Tudor ARGHEZI Nehotarare

Studiul textului

- poezia meditatiei existentiale;

- genul: liric;

- curent: expresionism cu elemente persistente romantice;

- specia: lirica meditativa;

- teme: conditia umana si limitele cunoasterii; enigma/taina vietii si a mortii; umilinta si orgoliul spiritului superior;

- versuri-cheie (pe ele se structureaza intreaga poeziE): "De ce nu pot sa nu stiu, de ce nu pot sa n-aud/in ce sta rostul zilei si pretul de-a ti-o trece?";

- personajul liric traieste drama inadaptarii, dar si aceea a conflictului interior, intre orgoliu si umilinta, de unde bogatia de antonime si antiteze in context, uneori chiar in cadrul aceluiasi vers, aceleiasi strofe. in context, cuvinte cu valoare de simbol devin antonime, sugerand antiteza intre ideal si real, intre orgoliu si umilinta, intre aspiratia infinita si moartea iminenta. Pe planul conotatiilor, al sensului figurat, apar perechile de antonime: "invesmantat domneste" - "giulgiu rupt", "fluturi" - "omida", "sa (nU) lupt" - "sa rabd", "in coate cu luceferi, spoit pe piept cu aur" - "nerozii", "noroiul vremii" - "lumina unei stele";

- starea de spirit evocata este o pendulare permanenta intre resemnare si speranta in lupta, de unde si frecventa intrebarilor retorice, care tradeaza un spirit febril, in plina dezbatere interioara, oscilatia intre doua vieti ce sunt doua modalitati de a aborda realitatea: una smerita, alta razvratita, poetul facand elogiul vietii spirituale elevate, pentru care gaseste metafore sugestive: "luceferi", "aur", "fulger", "hlamida", "carja", "crinii".

Taina va ramane pecetluita, o spun simbolul lacatului cu cheile pierdute si comparatia "inima" - "lacat".

Un simbol revelator este "flautul" cu cele sapte ochiuri (cifra magica) si care acopera marele adevar al artei (al Poeziei, desiguR), ca mantuire si ca forta ce se opune si mortii, si intrebarilor fara raspuns ale vietii: "Dar ziua care trece si ma raneste-n treacat,/Imi umileste carja si-mi inconvoaie crinii,/Si inima-mi urmeaza s-atarne ca un lacat/Cu cheile pierdute, la portile Luminii." (Versuri memorabilE) "De ce nu pot sa nu stiu, de ce nu pot sa n-aud/in ce sta rostul zilei si pretul de-a ti-o trece?/Deschide-mi-te, suflet, prin sapte ochi de flaut/Si cantecul, si viata, si moartea sa le-nece.";

- structura si compozitie: - 2 planuri: 1) planul existentei terestre, supuse inexorabilei morti - sursa de interogatie filozofica; 2) planul creativitatii poetice -sursa a katharsisului - purificare si demnitate umana); 6 catrene;

- prozodie: rima incrucisata; iambi, 13-14 silabe; anjembement.

Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.