Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Oltul - Imagine poetica si procedee figurative de Octavian GOGA



Octavian GOGA Oltul
Consideratii de ordin teoretic

A devenit un truism faptul ca arta este o modalitate de cunoastere, care spre deosebire de stiinta, realizeaza aceasta importanta functie prin imagini sensibiliza-toare. Arta m general, poemul (opera literara) constituie modalitatea de a introduce esenta lucrurilor in constiinta umana, mijlocul cu care omul a putut cuprinde treptat firea lucrurilor. Poetul Holderlin formula ideea ca poezia consta in a intemeia existenta cu ajutorul verbului", adica al cuvantului, dar nu al oricarui cuvant ci al acelui grai care uduce la lumina (adica in constiinta) esenta tuturor lucrurilor" idee pe care un teoretician al artei, precum Herbert Read, isi cladeste interesanta sa carte Imagine si idee.

Demersul stiintific sintetizeaza esenta lucrurilor in concepte (notiunI) care sunt rezultatul unor complexe operatii ale gandirii. Cunoasterea poetica realizeaza aceasta sinteza m intuitn-expresii (cum se exprima CrocE). Esteticianul italian sustine in mod pertinent, credem, ca nu se poate face vreo deosebire intre intuitie si expresie ca orice intuitie sau reprezentare autentica este totodata si expresie, ca activitatea intuitiva are intuitii in masura in care le exprima. Dupa cum se vede, Croce acorda o semnificatie mai larga termenului expresie, care, in mod obisnuit, se aplica numai expresiei verbale. Continuandu-si ideea, el precizeaza ca exista si expresii neverbale cum sunt cele de forma, de culoare, de sunet: Intuitia si totodata expresia unui pictor sunt picturale; cele ale unui poet sunt verbale. Dar fie ca e picturala verbala sau de alta natura, nici o expresie nu poate fi lipsita de intuitie, caci este partea intrinseca a intuitiei" (vezi Estetica, stiinta a expresiei si a lingvisticii generalE) in lumina acestor distinctii, apare, destul de clar, faptul ca imaginea poetica, modalitatea de a surprinde si a capta esenta lucrurilor", complementara (si nu opusa) conceptului stiintific, este o intuitie-expresie subiectiva, o modelare specifica a relatiei subiect-obiect a relatiei poetului cu lumea, in care expresia poetica e parte intrinseca a intuitiei



Pentru a intelege natura si structura imaginii poetice sunt necesare, in continuare cateva precizari teoretice, menite sa inlature unele confuzii intalnite inca destul de des

Cuvantul imagine ne trimite, numaidecat, cu gandul la o reprezentare" anume la ceva din domemul strict vizual, la ceva care poate fi plasticizat. Trebuie sa intelegem, m consecinta, ca imaginea poetica presupune, ca o conditie sine qua non ca atribut indispensabil, plasticitatea, adica virtutea de a evoca, de a sugera o anume obiectuahtate? Nu neaparat. Ut pictura poesis este doar unul din modurile de a intelege universul imaginar al poeziei, care a dominat in anumite epoci literare (in poeticile clasicismuluI). Poezia moderna impune o viziune mult mai nuantata si complexa asupra imaginii poetice, ceea ce obliga teoria literaturii la formularea unor precizari de mare importanta pentru procesul receptarii fenomenului literar contemporan. Arta moderna si postmoderna, in general vorbind, nu se mai supune principiului figurativ. Ea este, in mare parte, nonfigurativa. Atunci, cum poate fi inteleasa, in asemenea circumstante, imaginea artistica, dat fiind ca ea nu mai trimite imaginatia receptorului la o imagine concret-senzoriala clara, obiectuala ? in poezia moderna intalnim o imagine poetica unde plasticitatea nu este decat o potentialitate vaga, ceva de felul unei impresii" figurative. De fapt, aceasta si este imaginea poetica autentica, textualizata prin cuvinte. in poezie, cuvintele isi pierd referirea obiectului, dobandind, in schimb, in plus fata de cea intuitiva, si un continut afectiv, ceea ce inseamna ca ajung sa insemne mai mult decat indica semnificatia lor notionala. Acesta este un adevar elementar, care trebuie sa ne determine a intelege imaginea poetica drept o unitate autonoma, un complex unitar de stari perceptiv-intuitive si emotional-reflexive, fie ca e vorba de imaginea traditionala, evident configurativa, fie ca avem in vedere imaginea moderna, numita de unii teoreticieni vizionara, pentru ca poarta in ea doar schite" figurative, asociatii de impresii ale unor imagini obiectuale. in perspectiva teoretica moderna, imaginea asa-numita traditionala este una plastic-reprezentativa, cu o structura evident rationalista" (Carlos BousonO), in cadrul careia o asemanare obiectiva precede si conditioneaza emotia (spre exemplu, in expresia par de matase", asemanarea fizica e in obiecte, adica apartine lumii obiectivE). Imaginea vizionara, intalnita in poezia moderna, se bazeaza nu pe o judecata implicita, anterioara efectului emotiv, ca in imaginea traditionala, ci pe asemanarea impresiei provocate, pe sentimentul asemanarii emotionale, emotia fiind independenta si prealabila recunoasterii intelectuale a asemanarii obiective. Cu alte cuvinte, imaginea vizionara implica o asemanare simtita ca emotie interioara intre planuri, si nu o asemanare obiectuala (de exemplu, spune Bousono, in versul lui Vicente Aleixandre Goliciunea ta se ofera ca un rau scapand navalnic", in care se evoca un nud de fata, poetul indeparteaza asemanarea fizica, perceptibila imediat de catre ratiune, intre rau si fata, in favoarea unei asemanari bazate pe impresia pe care ambele o produc, impresia de prospectime si de naturaletE).

