltilii si Tylotriton, ale caror coaste sunt asa de ascutite, ca le gauresc pielea. Iata Cetoniile crematosilide si clavigeride, pe care o gura prea astupata le face incapabile sa traiasca fara ajutorul furnicilor. Iata fluturi, frigani si efemere care n-au trompa. Iata larve de monstrilide lipsite de tub digestiv. Alaturi de aceste fiinte, care abia traiesc, iata inca fiinte baroce prevazute cu structuri fanteziste inutile si jenante: Rhynchophores, cu gatul peste masura de mare, Macrophtalmes, cu ridicole peduncule oculare, Sophonyophore, cu uimitoare excrescente frontale, Acanthocines, cu antene nedefinite. fn prezenta acestor creaturi schiloade, pocite, caricaturale, cum sa nu convii cu ipoteza mutationista care face sa iasa lumea vie dintr-o serie de imtamplari greu cen¬zurate de moarte?"
EPILOG II
Povestit de autor
De la intalnirea din dreptul Cercului Militar, cand, aratandu-mi o trecatoare banala si gandind la poetul nefericit, Fred Vasilescu simtise un gol in propria lui existenta, nu ne mai intalnisem. Ades ii telefonam ca sa vad daca isi tine fagaduiala data.
Pana Ia inceputul lui octombrie, nu se decisese sa-mi scrie intam¬plarea aceasta, din august, carej tulburase atat.
- Poimaine e 1 octombrie incep la 1 octombrie.
I-am aratat ca acesta e pretext de scolar lenes Numai scolarii lasatori, lenesi, se decid sa invete bine "incepand in ziua intaia a tri¬mestrului", sau isi fac frumos temele numai cand inaugureaza caiete "noi".
- Poate ca e adevarat Dar mai e si altceva E un reprezentant al unei fabrici engleze de avioane in Bucuresti si trebuie sa ma ocup de el. La sfarsitul lunii pleaca intr-adevar s-a apucat sa scrie. Mi-a aratat, tot la telefon, ca "merge greu". Ca frazele se fac mai mari decat ar vrea el, si-si incurca pro-pozitiunile. I-am recomandat procedeul excelent al parantezelor si, la nevoie, al frazelor fara sfarsit. A ras si mi-a promis ca asa o sa faca.
Pe la jumatatea lunii ne-am intalnit la curse. Castigase un premiu insemnat cu un cal in care pusese mari sperante si era aproape fericit Venind de la cantar, dupa cursa, distrat de bucurie, m-a luat de brat si mi-a spus ca "trebuie" sa ne intalnim, ca vrea sa-mi vorbeasca Era oarecare incoherenta in tonul Iui, din pricina ca era asteptat de un grup de tinere doamne, si eu il tineam in loc. Dar pentru ca mi se parea totusi ca intr-adevar vrea sa-mi vorbeasca, am staruit.
- Cum merge subiectul?
Fluid, plutind deasupra momentului
- Nu stiu daca e bine sau rau Nu-mi dau seama daca-ti va fi de folos, dar de-abia astept in fiecare zi sa ma vad in odaia mea de lucru, 248 la masa de scris E o adevarata voluptate Dimineata nu scriu, numai zbor Cum sfarsesc masa, de la restaurant ma duc de-a dreptul acasa intre 3 si 9 seara, caci numai atata scriu pe zi nu sunt acasa pentru nimeni De multa vreme n-am mai fost atat de multumit Asculta, "trebuie" sa-ti vorbesc Da-mi maine un telefon Si facand un gest putin pripit: Nu cunosti pe doamna Demetriade? Hai sa te prezint Am in|eles ca banuia ca il tiu in loc anume ca sa ma prezinte, cum fac unii vizite riscate in timpul mesei, si am refuzat, multumindu-i. M-a batut cineva pe umar si ra-am intors. E un fost colaborator al ziarului Le Progris, de cateva ori deputat, care m-a apostrofat, amical si mirat:
- Esti prieten cu Fred Vasilescu?
Destul de surprins am fost eu de aceasta mirare.
- Da e un prieten foarte agreabil
- Ei, ce spunea? Era radios ca a luat doua sute de mii de lei? M-a luat de brat, protector si cordial, si am pornit spre ghereta alba si spanzurata a potoului Desi era o zi de toamna frumoasa, cu albastrul inalt, era lume putina Mai mult obisnuitii, ca sa zic asa
M-a surprins acreala cu care fostul deputat si secretar general m-a intrebat despre prietenul meu.
