Rondelul rozei ce-nfloreste este o ars poetica, fiindca exprima conceptia despre poet si poezie a lui Macedonski. Poetul este un profet, un psalmist asa cum il gasim in
Psalmii moderni: Oh! Doamne, Tarana,
Iertare, Dusmanii, Zburam Si-au zis. Cat am trudit. Eram, N-am in ceruri. Doamne, toate, M-am uitat: jar poezia este un drum spre, Dumnezeu.
Poetul devine un simbol in imprejurari simbolice,.asa cum dorea Macedonski in ipostaza emirului din Noapte de decembrie, cand pornea spre cetatea ideala adica spre universul poeziei pure. Simbolul rozei sugereaza aceasta a doua nastere, spirituala, care aduce o alta intelegere a lumii, a vietii (si nu mai e viata grozava), desi poetul a ajuns asemeni drumetului pocit din Noapte de decembrie ("Desi mi-a brazdat tot obrazul").
Rondelul este o poezie cu forma fixa, care se adapteaza usor la estetica simbolista, fiindca prin repetarea versurilor (1-2; 7-8; 13) cultiva lait-motivul, spre a concentra poezia pe simbolul roza.
Roza sugereaza viata spirituala, a doua nastere, care infloreste atunci cand samanta simbolica a credintei (Spre Meka il poarta credinta-vointa) creste si devine iubire fata de Dumnezeu. Asa cum falsa credinta a emirului il pierde in iadul desertului lumii, lot asa iubirea crestina ortodoxa din Psalmi, genereaza extazul mantuirii si slavei lui Dumnezeu (Puternic ma poarta extazul / Spre-o nalta si tainica slava). Iubirea este cheia cerului pentru suflet si cheia universului poetic, al poeziei * pure, al poeziei religioase, al poeziei sacre, al inefabilului: "O roza-nfloreste suava".
Conceptele de corespondenta (extazul-necazul), panta rhei (talazul), fortuna lahilix ("Sa-mi fac din ursita o sclava") sunt depasite de marele adevar relevat prin extaz. Valoarea afectiva a textului este data de sentimentul de melancolie ("Nu mai e viata grozava"), care este dominat de sentimentul de bucurie ("Puternic ma,poarta extazul"). Simbolurile: roza, talazul, ursita sugereaza conceptele de renastere, panta rhei si fortuna lahilis. Imaginile construite prin metafora si comparatie: "a vietii otrava", "ca nor risipit e necazul", ca si cele metonimice: "mi-a brazdat tot obrazul", ,.Sa-mi fac din ursita o sclava", sugereaza acea crestere interioara a sentimentului de iubire fata de Dumnezeu,- care se exprima deplin in Psalmi.