Se impune sa mai retinem, in continuare, o alta precizare de o deosebita importanta pentru intelegerea modului in care imaginea poetica se infiripa, in instanta subiectiva a receptorului (cititoruluI) unui poem. Trebuie sa distingem intre imaginile contextuale si imaginea ca intreg dintr-un poem (poeziE). Ultima este o imagine unificatoare, integratoare, aceea catre care converg toate imaginile integrate discursului liric, ca niste afluenti care se revarsa in matca unui fluviu si care implica semnificatia sau semnificatiile generalizatoare. Imaginile din cadrul contextului, plasticizatoare sau revelatoare, sugerate de procedeele limbajului poetic (epitete, comparatii, personificari, metafore etc. etC), conduc spre imaginea integratoare, care poate configura unitatea unei poezii intregi. Prin urmare, manifestarea lingvistica, sau ceea ce numim, frecvent, discurs poetic (adica totalitatea procedeelor artistice utilizate, totalitatea figurilor, indiferent de comportamentul ocurentei lor: sonor, grafic, morfo-sintactic, semantic, compozitionaL) este aceea care distribuie, pe parcursul confesiunii (enuntariI) lirice imagini contextuale care tind spre integrare in imaginea literara unificatoare. Luate separat si analizate in sine, fara a urmari relatiile dintre ele si directia", orientarea" lor subtextuala, cum se intampla, adesea, in cadrul comentariilor desfasurate mai ales in context scolar, si nu numai, imaginile la vers (parafrazand o sintagma a lui Marin SorescU) nu avea pot decat o relevanta poetica limitata sau una strict stiintifico-didactica, vizand, spre exemplu, explicarea mecanismului constituirii unei figuri poetice. Numai urmarirea relatiilor poate fi relevanta pentru sesizarea unitatii imaginii poetice de ansamblu. Apoi, distinctia intre tropi si figuri de stil, cu adanci radacini in poetica traditionala, nu are nici o relevanta practica pentru ceea ce se petrece in actul intim al creatiei, ca si in acela al receptarii imaginii artistice. De aceea, preferam sa spunem ca in textualizarea imaginii poetice creatorul utilizeaza procedee retorice sau procedee de limbaj apartinand diferitelor planuri ale limbii (fonetic, semantic, morfo-sintactic, grafematic etC). Termenului figura" trebuie sa-i atribuim sensul general de procedeu, de element tehnic al limbajului artistic. in acest sens, putem spune ca blancul (spatiul alB) dintre strofele unui poem sau caligramele sunt figuri" grafematice, ca metafora este o figura" semantica, ca prolepsa si analepsa sunt figuri" de compozitie (de organizare a enuntului poetiC).