- Cred ca daca Fred Vasilescu ar urmari sa castige., bani in primul rand n-ar tine grajd de cai de curse, nu?
Mi-a raspuns cu un ton indiferent si ironic:
- Crezi?
- Cum sa nu cred Un grajd de curse costa si nu aduce nimic. Mi-a repetat automat si poros:
- Crezi?
- Fara indoiala ca da
A inceput sa-si insemneze cu creionul in program.
- De unde stii ca Fred Vasilescu nu urmareste ceva cu grajdul lui?
- Ambitia puerila de a figura printre proprietari?
E adevarat ca oarecare diferenta de varsta putea ingadui convor¬bitorului meu un ton de superioritate, exagera insa in maniera lui con¬descendent cordiala.
- Draga prietene, Fred Vasilescu tine cu orice pret ca la patruzeci-cincizeci de ani sa devina membru al Jockey-Clubului.
Mi s-a parut o gluma dintre cele mai nazdravane din cate puteam auzi.
- Cum? incepe cu cai de curse, la douazeci si cinci de ani ca sa pregateasca o alegere peste un sfert de veac?
- Da, si nici atunci nu va reusi.
Mi se parea cu adevarat poznasa afirmatia, iar nedumerirea mea era atat de evidenta, atat de profund sincera, ca fostul deputat s-a tulburat.
249
-Asculta, dumneata nu tii de pe acum sa fii membru al Academiei?-Tot asa Fred Vasilescu isi pregateste de pe acum alegerea la Jock^ Club. imi venea sa rad.
- Trebuie sa-ti spun mai intai ca nici prin cap nu-mi trece sa ajuHS la Academie. Dar in sfarsit, Academia e Academie fie ea si roi»*" neasca Dar Jockey-Clubul romanesc? iarta-mi expresia! Si inca sa t faci un ideal din el? E, orice ai spune, putin comic.
Mai varstnicul meu prieten era foarte iritat acum.
- Dumneata stii ca membri ai Academiei au cazut la alegerea de & Jackey-Club?
- N-am stiut si, ingaduie-mi sa ti-o spun, nu cred nici acum Mi-a citat atunci nume care m-au nedumerit si a trebuit sa convin--
- Bine, inteleg, ati refuzat un scriitor, sunteti oarecum consecvent cu dumneavoastra. Dar Fred Vasilescu e un monden, ca sa zic asa fr» sfarsit, unul din ai dumneavoastra?
Fara sa ma priveasca, in timp ce ocoleam tribuna spre paddoc, mi-a spus cu o profunda convingere, cu un accent neasteptat si inexplicabil de grav si de hotarat:
- Dragul meu, baiatul Lumanararului, orice ar face, nu va fi nicio¬data membru al Jockey-Clubului..- De altminteri, ce mai vrea? E imens de bogat, adica tata-sau E tanar, frumos, are femeile cele mai bine din Bucuresti Ce e prea mult strica
Marturisesc ca asa inteleg lucrurile, si oricat de comica mi se parea ambitia de a fi membru al Jockey-Clubului, conveneam ca fostul cola¬borator al lui Marghiloman are dreptate. isi nota acum calaretii, desi nu juca, fiindca era ruinat.
- Si pe urma, noi nu intelegem staruinta lui, acum cand la Aero-Club a devenit un factor important
De altfel, cred ca niciodata Fred Vasilescu nu s-a gandit mai putin la Jockey-Club decat in aceasta luna. Din cateva convorbiri la telefon am inteles ce uimitoare descoperire a fost pentru el posibilitatea de eliberare prin scris. Refuland ani de zile un mister ca pe un germen distructiv, in adancul organic, inchis cu taina lui in el insusi, ca si cand ar fi fost incarcerat cu un dement, expresia devenita posibila capata pentru el sensul unei evadari.
- Scriu, ma plimb prin casa, gandesc, ma trantesc pe divan, fumez iar scriu E o bucurie pe care nu ti-o pot povesti Ma lamuresc pentru mine insumi si, asa vazute, chiar suferintele trecutului capata un soi de indulcire care le face suportabile O durere povestita e o durere nu diminuata, dar armonioasa, asa ca un soi de operatie pentru care esti pregatit cu cocaina. Bucuria scrisului e mai tare ca heroina insasi. Si
250
.<. . . . . r nprea de injunghiat: Ah, daca chiar Ia telefon, i-am simtit prin voce frai*» s-ar putea povesti totul. ^ trimis tocmai o zi sau doua
Caietele, pagini mari de coala, mi le-a " l , la gazeta dupa cincisprezece noiembrie Mi-a dat un c , a o a cu toate
- Diseara la noua vine soferul meu sd 1 prostiile pe care le-am scris.
