Romanul
Morometii este roman realist, contemporan, postbelic, avand o tema predilecta ce ilustreaza satul din Campia Dunarii, Silistea Gumesti(este chiar satul natal al autorului, ceea ce presupune ca romanul are si accente autobiograficE).
Naratorul este omniscient, povesteste intamplarile la pers. a 3-a.
Romanul este structurat pe doua volume aparute la o distanta de 12 ani unul fata de celalalt.
Apar 2 planuri paralele care nu se intersecteaza si nu se determina reciproc ca in romanul
Ion;exista un plan al familiei Moromete si un alt plan ce prezinta destine ale altor familii de tarani(Botoghina, Pisica, Balosu, Tugurlan,
CocosilA). Actiunea primului volum incepe printr-o imagine abstracta, aceea a timpului foarte rabdator cu oamenii. Axa fundamentala a romanului devine timpul, ce reapare simetric in final, dar care rastoarna imaginea , , vietii tihnite'' deoarece timpul nu mai avea rabdare. Romanul are caracteristici moderne, este construit pe scene memorabile, astfel nu vom identifica momente ale subiectului.
Prima scena monumentala este scena cinei :asezarea la masa a acestei familii numeroase ne arata inca de la inceput relatiile tensionate, care vor duce in final la destramarea acesteia ;erau asezati pe scaunele cat palma la o masa mica, rotunda si joasa, cei trei baieti vitregi stau in partea dinspre iesire, Catrina se afla langa vatra avand alaturi copiii din casatoria cu Moromete :Tita, Ilinca si mezinul Niculae. Intre membrii familiei sunt multe conflicte, baietii sunt suparati pe tata pentru ca nu le da voie sa plece cu oile si caii, de asemenea isi dusmanesc mama fiind instigati de matusa Maria ;un conflict se afla si intre Ilie si Catrina deoarece aceste ii promisese ca o va trece pe actele casei, deoarece Catrina vanduse un pogon de pamant in timpul foametei ;mezinul Niculae este suparat pentru ca nu poate merge la scoala, tatal il trimite cu oile din pricina carora(BisisicA) are multe necazuri.
Scena taierii salcamului reprezinta o alta scena memorabila a romanului atat prin maiestria construirii ei din detalii, ce se aduna progresiv dar mai ales prin simbolistica dramatica, acesta fiind primul semn al declinului familiei Moromete, dar si al satului traditional ramas parca fara aparare. Salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete dar si din viata satului, acesta simbolizand elementul pastrator al traditiei si credintelor stramosesti, al stabilitatii taranesti.
Inima adevarata a satului este poiana lui Iocan, o alta scena a romanului, locul unde duminica dimineata se strangeau tarani nici saraci nici bogati intre care Ilie Moromete, Cocosila, Dumitru a lui Nae, ei citeau ziarul si comentau politica ironic si cu umor dupa legi numai de ei stiute.
Scena , , foncierii'', una dintre scenele care contribuie la caracterizarea indirecta a personajului principal ;plata impozitelor catre stat constituie principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete, desi avea vreo 6 pogoane de pamant, totusi nu castiga suficient pentru a plati taxele si imprumutul luat din banca. Moromete joaca , , scena foncierii'' cu o gama variata de tertipuri. Va aduce agentii intr-o stare de disperare, acestia vor incerca sa-i puna sechestru pe bunuri. In final Moromete va plati doar 1000 lei, fiind bucuros ca i-au ramas 200 din banii de pe salcam.
Scena secerisului prezinta o adevarata monografie a satului traditional. Secerisul este prezentat intr-un ritual statornicit din timpuri stravechi, culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie si pentru faptul ca era singura perioada a anului cand se manca paine.
In acel an recolta era bogata, cu totii multumeau celui de sus pentru mana cereasca adusa. In fiecare an secerisul era pornit de cel mai tanar si vrednic copil si cel mai in varsta barbat. Graul se strangea in manunchiuri, apoi in snopi dupa care barbatii faceau clai. Femeile pregateau mancarea pentru culegatori.
De aici lucrurile se precipita, Nila, Achim si Paraschiv vor fugi cu oile si caii la Bucuresti luand toti banii din casa si cele mai bune lucruri din casa. Moromete va trai cea mai mare dezamagire a vietii lui, avand convingerea ca fii sai nu vor trimite niciun ban acasa. Este nevoit sa vanda un lot de pamant si locul din spatele casei, achita taxele, datoria la banca, scoala lui Niculae si ii mai raman bani si pentru doi cai. In final volumul se incheie cu imaginea timpului care nu mai avea rabdare si puternica dilema a lui Moromete, care nu stie ce va mai face pe viitor.