Reluam ideea ca intr-o imagine (fie ca avem-in vedere imaginea contextuala, fie ca e vorba de imaginea de ansamblU) cuvintele (procedeele retoricE) nu sugereaza numai lucruri vizibile, ele tradeaza, frecvent, mai ales in cazul imaginilor revelatoare (vizionarE), alte performante. Sintezele imaginilor (indiferent de tipul loR) dezvolta mai mult decat ceva vizibil, insinueaza (sugereaza) o relatie sufleteasca, o nuanta strict subiectiva, emotional-reflexiva. Spre exemplu, in sintagma poetica: stea tremuranda a departarilor", figura sensibilizatoare stea tremuranda" sugereaza, pe langa elementul configurativ, plastic, de mai mica relevanta poetica, o stare emotional--reflexiva, atribuita, prin epitetul personificator, stelei, si anume, o infrigurare admirativa in fata imensitatii cosmosului, afina cu sentimentul sublimului. Vom invoca, in continuare, cele spuse de Wolfgang Kaiser in aceasta privinta: la receptarea unei limbi literare, care isi evoca in permanenta obiectele, aceste obiecte nu sunt realizate defel de catre cititor in mod vizibil. Atitudinea fata de limba este principial alta decat cea fata de pictura. intr-adevar s-ar produce un haos de imagini, asa cum nici filmul derulat in tempo-ul cel mai rapid nu l-ar putea produce, daca cititorul sau auditorul ar realiza indicatiile si aluziile lingvistice, mai cu seama ca ele sar tot timpul in sectoarele cele mai eterogene". in procesul receptarii unei poezii, procedeele figurative ajuta la nasterea a ceva cu caracter de imagine". Ni se atrage atentia astfel ca termenul imagine", atunci cand este aplicat la elemente lingvistice, se dovedeste a fi o metafora nu intru totul neprimejdioasa" (Opera Literara, Univers, Bucuresti, 1979, pp. 181-182). Iata de ce imaginea lirica poate deveni cu usurinta simbol.

In procesul receptarii, intrand in contact cu procedeele retorice din planul discursului liric, cititorul are, spontan, o serie de intuitii partiale (sugerate de imaginile contextualE), care il conduc, treptat-treptat, spre comprehensiunea poemului ca ansamblu, ca organism, spre o intuitie (imaginE) totala, care nu e o suma a celor partiale (desi e construita pe baza loR) si care - atentie ! - e inexprimabila. Rezulta din cele spuse ca indaratnicia" de care dam dovada in a fixa, in limbaj denotativ (critiC), imaginea totalizanta dintr-o poezie (inefabila prin natura sA) este o paradoxala vanitate. Ea nu se poate justifica decat prin ratiuni euristice. Este si motivul pentru care, in cele ce urmeaza, vom incerca sa aratam cum se ajunge de la cuvant, altfel spus, de la procedeele retorice ale limbajului, la imaginea poetica de ansamblu, pornind de la un text poetic binecunoscut.



Interpretare de text in aceasta patetica poezie, discursul liric se instituie ca o revarsare torentiala de elemente verbale figurative (epitete, comparatii, personificari metaforizante, invocatii, imprecatii si exclamatiI) ale caror componente plastic-sensibilizatoare de adancime, cu evantaiul lor de nuante emotional-reflexive, converg, ca niste afluenti ai unui rau, in matca imaginii unificatoare, care este aceea sugerata de metafora simbol personifi-catoare a Oltului, prezenta si in titlu. Privit in ansamblul sau, enuntul verbal are aspectul unei replici ample, extrasa dintr-un dialog imaginar al poetului cu Oltul, rau ce strabate chiar inima tarii noastre. Prozodic, enuntul poetic este compartimentat in noua unitati strofice, care, avand in vedere numarul versurilor componente, sunt niste octave, cu rima incrucisata (versurile 2-4 si 6-8 rimand sistematiC).



Fiecare dintre cele noua strofe are, ca nucleu imagistic, un procedeu (figaM)-cheie, in jurul caruia (careiA) graviteaza cate o micro-constelatie de procedee (figurI) sensibilizatoare (epitete, comparatii, personificari, metafore, invocatii etC). Toate aceste cuvinte sau figuri-cheie constituie, impreuna, canavaua imaginilor contextuale, din care se va revarsa splendoarea imaginii integratoare.