I-am raspuns cu promptitudine: citesc tot ce mi.ai
- Asta-seara, pana maine dimineata la nevoie> trimis- . ; cnni da£a notele iti pot fi de
- Da? vrei sa ne vedem maine? sa-rJijSPu.a H folos? Hai sa luam masa impreuna maine seara-
- Negresit.
- Unde? ai vreo preferinta?
Si am fixat un restaurant in oras.
- vii la timP? « anrm iar la 9 seara vin sa
- Maine de dimineata zbor, dupa-m^3 T ^bsolut punctuai. stam de vorba pana dimineata, daca vrei.-. . , "
La 9 seara n-a venit si nu va mai veni J»C1° Vioaie rasunet, dar un La Camera se anuntase un discurs la ^dJand sa e toata pisalog lungise oratoria lui provinciala, dT£ ^anat deci pentru a sedinta de dupa-masa. Celalalt a trebuit sa ne a d f
^ f , . , t t ," . A ,tn verzi de-a lungul peretilor,
Culoarele circulare, cu fotolii si drattfJV M;.am cumparat tigari erau somnolente, iar la bufet plictiseala m<*»°T- in fundul caruia era si am coborat de pe dealul Mitropoliei pf1 n * .* aceea era 0 lumina aleea. Toamna tarzie era frumoasa, ins*» in Jasa fumul §i mirosul galbuie, cetoasa, un cer scamos si scazut, <**? bia putina umezeaia. de benzina al masinilor sa se ridice. Nu er» "*" e aprindeau lumini Ici.-colo, prin magazine, desi era numai of a P« > Jarma in vehicule de
In dreptul bulevardului Regina Mari*, P" . ^ Oricat au abuzat tot soiul, vanzatorii de ziare strigau edipc; fJJ? ceie doua cotidiane cateva ziare mici de aceste editii, cand uJjul« (i sa.ti stapanesti un mari de informatii scoate o editie speoa*8-■ "nZ.:ca, in care dainuirea fior, ca pentru o intamplare, uneori unei*5.," sau vointa sunt atinse ca de aripi mari ne^J^ flegre> cu 0 cerneala
Erau numai patru randuri, cu litere c^1 nu groasa care se lua pe degete.
GROAZNIC ACCIDENi DE AVI
. J sx aterizeze, din motive Aviatorul Fred Vasilescu a capotat, V» »" lecat la fata ,ocului# necunoscute inca, langa Ciulnita. Autorii 1*1" j ianHarmi S a HPS Cadavrul zvarlit din nacela si decapitat « Pazlt d* JandT- S"a des" chis o ancheta pentru cercetarea cauzele1**
251
Si cu litere mult mai mici urma, jos, o telegrama externa fara impor¬tanta.
Se intamplase in devenirea lumii ceva care nicicand nu se va mai intampla. Gandul brutal, aprig, ca nu-1 voi mai vedea niciodata pe Fred Vasilescu, orice as face, de s-ar frange tot fierul din lume, de s-ar prabusi sorii, ma coplesea si ma inspaimanta ca infinitul sensibilizat.
Fred Vasilescu nu banuia ca el insusi, chiar prin ce avea mai bun in el, era un exemplar menit "sa fie cenzurat prin moarte".
Ziarele de a doua zi au adus coloane intregi de amanunte si nume¬roase fotografii care, de altfel, erau ele insele un fel de moarte, caci, asa cenusii, poroase si cu liniile simplificate, nu mai infatisau nimic din tanarul blond, cu obrazul limpede, cu trasaturi regulate si evidente ca un cap de statuie greceasca, doar cu fruntea putin cam boltita deasupra ochilor verzi adanci. Cu atat mai putin aminteau de acel corp vanjos din sportivitate diversa, complementara, cu miscari mladioase de haiduc tanar, afemeiat si ganditor. incercase, profitand de toamna prelungita, sa bata recordul lumii de viteza pe 500 kilometri, pe un avion romanesc din propria lor productie. Desi vremea era putin schimbata, nu renun¬tase la zbor. Avea de facut trei cireuituri deasupra Baraganului, ca sa totalizeze kilometrii necesari. Dupa intaiul, s-a rasturnat incercand sa aterizeze din motive nebanuite, pe care avea poate sa le lamureasca ancheta. Impresia produsa de moartea lui a fost adancita si de faptul ca, abia cu doua saptamani inainte, se prabusise un tanar locotenent, alt as stralucit al aviatiei romanesti.