Volumul II apare la un interval de 12 ani fata de primul volum, M. Preda reusind sa dea unitate operei reconstruind imaginea vietii taranului roman inainte si dupa cel de-al II-lea Razboi Mondial. Personajul principal Ilie Moromete se schimbase asa cum naratorul prevazuse , , numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva''. In poiana lui Iocan va mai ramane doar capul de huma arsa al lui Ilie Moromete. Acesta se apucase de negot, chiar castiga bani, dar nu va mai fi prezentat ca personaj principal. Va incerca sa-si intregeasca familia, va pleca la Bucuresti incercand sa-I convinga pe baieti sa se intoarca acasa. Dar, desi acestia nu o duc prea bine, raman in Bucuresti. Nila era portar la un bloc, Paraschiv sudor la tramvaie, iar Achim reusise sa-si deschida un magazin alimentar.
Era anul in care incepuse razboiul si incercarea nereusita alui Moromete de a-si aduce acasa fiii izvoraste din dragostea lui dureroasa pentru copii, pentru casa lui risipita, pentru familia care insemna totul in viata.
Asa cum s-a prevazut in primul volum, familia se va destrama cu moartea lui Nila in razboi, a lui Paraschiv din cauza tuberculozei, Catrina il va parasi, se va muta la una dintre fiice.
Personajul principal al romanului devine Niculae Moromete, care isi va continua studiile fiind prezentat ca student la Facultatea de Horticultura.
In viata satului intervin schimbari profunde provocate de venirea comunistilor la putere si de colectivizare(anii 50). Satul va fi populat de alte personalitati fals- rurale deoarece teseau intrigi si erau interesati doar de functii :Mantarosie, Adam
Fantana, Bila, Ouabei, Traian al lui Pisica. In aceste imprejurari Niculae va fi ales activist de partid si trimis in satul natal ca sa supravegheze strangerea cotelor si supravegherea formelor colective de munca. Dar nu se va descurca in acest mediu, se va intoarce sa-si continue studiile.
Ultimele capitole ale volumului reprezinta cele mai frumoase pagini care s-au scris vreodata in literatura romana, ilustreaza moartea unui taran fara zbucium, fara dramatism, o moarte lenta, venita ca un final firesc al vietii. Ilie Moromete va spune medicului venit sa-I consulte intregul sau sistem de viata(crezul saU) :, , Domule, eu intotdeauna am dus o viata independenta!''.
Romanul
Morometii este o scriere epica in proza cu o actiune ce evolueaza pe doua planuri paralele cu multe personaje puternic individualizate fiind prezente toate modurile de expunere :naratiunea, descrierea, monologul, dialogul. de asemenea contine elemente de realitate dar si elemente moderne fiind primul roman postbelic din literatura romana.
Ilie Moromete-caracterizare
Cel mai important personaj al literaturii lui Marin Preda, Ilie Moromete, il are ca model pe Tudor Calarasu, tatal scriitorului, dupa cum marturiseste acesta in volumul , ,
Imposibila Intoarcere" :, , Scriind, totdeauna am admirat ceva, o creatie preexistenta, care mi-a fermecat nu numai copilaria ci si maturitatea :eroul preferat, Moromete, care a existat in realitate, a fost tatal meu''.
Personaj exceptional, al carui destin exprima moartea unei lumi, , , cel din urma taran'' reprezinta conceptia traditionala fata de pamant si de familie. Criza satului arhaic se reflecta in constiinta acestui personaj confruntat, tragic, cu legile implacabile ale istoriei, cu timpul nerabdator.
Personajul este caracterizat in mod direct de narator la inceputul capitolului al X-lea din primul volum : , , Era cu zece ani mai mare decat Catrina si acum avea acea varsta intre tinerete si batranete cand numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva''.
Autocaracterizarea realizata in finalul volumului al doilea scoate in evidenta libertatea individului in ciuda constrangerilor istoriei : , , Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta''.
Caracterizarea indirecta se desprinde din gesturile, faptele, vorbele, gandurile personajului, actiunile la care participa, dar si din relatiile cu celelalte personaje, evidentiaza trasaturile lui.
Scena , , foncierii'' este magistral construita de naratorul omniscient, atmosfera, tensiunea, iritarea celorlalti fiind inadins provocate de Moromete pentru a se razbuna pe cei care nu intelegeau greutatile bietului taran. Plata darilor funciare catre stat constituie principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete. desi avea acum , , vreo sase pogoane de pamant si-si facuse o casa frumoasa'', totusi nu castiga suficienti bani pentru a plati taxele pentru pamant si ratele pentru imprumutul luat de la banca.
Inima adevarata a satului era Poiana lui Iocan, locul unde se adunau gospodarii, cei care sunt , , nici saraci, nici bogati'', intre care Moromete, Cocosila si Dumitru al lui Nae, care citesc ziarul si comenteaza politica ironic si cu umor, dupa legi anume, numai de ei stiute. Moromete era abonat la , , Miscarea'', Iocan la , , Curentul'', iar Cocosila la , , Dimineata'', dar daca ei veneau fara ziare, insemna ca erau suparati , , si n-aveau chef sa discute politica''.
Scena secerisului prezinta datini din viata satului traditional, constituindu-se intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor statornicite aici din timpuri stravechi. Culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie, de consonanta deplina a omului cu natura.
