Acest basm, capodopera a literaturii populare romanesti, se inscrie, in buna masura, in "normele" / "schemele" / "tiparele" genului epic, folcloric, in proza, cu caracter fantastic, gen pe care-1 reprezinta, dar il depaseste astfel, pastrand logica interna a imaginarului popular (fantasticului ce poate aparea ca miraculos, sau fabuloS): elemente formale (grupe de personaje, teme si motivE). in acelasi timp, acest basm "se abate" de la structurile originare, socotite absolute si imuabile. Aceasta "abatere" de la o structura cunoscuta este evidenta, mai ales, in final: orice basm sfarseste bine, acesta se termina rau: Fat - Frumos moare batran. Este "atacata" chiar logica poetica. Este distrus spatiul simbolic, codrul, unde se petrec incercarile fantastice ale eroului in lupta cu raufacatorul (Gheonoaia, apoi zgripturoaica de ScorpiE). Codrul pare a fi fost defrisat, in locul sau aparand campii si orase. Este distrusa magia, chiar functia mito-poetica a imaginarului, caci oamenii inceteaza a visa, a gusta fascinatia feericului si a fantasticului: personajele basmului si intamplarile Iui li se par urmasilor, stranepotilor "fleacuri". Un alt spatiu simbolic, specific basmului, este distrus: imparatia in care se situeaza Fat - Frumos si imparat ui. in loc de nunta fericita din finalul oricarui basm, vedem Moartea (personificata) si intoarcerea in tarana (biblica).
Cercetatorii au impartit basmul in sase parti("tablouri", "secvente"), aratand ca fiecare este expresia unui motiv literar: "imparatul fara urmas", "dorinta imposibila", "probele depasite", "dorinta implinita", "dorul", "reintoarcerea". Finalul este imprevizibil, dupa cum si Fat - Frumos are o evolutie neasteptata, de la nastere pana in finalul basmului: El nu este "modelul estetic" din toate celelalte basme. Nu mai avem de-a face, in totalitate, ci doar fragmentar, cu acel sistem de reprezentari tipizate prin traditie: "eroul" este "Fat - Frumos si dragastos", care "mai inainte de a veni ceasul nasterii () se puse pe un plans". I se fac promisiuni, dar una singura il multumeste si (fapt de exceptiE) il convinge sa se nasca: promisiunea imparatului ca ii va da "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte". "Atunci copilul tacu si se nascu". Continuam sa observam elementele care il aseamana si pe cele care il deosebesc de alti "eroi" de basm. "Istet", "indraznet" - fapt mai rar - este dat la invatatura inalta si studiaza toate disciplinele cu repeziciune, de parca s-ar forma un "intelept", nu un "erou": "il detera pe la scoli si filozofi, si toate invataturile pe care alti copii le invata intr-un an, el le invata intr-o luna". Aici avem primul semn ca acesta este un basm cu origine datata istoric - este de dupa crestinare, dupa cunoasterea Bibliei, caci se face aluzie la un personaj biblic, imparatul intelept Solomon: "Toata imparatia se falea ca o sa aiba un imparat intelept si procopsit, ca Solomon imparat". Mai apoi, devine "gales", "trist", "dus pe ganduri", iar la cincisprezece ani face dovada ca tine minte ce i s-a promis inainte de a se naste. Neinduplecat la rugaminti, el isi alege "ajutorul" - calul nazdravan -, porneste Ia drum, trece prin incercari / lupte, invinge piedicile prin vitejie si prin agerime de minte si cu ajutorul calului. De retinut ca "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" pare o entitate ce poate fi totusi personificata, caci "locuieste" in palatul "stralucind astfel, de la soare te puteai uita, dar la dansul ba". Cele trei surori, care il intampina, nu par a avea daruri magice, par a avea inzestrari obisnuite. Despre ele nu se vorbeste in termeni mitici: "doamna palatului", "cele doua femei, una ca alta de tinere" (deci incremenite intr-o tinerete eterna, dupa cum si timpul este oprit la un singur anotimp, "numai primavara"), "stapana era o zana nalta, subtirica si dragalasa", "femeile il rugara sa locuiasca, de aici inainte, cu dansele, caci ziceau ca li se urase, sezand tot singure", "se insoti cu fata cea mica".
Apoi va aparea interdictia mitica: "numai pe o vale, pe care i-o si aratara, ii zisera sa nu mearga, caci nu va fi bine de el; si-i spusera ca aceasta vale se numea Valea Plangerii". Calcarea interdictiei atrage dupa sine alungarea: Fat - Frumos iese din incremenire, se reintoarce in timp, revine la imparatia devastata de trecerea timpului - Istorie (apar orasele, dispar miturile sau sunt amintite ca "fleacuri") si este rapus de Moarte. De remarcat existenta a doua lumi paralele, a unui alt Taram, un mit de mare circulatie. Ceea ce frapeaza este ca el nu apartine zmeilor, ba chiar are un aspect paradisiac (eterna primavara si nealterata fericirE). Mai mult, exista si "interdictia" si "izgonirea din paradis" prin neascultare (gest demoniC). Se simte prezenta influentelor bisericesti, ca si in basmele in care "ajutoare" sunt Sfanta Vineri sau celelalte zile sfinte (Miercuri, Duminica); aici ajutorul invocat este chiar Dumnezeu.