Toate ziarele subliniau cu o dureroasa uimire ca aviatia romaneasca intrase intr-o adevarata serie indoliata.
Cortegiul mortuar, intr-o dupa-amiaza fara soare, dar nu rece, nici umeda, a scos lumea din casa, ca o inmormantare de tenor. A luat parte si unul dintre membrii regentei, prieten al familiei.
Eu nu citisem, asa cum ii fagaduisem, caietele trimise, chiar in noap¬tea aceea. Le-am descifrat cuprinsul numai in zilele urmatoare, intr-o fierbere sufleteasca de batalie. Nu stiu daca vreodata as fi putut sa aflu ceea ce constituia dubla lui existenta, denuntata aci din capete de martu¬risiri, din intorsaturi de fraza, involuntare ca lapsusurile, sau, cine stie, voite de el cu tensiunea de neinlaturat a unei fatalitati.
Abia in primavara, dupa lungi dezbateri sufletesti, m-am hotarat sa aduc la cunostinta doamnei T. manuscrisul lui Fred Vasilescu. Teancul -acesta care inchidea in el, calde inca de zbucium, doua existente, imi dadea un vag fior si prin aceasta coincidenta, care facea ca a doua zi dupa ce 1-a incheiat, Fred sa se prabuseasca A fost, parca, o moarte amanata pana la realizarea unui mod de perpetuare Frenezia cu care el transpunea, in aceste pagini, ceea ce era transmisibil din existenta lui ma infiora De ce n-as spune ca gandul unei sinucideri amanate
252 indelung nu mi se pare incompatibil cu intamplarile din urma. (Si mai e si faptul ca e foarte greu sa stii daca un aviator, dintre acestia, care incearca totul, definitiv, la inceput de tot nu e indemnat cumva si de isonul unui gand de sinucidere. Caci Fred Vasilescu incepuse pilotajul din 1926.) Dar in sfarsit, nu e decat - si e mult mai logic sa fie asa - o simpla ipoteza dintre atatea cate se pot face in asemenea imprejurari Si ar trebui sa-i atribui un soi de duplicitate - fie si de/interesata - dar duplicitate, prea brutala presupunand ca, desi hotarase sinuciderea, tot mi-a dat intalnirea, cu atata voie buna, la masa de seara.
Totusi pe doamna T. n-am pulut-o intalni decat peste o jumatate de an, la inceputul lui iunie. A doua zi dupa incinerarea lui Fred Vasilescu (asa ceruse inca de pe cand era in viatA), plecase la Vicna. Cand i se comunicase ca e legatara lui - si numaidecat a fost pe soptite sfatuita sa se intereseze de averea si mai ales de obiectele ramase, ceea ce a refuzat - fara sa spuna o vorba, cu ochii dusi, s-a multumit sa dea procura unui avocat. In cateva ceasuri a aranjat totul pentru plecare, lasand pe aso¬ciata ci, si mai ales pe ajutoare, la conducerea magazinului si atelierelor.
Trecusem pe la ea pe acasa de cateva ori si nu primisem decat lamuririle vagi ale servitoarei, o femeie aproape batrana, cu un aer de guvernanta. imi lasasem adresa, cu rugamintea de a fi insliinlat indata ce se inloarce. intr-adevar, am fost vestit printr-o scrisoare a doamnei T. chiar, care-mi da si ora la care pot veni.
De doua saptamani ploua intruna si pavajul orasului era necontenit spalat de rapaieli relativ linistite. Spre seara ploaia inceta, iar crepus¬culul tarziu avea inutile luminisuri de sidef; ochiurile de apa prin bal¬toace masurau golurile pavajului, iar noaptea se anunta umeda, caci si vegetatia, imbelsugata dupa atatea zile de ploaie, ramanea apoasa.
Revederile acestea sunt penibile prin inceputurile convorbirii in masina aveam un trac de actor. Ti-e necontenit teama ca n-ai sa gasesti tonul just, gestul potrivit. intaia privire e ca un joc de loterie. Te intrebi daca ai sa aduci vorba despre cel mort, daca e locul sa ici o mutra indurerata, sau esti obsedat de ideca de a nu juca, dimpotriva, teatru.
