INTERMISSION de VLAD MUSATESCU (Proza)
Se pare ca declaratia mea nu se bucura de prea mare trecere.
Madam Nachtigal, fara sa lase scrisoarea din mina, ma priveste pe sub sprincene, de parca ar fi anchetatorul. Dupa care, striveste trabucul in ceasca de cafea, rasucindu-l si stilcindu-l in toate chipurile, pentru ca apoi sa zimbeasca strimb si sa ma intrebe (la fel de oblU):
Si, talica, iti inchipui ca inghitim asemenea gogosi scriitoricesti? Adica vrei sa ne faci a crede ca n-ai ascultat banda? Nu tine figura, dom'le Conan! Oi fi mata vreun detectiv, dar nici noi nu sintem cazuti in cap
Amfitrioana ma calca pe nervi.
Asculta, doamna Nachtigal, nu-mi sta in obicei sa-ndrug minciuni cu duiumul, asa cum mi s-a intimplat s-aud pe-aici, pe la dumneavoastra Asta, ca sa fim "in clar"
Murmurul asistentei ma sileste sa privesc la mutrele respectivilor. Pina si fratii Flintas, pe care ii socoteam cistigati de partea dreptatii, pina si Sica Finichi, cel care mi se alaturase, ma privesc chiondoris, de parca le-as fi citit dosarele de cadre. De ceilalti nu mai pomenesc. Toti poarta pumnale in ochi.
Ma ridic de pe scaun. Toata lumea executa, la comanda teleghidata, aceeasi miscare.
Uimit de efectul neasteptat al initiativei mele nevinovate, ma asez la loc.
Adunarea ia din nou loc pe scaune. Parca am fi un balet mecanic. Pentru a preintimpina manifestarile de mimetism ale menajeriei, racnesc din adincul plaminilor, cu riscul de-a-mi provoca o spargere de vase:
Nimeni sa nu se miste de la loc! Gata! Ajunge! Nu ma mai joc. S-a terminat chestia cu "de-a puia-gaia"! Sint lamurit
Incep sa ma plimb prin living-room, urmarit de laserele in functiune, ale privirilor celor asezati in jurul mesei.
Aruncind o uitatura fugara, imi dau seama ca furtuna s-a potolit. Afara nu se distinge nimic. Insa, se aude roind apa pe acoperis, scurgindu-se suvoaie pe cimentul din jurul cladirii.
E mai mult de-o jumatate de ora, de cind ma invirt prin imensa odaie. Cred c-am batut peste doi kilometri. Exact ca-n prescriptiile medicale ale prietenului meu, Doru-doctoru'.
In rastimpul plimbarii, izbutesc sa recapitulez discutiile avute cu prilejul jocului nascocit de mintea mea sclipitoare.
Rezultate = nule. Toti il vizitasera pe inginer. Insa ultimul, care-l vazuse, si inca mort, eram tot eu. Sa fiu asasinul? Imposibil. Doar sint in deplinatatea facultatilor mele mintale. Care nu-s de ici, de colo
Singura chestie serioasa era demascarea impostoarei. Dar nu mi se datora mie, ci spaimei care intrase in sufletul mic al solistului.
Am obosit. Vad ca zorile isi intirzie aparitia. Privesc la cadranul ceasului
Nu mai cata la ceapa aia, a dumitale, ca tot nu merge bine, las' ca-ti dau eu ora exacta: a trecut de trei si jumatate, plus ceva maruntis
Coana Marita isi balanseaza ceasul de buzunar, cred ca-i un "Rosskopf-petent", antebelic, agatat de-un lant de fier (probabil inoxidabiL).
Verific, uitindu-ma incruntat la "Omega" mea. A stat la unu si zece.
Uite ce-i, maestre - ma lamureste madam Nachtigal -, hai sa spunem lucrurilor pe nume sintem toti de parere ca, daca-i vorba sa fim banuiti de asasinat, nu putem fi singurii, atita vreme cit ne ascunzi ce-i cu banda lasata mostenire de Zighi
O reped inciudat:
Dar cine altcineva, in afara de voi?
Dar ce, talica esti scutit? Doar esti major si vaccinat Nu avem alta solutie decit s-ascultam cu totii magnetofonul Astfel scapi de banuiala ce te apasa Ne sopteste cineva ca stii mai multe in legatura cu moartea lui Zighi Vrem s-ascultam ce-a dorit sa-ti spuna raposatul
Corul, dezlantuit de propunerea (dealtfel judicioasA) a coanei Marita, face sa zbirniie ferestrele.
Trec imediat in capul mesei, bat cu pumnul in tablia ei, cerind liniste desavirsita:
Va sa zica, nu va inspir incredere? Bine! Sa nu va para rau, scumpii mei Aducem magnetofonul aici Priza avem, curent este, asa ca va trebui sa functioneze Iar cind va porni sa vorbeasca, va veti musca pumnii
De unde le stii, talica, asa, ca la carte? Ai ascultat cumva?
Insolenta doamnei Nachtigal depaseste orice limita.
Coana Marito - i-o trintesc verde in fata -, eu n-am nevoie s-ascult ca sa stiu, eu deduc E bine?
Atunci sa deducem aici aparatul! - propune madam Nachtigal.
Crezi ca ne lipseste ceva?
Poti adauga opera - comentariul,
eseul sau referatul despre opera care
Copyright © 2009 - 2025 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.