Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Cezara - II de Mihai EMINESCU




- Contesa, voi face pe parintele D-tale sa te sileasca ca sa fii a mea.

- Cine se-ndoiește c-o poți face aceasta, cine, ca ești in stare s-o faci. Tatal meu iți datorește bani și d-ta vrei fata lui. Nimic mai natural. Va veți invoi amandoi asupra prețului ca doi oameni de onoare ce sunteți dar pana nu-ți sunt femeie am dreptul de a te ruga sa ma scutești Vei avea destul timp sa ma chinuiești cand iți voi fi femeie.

Frumoasa contesa ii intoarse spatele și se uita din fereasta pe ulița. Ea incepu sa rada, caci vazu pe-un batran mucalit silindu-se a taia mutre evlavioase pentru a impune trecatorilor. Ieronim și Onufrei stateau in ulița; Onufrei, numarand metaniile ce le ținea in mainile unite pe pantece, Ieronim c-o fața de-o adanca și nobila seriozitate.

Marchizul Castelmare se uita lung și salbatec asupra acelei copile ce-i disprețuia amorul, apoi ieși iute, trantind ușa dupa sine.

- Ce frumușel e calugarul cela, șopti contesa zambind. Și ce mucalit batran Pare un paiazzo intr-o rola de intrigant. Ce nobile trasaturi are tanarul pare un demon frumos, serios, nepasator. Tot ii trebuie lui Francesco un model pentru demonul lui in "Caderea ingerilor" dac-am putea pune mana pe calugar

- Maiestre - striga ea tare, apropiind doua scaune de fereasta. Intra un batran c-o bluza de catifea, cu fața nalta și senina, c-o barba sura, s-apropie de copila c-o intrebare pe buze.

- Vino langa mine Șezi ici Ia te uita la acel calugar tanar. Ce frumos demon in "Caderea ingerilor", nu-i așa?

- Ce frumos Adonis in "Venus și Adonis", zise pictorul surazand, d-ta Venus, el Adonis.

- Eei! asta-i prea tare. Francesco i-apuca mana intr-a sa și apropie gura de fruntea ei frumoasa.

- Ești copila, zise el incet, și de ce nu? Tu vrei sa iubești toata fibra inimii tale tremura la aceasta vorba Vrei dar ca un barbat pe care nu-l iubești, acel Castelmare, sa te ia de soție? Știi ca sunt bogat știi ca te iubesc ca pe fiica mea știi ca tatal tau te-ar vinde daca i s-ar plati prețul ce-l cere, caci e sarac, desfranat, jucator și ca nu-i o alta cale ca sa scapi de nenorocire decat fugind de aceasta casa. Vrei un parinte? Iata-ma Vrei o casa? A mea iți sta deschisa. Vrei un amant, Cezara? Iata-l. Și eu am iubit cunosc din tinerețe aceasta dulce turbare Tu ești insetata dupa ea și cu toate astea ai fi in stare sa scapi din mana cel mai frumos model de pictura Un inger de geniu, caci demonii sunt ingeri de geniu ceilalți care au ramas in cer sunt cam prostuți.



- Dar bine, tata, n-o s-alerg eu dupa el, zise ea roșie ca focul.
- Vrei s-alerg eu dupa el?
- Ei nu
- Ei da Complimentele mele, domnișoara, zise Francesco repezindu-se spre ușa. L-ar fi oprit nu-i venea la socoteala, sa nu-l opreasca nu se cadea. Ea nu facu nimica, ceea ce era mai cuminte in cazul de fața. Pictorul ieși zambind cu rautate, dar cu deosebire incantat de mutrele ce le taia Cezara contrazicatoare, turburi, desperate.

Ea ramase-ntr-o confuzie. Privea la Ieronim. Ce frumos era Inima tremura-n ea l-ar fi omorat daca ar fi fost al ei Era nebuna.

Dar ce frumoasa, ce plina, ce amabila era ea! Fața ei era de-o albeața chilimbarie intunecata numai de-o viorie umbra, transparițiunea acelui fin sistem venos ce concentreaza idealele artei in boltita frunte și-n acei ochi de-un albastru intuneric care sclipesc in umbra genelor lungi și devin prin asta mai dulci, mai intunecoși, mai demonici. Parul ei blond pare-o bruma aurita, gura dulce, cu buza dedesupt puțin mai plina, parea ca cere sarutari, nasul fin și barbia rotunda și dulce ca la femeile lui Giacomo Palma. Atat de nobila, atat de frumoasa, capul ei se ridica c-un fel de copilaroasa mandrie, astfel cum și-l ridica caii de rasa araba, ș-atunci gatul nalt lua acea energie marmoree și doritoare totodata ca gatul lui Antinous.



Ea-și culca capul intr-o mana și privi la acel tanar calugar cu o indefinibila, resignata dorința. Toate vorbele lui Francesco ea nu le lua decat de gluma, a carei realitate, ce-i drept, i-ar fi și placut. Ce intunecoase bucurii simțea inima ei in acea privire, cum ar fi dorit ce ar fi dorit? Ah! cine o spune, cine-o poate spune, și care limba e-ndestul de bogata ca sa poata exprima acea nemarginire de simțiri care se gramadesc nu in amor insuși, ci in setea de amor. Ea viseaza-n fereastra sa viseze numai n-ar fi un pacat analiza simțirilor ei?

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.