Am urcat sovaind treptele inguste de beton pana la etajul al doilea al casei din Parcul Filipcscu Mi-a deschis singura, fara sa-mi spuna o vorba, dar zambindu-mi cu prietenie, cu o miscare nervoasa de iden¬tificare. Dupa ce mi-am lasat trcncicotul in vestiarul ingust ca o celula, am trecut in camera mare cat un hol, aranjata nepotrivit gusturilor comercializate ale proprietarei de magazin de mobila moderna Un divan larg, in colt, asternut cu un covor caramanlau, o masa joasa, facuta dintr-o tipsie cat o roata de car - de arama batuta. Deasupra, etajere negre, nclacuite, ocolind peretii, intesate de carti Alte etajere tot negru-mat umpleau si ceilalti pereti. Pe ele, fel de fel de obiecte, amin¬tind probabil cate ceva. Camera ar fi avut infatisarea unui birou daca in
253 mijloc n-ar fi fost o masa de sufragerie patrata, acoperita cu un sal mare de toi, din cele cu care se acopera pianele. In schimb, biroul era un soi de miniatura, abia mai inalta de o jumatate de metru La care se sta pe un taburet ca de pian. Un bufet mare de tot reprezenta sufrageria propriu-zis. Un "ucenic fierar" de Ressu, un portret de Marius Bunescu si un "pod in munte" de Sion erau printre alte tablouri. Dupa ce ra-am instalat intr-un mic fotoliu de lemn negru, funinginos parca, m-a intrebat nedumerita de ce imi rotesc privirea atat de mirat.
- Mi se pare atat de ciudat si atat de conform unui proverb, ca dumneata, care esti socotita printre cei care au introdus mobila cubista la noi, sa pastrezi mai departe mobilierul vechi imi inchipuiam ca voi gasi aci totul schimbat intr-un adevarat studio, acel gen de camera moderna care foloseste de sufragerie, odaie de lucru, odaie de primire, in sfarsit de toate, in afara de odaie de dormit.
Zambea cu fluiditate si cu o participare totala, vag indurerata, ca de obicei.
- Daca vrei, e un studio, in intentie, caci corespunde definitiei dumi-lale prin arhitectura Dar mobila n-as putea s-o schimb niciodata.
Am privit-o mirat, luand din cutia cu tigari oferita.
- Niciodata? Si de ce?
- Nu stiu, mi-ar parea ca am murit.
- Dar nu inteleg deloc.
- Nu pot sa ma explic Dar din interiorul acesta, care c viata mea, nu as putea schimba niciodata nimic.
- N-ai fost ispitita sa-1 inlocuicsli cu acea minunata decorativa mo¬derna?
- vSi mie imi pace nesfarsit mobila moderna - si s-a completat ca in paranteza - bineinteles cand nu e de prisos strambata si impovarata, in loc de ornamentatia veche de flori, cu muchii inutile si cu temelii greoaie, care nu inseamna nici un castig pentru frumusete. Dar poti sa-ti schimbi familia, chiar daca o gasesti putin demodata? Poate ca e si o slabiciune a mea Nu stiu daca e un fel de oroare de necunoscut si nou, sau mai mult o inradacinare in ceea ce a fost Sufar cand se strica un obicei vechi, sovai nesfarsit cand trebuie sa inlocuiesc o slujnica obraz¬nica sau lenesa, numai la groaza ca nu voi mai vedea un obraz care mi-e familiar, fie si in rau.
Credeam la inceput ca va trebui sa ma explic asupra vizitei mele -si era ceea ce ma preocupa pe drum, dar i s-a parut foarte fireasca, si n-a fost nevoie de nici o justificare. Am intrebat-o pe unde a calatorit.
- V-a fost dor de Bucuresti?
Parea foarte incurcata si putin iritata.
- Uite, trebuie sa ma contrazic numaidecat Nu-mi place tot ce e al meu chiar si orasul acesta, de pilda Nu In strainatate e lotul larg 254 poti respira in voie Nu-li impiedica prea mult privirea, sa zicem, case iesite in mijlocul strazii. Nu te apasa nimic Totul e curat inalt spatios Si pe urma noutatea straina e totala, nu e ca o spartura sau carpitura in ceea ce a fost. Nici o clipa nu m-am gandit la Bucuresti Dar de odaile acestea ale mele, si de lucrurile de aci, imi era un dor stupid.