Nu pot fi gasite prea usor tipurile cu valoare de generalizare ("grupurile" de personajE) de care vorbeste V.I.Propp in "Morfologia basmului"). Exista "eroul" Fat - Frumos, dar nu exista "trimitatorul", caci toti incearca sa impiedice plecarea lui. Nu exista "fata de imparat" cea cautata, caci "sora cea mica" nu e propriu-zis o "tinta" ba chiar va fi parasita. Cine este "raufacatorul?" Gheonoaia? Scorpia? Nu, acestea termina periplul, dar, intr-un fel, ele apara drumul spre palatul in care locuieste Tinerete fara batranete si viata fara de moarte. intre "raufacatori" ar putea fi si animalul vanat (iepurelE), care provoaca incalcarea interdictiei si, ca si sarpele, ii va provoca izgonirea din spatiul fericit si fara de moarte. Femeia nu are soarta Evei, ci doar il compatimeste: "Ai trecut, nefericitule, in Valea Plangerii, ii zisera ele foarte speriate". Printre "ajutoarele" pe care se conteaza este Dumnezeu: "Daca ne-o ajuta Dumnezeu", "Sa trecem, raspunse Fat - Frumos, si Dumnezeu sa se indure de noi". Probabil ca marele "raufacator" cu care lupta acest Fat - Frumos, inca inainte de a se naste si pana la adanci batraneti, "zmeul" care nu poate fi invins, oricat de mult ai trai si orice sanse ai avea, este Moartea.
Basmul se incheie nostalgic, cu o insistenta deosebita pe "amintirea vremilor de demult", a tineretii apuse, a splendorilor devenite ruine. inceputul si sfarsitul sunt "clasice", specifice basmului romanesc: "A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar povesti", pana la : "Iar eu incalecai pe-o sa si va spusei dumneavoastra asa".
Cules de Petre Ispirescu, basmul este insotit de o precizare: "Povestit de tata, sezator in Bucuresti, mahal. Udricani, intre 1838 -1844. Publicat, pentru prima oara, in "Taranul Roman", nr.ll, din 1862".
SUGESTII PENTRU O COMPUNERE DE SINTEZA,: LUMEA BASMULUI
B.P. Hasdeu vede originea basmului in vis si face o paralela intre epicul in proza, popular (basM) si genul epic cult (nuvela, romaN), aratand ca e vorba de doua realitati deosebite: basmul "oglindeste" intr-un mod alegoric realitatea visului, pe cand proza culta oglindeste realitatea vegherii, dar tot alegoric, (vezi "Basm" in "Etymologicum magnum Romanie", Bucuresti, 1970)
Basmul inseamna o lume speciala, ordonata dupa logica fantasticului, opusa celei cotidiene. Ca o compensatie psihica de profunzime sau poate din argumente etice, din ratiuni care pot fi banuite ori presupuse, in finalul basmului, binele invinge raul.
Exista o legatura intre basm si realitate, elemente din realitate ori din istorie patrund in basm si influenteaza chiar structura prototipurilor care, pe de alta parte, sufera si influenta altor basme, altor "vise", eventual din alte zone geografice; universul basmului este fantastic, diferit de universul cotidian.
in basm, continua sa traiasca elemente ale culturii/culturilor primitive, dar cu semnificatie general-umana, supravietuind prin timp, prin istorie, dar intr-un larg context etnic stabil.
Lumea basmului cuprinde si elemente de legenda (descriptivE) si elemente de mit (explicativE), fantasticul dovedindu-si extraordinara vitalitate. Trebuie sa meditam la rolul povestitorului in basm, dat fiind ca basmul pastreaza caracterul oral al literaturii populare (aici apare deosebirea de basmul cult, semnat - de exemplu -de Creanga, Slavici etC).
Sintaxa frazei
"La insotirea lor, stapanele casei ii detera voie1 (sa) mearga prin toate locurile de primprejur , (pe undE) va voi, numai pe o vale (pe carE) i-o si aratara , ii zisera (sa) nu mearga , (cacI) nu va fi bine de el ; (sI)-i si spusera (ca) acea vale se numea Valea Plangerii ". (Tinerete fara batranete si viata fara de moartE)
1 - propozitie principala; 2 - completiva indirecta; 3 - circumstantiala de loc; 4 - propozitie principala; 5 - atributiva; 6 - completiva directa; 7 - cauzala; 8 - propozitie principala; 9 - completiva directa.