Prima strofa are ca imagine-pivot nunta, savarsita in dimineata" unei clipe milostive", intre batranul Olt" si etnia romaneasca, cu necazul" si veselia" acestei etnii (suita de figuri din constelatia nuntiI).

A doua strofa impune receptorului imaginea-cheie a cetatuii de apa", sustinuta de constelatia unor figuri contextuale precum: cantecele noastre" care dorm" ; tainuita jale a visurilor noastre" care fierbe" in valurile raului; comoara lacrimilor noastre" ; cel mai scump nisip". in strofa a treia, intalnim imaginea contextuala a sanului" raului frate, rotunjita de imaginile subalterne ale fetelor fecioare" ; ale nevestelor/ cu sortul prins in cingatoare", ale pastorilor cu gluga alba" si ale cantecelor" si lacrimilor" duse de valul" calator al apei.

Strofa a patra impune imaginea drumetului batut de ganduri", personificare a curgerii apelor raului pe pamantul stramosesc, rau a carui unda ganditoare" duce durerea unui neam ce-asteapta o dreapta sarbatoare".

A cincea strofa contine ca imagine-cheie pe aceea a haiducului, frate plansetelor" si al razvratirii" noastre, urland tariilor" amarul maniei" sale infricosate".

A sasea strofa scoate in relief imaginea strigarii de tata" a Oltului, chemare adresata ostirilor cu coifuri de arama", feciorilor mandrei Cosanzene".

Strofa urmatoare reliefeaza imaginea Oltului ca mare mester" in arta bataliilor de aparare a fiintei nationale, ca luptator-frate, care zdrobeste in praf arama" potrivnica si frange zagazul" impilarilor, cu maretul" sau grumaz de unde", trecand prin vaile afunde".

Revenind la a patra strofa, observam ca primele versuri sugereaza imaginea inlantuirii Oltului (Neputincios pari si tu astazi -/ Te-a incins cu lanturi imparatul"), iar in ultimele, imaginea complementara a inlantuirii romanilor (Ca unda ta strivita, gemem/ Si noi, tovarasii tai buni") urmata de o invocatie patetica, o chemare la razbunare (Dar de ne-om prapadi cu totii,/ Tu,; Oltule, sa ne razbuni! ").

Strofa a noua da expresie, continuand invocatia din strofa precedenta unei imprecatii, procedeu retoric prin care se prefigureaza o imagine eshatologica, apocaliptica, cu sens regenerator (Sa versi pagan potop de apa/ Pe sesul holdelor de aur » / Sa piara glia care poarta/ instrainatul nos tezaur;/ Tarana trupurilor noastre/ S-o scurmi de unde ne-ngropara/ Si sa-ti aduni apele toate -/ Sa ne mutam in alta tara! ").

Recitind textul, cu atentia concentrata asupra metaforelor-pivot din fiecare unitate strofica (intr-o lectura tabulara decI), obtinem sinteza lor, adica imaginea integratoare unitara, a intregului poem, care e aceea a Oltului frate. E o imagine-simbol, textua-lizata printr-o puzderie de imagini locale, subordonate unei ample personificari metafonzante, cu multiple potentialitati simbolice. Intuirea si nuantarea acestor potentialitati sunt operatii ale unui complex proces hermeneutic, in care un rol deosebit ii are gradul receptivitatii poetice a cititorului. Cu aceste operatii patrundem pe teritoriul delicat al interpretarii imaginii poetice, al aproximarii semnificatiilor sugerate de. aceasta. Noi nu ne-am propus, aici, decat sa explicitam, printr-o analiza detaliata a textului poetic luat ca exemplu, procesul Infiriparii imaginii poetice mtegratoate, prin aportul imaginilor contextuale, relevate de procedeele retorice specifice limbajului poetic. Interpretarea va trebui sa nuanteze semnificatia esentiala a imaginii de ansamblu, anume ca Oltul conoteaza existenta istorica a romanilor intr-un spatiu precis determinat, existenta care, privita din perspectiva filosofica sta sub semnul tragicului.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.