O privesc si sunt sub obsesia descrierilor lui Fred Vasilescu. Sta de-a curmezisul divanului Parul, desfacut in plete scurte, de un castaniu strict, ii acopera urechile si ii subliniaza fruntea putin prea dreapta, perpendiculara pe tample. Cu adevarat linia de jos a maxilarului, de la barbia rotunda la ureche, este de o desavarsire usoara de arc destins. Orbitele putin neregulate, cam adanci si intunecate, sunt inviorate de albul catifelat al corneei, iar albastrul viu al irisului e acoperit uneori de genele lungi. Gura putin severa, regulata, dar fara puritatea conven¬tionala a desenului, e usor contractata si mobila.
Poarta o rochie neagra incheiata cu nasturi mari intr-o parte, care-i lasa gatul gol, bine inradacinat in bust, vanjos ca un trup de sarpe cand il privesti din fata. Din profil, gatul acesta e si mai Inimos, caci pare scurt la ceafa si prelung sinuos dinainte. Jocul vizibil al tendoanelor incheiate limpede la capatul pieptului il fac sa arate foarte tanar. Umerii rotunzi ii sunt adusi in fata, acum cand a incrucisat mainile peste genun¬chii fara nodozitati, de la suprapunerea carora picioarele cad unul langa altul drept in jos, cu pulpele suav inaltate, in ciorapii intinsi, fumurii, care ingaduie sa se stravada pielea. Rochia cade dedesubt, la marginea divanului, drept in jos, lasand putin descoperit din coapse, cat ajung ciorapii, fara insa ca de la mine sa le pot vedea pielea. Si aceasta libertate ghicita a coapselor dinspre podea e ca o inradacinare a femi¬nitatii ei in materie si in viata care curge cu legile si instinctele ci.
- Ai de gand sa pleci din nou? Mi se pare mai buna formula asta. Simt ca un plural ar parea scrobit in fata acestei femei adevarate.
- Cred ca da Nu mai e atat nevoie de mine, aci Magazinul si atelierele au inceput sa se resimta de concurenta, caci toate fabricile de mobile si-au modernizat productia - si pe urma totul se resimte de stagnarea aceasta.
Trebuie sa ajung, chiar Iara tranzitie, de vreme ce testamentul e de domeniul public acum.
- Cu familia lui Fred Vasilescu ai avut dificultati?
Protesteaza jignita, fara nici un gest, numai privirea albastra i s-a intunecat, mistuita.
- Nu nici urma de dificultate Chiar in seara inmormantarii O intrerup nervos:
- Ai fost la inmormantare?
■■ .-" 255
Genele au capatat un soi de miscare de deschidere sprancenele s-au inaltat in accent circomflex Si pe urma ma priveste cu recu¬nostinta oricaruia dintre cei care au iubit, pentru cei ce se intereseaza cu simpatie de dragostea lor. in schimb vocea ii e acum ceva mai taiata de respiratia retinuta parca.
- Am fost.
Si, dupa ce ramane un timp indelung rasfranta in ea insasi, reia cu un ton de marturisire:
- Am suferit mult ca n-am putut fi langa sicriu tot timpul, nici urmari de aproape convoiul Eram intr-o masina inchisa cu ferestre mici, alergand si asteptand dricul la fiecare raspantie Gandul ca el e intins acolo, acoperit, ma frangea ma exaspera Cred ca daca ar fi fost inmormantat si nu incinerat, n-as fi putut pleca acasa, Iasandu-1 singur, parca fara aparare, paralizai, in cavou
Vorbeste rar de tot, prin fereastra larg deschisa patrunde inserarea umeda de afara. Rochia se lamureste vag in umbra, dar fata apare palida in penumbre. Se ghicesc de asemeni mainile si micile reflexe matasoase ale ciorapilor.
- E mai bine asa S-a ridicat in fum Tot i-a placut atat de mult sa zboare.
- Cand au aflat ai lui de testament?
Nu raspunde numaidecat, simt material ca gandeste insa.
- Se vede ca dupa intoarcerea de la cimitir, caci seara au venit, in doliu mare la mine, mama si sora lui. Servitoarea nu vrea sa lase pe nimeni inauntru Spunea ca sunt bolnava Stateam cu fata in jos pe divan, plangand tot ce nu putusem plange pe strada. Ele au staruit sa intre si cand m-au vazut naucita de durere, au incepui si ele sa planga din nou. Si cu o nesfarsita parere de rau: Daca m-ar 11 iubit putin!
- Crezi ca nu te-a iubit?
- Nu m-a iubit Ma parasise de doi ani Ma evita Ma umilea
- Totusi testamentul? Desigur ca nu avea o avere personala prea mare. Oricum sa desprinzi din lumea intreaga pe cineva sa alegi din tot, o fiinta anume.
- Averea pe care a Iasat-o e destul de marc: un avion, automobilul, caii de curse, un teren mare in apropierea orasului, pe care-1 cumparase nu stiu de ce Dar asta nu dovedeste nimic Era prea bun avea remuscari, stia cat il iubesc. Uneori imi parea si mie ca in ceea ce simtea el pentru mine e si altceva decat bunatate si recunostinta de barbat iubit fara limita incercam sa ma conving si ma loveam ca de o bara de fier insultata, uneori bruscata de el Mai tar/iu renuntasem.
Tac indelung, intelegand cat de putin banuic cuprinsul caietelor pe care le-am adus infasurate sul si sunt ispitit sa-mi inchipui, printr-o
256 anticipare, framaniMrf,a ■ . originalul. Dupaun," S1.Ult»irea ei can , , la suprafata din noan ?? n!°arce comul ? ^ U voi lasa, desi«,"r neexistentei. dptc 4ccst studio dem>orul 5 o lumina tare S
. S"a toors de U usa si s dat §i pe ^ia de pe po[^ picioarele unul pCsll, "i, i a ase at ac, drept Si isi snriiin , CU lalia Putin v m lntr"un fololi" ios S.a genunchi i se Su^^ Palnfi. Su^d* caci se reazenS)n ^ decat cele scurte im;° COdPsa tare intins. rochla nea«ra ^ la sold 7 cand sta jos. "T1f1Use d^ «uxla, totusi D^ ochia e ceva mait" Jj Picioarele in ci . abla tr^e de genunchi, acum totul deosebita. N " ap Ratase funui ca niste popice. sUnJL" 0 8r°ase> nid ,_S"nt Ungi si de ° foTa c tOpite> T« ^S? » Par* di^-ri si nici grad, ^ ca niste popice. Suni *,--.". s"-"»^, nici - ■" " -""B- SI ue o lorma cu tOpite> ni« "n m^S? » Parc* di^ *| "ici grada, rotun^ si nesigura, conturn? " , C mtr-° fo"i planuri dllcrite «1 muchiile prinzi intre arzator si deSnf " "" Va8 *i ? r"T- J0S> a g C/na mica treptat rotunjindU-sir,3 Ul mare, cat a, dcllcaI ^ape/, pe care sa-1 in jos, sculptorul a HZ ." Parca in f >UrCa in SUS Irapc/ul s"ar largi scurt inauntru! n..,..Iat cu «Patica un ni ma " dintai, de la iumf,"il imi ofera o no, - ^"^ "" animal dc !c k ve/i cum au pornii din apasator toate descrU f " P° "^ « iq;^ mereu fierbinte. imi - | amantului ei si lngandurat. imi amintesc incadrandu-i gUra h.uT ~^ cu accl romS,laruitL)arca mentiune ca c
Nu numai indii". . pc carc "a d^nlifical el, atentia ei, modul in S^ lr,UPul d^r si d,, . acestei Temei sunt sexu I F ti^arile PaiJ "?a ci dc sora- Privirca *
Nu stiu de ce -, "herncic iubita ri1 -1 melancolia si bunatatea sa-i incerc suflet^T MT ncv»ia «a folo, toli barba!ii tricica. um M ln^rCd apa adf sc Plui alul de politele ca
- Doamna, stiti,.- - , . l|lca aruncand in ea o pie-
Din cate am inteles " ullimul limpam fos, foarte mult. " 1C| vor|^am adese^^Priclcn cu Fred Vasilescu.
^ r-r..A crj v- ju|)ca mul[
257
- Nu poate sa fie adevarat Uneori si mie mi se parea ca ma iubeste Erau gesturi care tradau parca - acesta e cuvantul adevarat -o iubire patimas ascunsa.
- Si cum va explicati atunci faptul ca va ocolea?
- Dar ce ipoteze n-am facut? Cat nu mi-am ars mintea in indoieli de tot soiul. Nu stiu ce ar» fi putut sa fie
- !?
- M-a chinuit uneori pana si banuiala stupida, rascolitoare, ca intr-un accident de automobil sau avion, vreo rana i-a interzis pentru totdeauna sa mai poata fi barbat. imi vine greu sa-i spun: "Te rog, spune-mi sincer, ce-ai fi facut atunci", dar imi dau scama, ca, lipsita si de solemnitate si de familia¬ritate, femeia aceasta e totusi mladioasa psihologicesle ca o pantera ganditoare.
- L-ai mai fi iubit atunci?-si surad, imi raspunde fara pic de sovaiala:
- Da, iti marturisesc ca m-am gandit de multe ori Ei bine, l-as fi iubit si atunci Oricum Daca ar fi privii cu admiratie alta femeie, as fi suferit si atunci. Iubirea mea era asia si mai era si altceva, cu neputinta de inteles.
Sufletul omenesc este alcatuit in afara de instincte si dintr-o functie creatoare de iluzii, despre care nu poti sa stii cand devin autosugestii, si orice sinceritate trebuie suspectata numai cu masura. imi aduc aminte si imi falfaie in gand, ca un refren amintitor, pasaje din conferinta citata a lui sir Jeans:
"Universul ne inspaimanta prin imensitatea nesocotita a departarilor lui, prin lungimea de neconceput a perspectivelor de timp, care reduc toala istoria omenirii la durata unei clipiri din ochi, prin extrema noastra singuratate, prin neinsemnalatca materiala a locuintei noastre in spatiu - a milioana particica dintr-un bob de nisip, printre loate boabele de nisip ale tuturor tarmurilor din lume. Dar mai presus de loate ni se pare universul ingrozitor, pentru ca pare indiferent fata de orice fel de viata, la fel cu a noastra. Emotie, ambitie si succes, arta si religie, toate par deopotriva de straine planului lui.
Penlru aceste motive mi se pare imposibil ca universul sa fi putut fi conceput la origine cu intentia de a produce viata"
Femeia aceasta tanara, din care radiaza patrunzatoare unde ner¬voase, de parca c invaluita inlr-o aura a sexualitatii, va mai fi rasturnata pe pal, picioarele acestea, cine slie, desfacute, se vor mai frange de voluptate, iar maini barbatesti vor mai tresari de caldura acestor coapse care dau fiori ilui/.i, poale tocmai pentru ca simti ca firul viu al gandirii acestei femei trece si prin radacina lor gingasa. Negresit, toale acestea
258 sunt posibile numai pentru ca "atomul de carbon are sase electroni, unul mai mult decat cel de bor, si unul mai putin decat cel de azot". Ceea ce e poate mai greu de explicat e cum electronul acela, al saselea, se poate gandi pe el insusi si iubirea lui. Caci aceasta e voluptatea, constiinta voluptatii insesi.
Ma ridic si ma duc pe scaunul din colt, pe care am pus sulul caietelor.
Alaturi e un aparat de radio ca o colivie ermetica. imi spune cu vocea scazuta, banuind ca vreau sa umblu la el:
- Nu merge l-am sfaramat.
- !
- Eram in timpul mesei si din cutia aceasta am aflat vestea mortii Iui. C) fraza spusa raspicat si indiferent culeasa parca din vazduh. De atunci niciodata nu l-as mai putea asculta. ii aduc caietele si ma priveste nedumerita.
- Doamna, pentru un roman al meu, Fred Vasileseu mi-a scris cateva amintiri din viata lui Cred ca va vor interesa.
A devenit alba ca varul. Nu mai poate respira.
- Toale caietele astea intregi?
- Da.
Le-am pus pe coltul mesei si m-am asezat pe scaun. Le-a luat cu mainile crispate si intrebarile mele nu o mai gaseau.
- Pana cand mai ramaneti in Bucuresti? ,
- Nu stiu, foarte putin
- Dintre prieteni ati mai intalnit pe cineva? I ■
- Nu
- Acum vreo doua saptamani m-a intalnit doamna Demetriade si m-a intrebat daca v-am vazut Spunea ca vrea
S-a ridicat frematand in interior, cu mainile chinuite, cu privirea mistuita de nerabdare.
- Te rog, fii bun lasa-ma cu caietele acestea. Si-i tremura mana pe ele. De trei ani n-am vorbit cu el
M-am ridicat, si in prag mi-a strans recunoscatoare mana in mana ei fierbinte. Cred ca nici n-a inchis bine usa si s-a napustit asupra textului. Pe potecile lunecoase ale amanuntelor si ale interpretarilor va gasi reazem si o mai adanca dezlegare? Va afla ceva mai multa impacare decat acea sete, care nu se poate potoli in vis? De altfel, cand e un acord aproape unanim asupra relativitatii spatiale, de ce n-am crede ca sis¬temul de repercutare al cauzelor nu poate afla nicaieri un punct absolut. Taina lui Fred Vasileseu merge poate in cea universala, fara nici un moment de sprijin adevarat, asa cum, singur a spus-o parca, un afluent urmeaza legea fluviului.
