Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont nou
Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere




Iona - TABLOU 2 de Marin SORESCU




TABLOUL II Interiorul pestelui I. Bureti, oscioare, alge, mizerie acvatica. Impresia ca te afli pe fundul marii si, in acelasi timp, cateva elemente care sa creeze impresia de pantece urias. Eventual, colturile mai intunecoase ale scenei se pot misca ritmic, "Inchide" si "deschide": pestele mistuie. La inceput, scena e in semiobscuritate. In mijloc Iona in picioare, cu mainile dibuind, nauc.

8


-

-

Mi se pare mie, sau e tarziu? Cum a trecut timpul! Incepe sa fie tarziu in mine. Uite, s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei. Trebuie sa sting cu o pleoapa toate lucrurile care au mai ramas aprinse, papucii de langa pat, cuierul, tablourile. Restul agoniselii, tot ce se vede in jur, pana dincolo de stele, n-are nici un rost s-o iau, va arde in continuare. Si-am lasat vorba in amintirea mea, macar la soroace mai mari, universul intreg sa fie dat lumii de pomana. (Pauza.) Totusi, nu mi-e asa somn. Nu conteaza, trebuie sa adormi. De ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii? (Indemnandu-se.) Hai, pune capul jos. (Da sa se culce. In acest moment, lumina se aprinde brusc. E ca o idee care i-a venit lui Iona.) Asta era! Pestele! (Realizand intreaga situatie.) Pestele, pestele (Mai mult nu poate sa articuleze. Mica pauza.) Sunt inghitit. Tot? (Se cerceteaza.) Tot. Inghitit de viu sau de (ezitA) de mort? Din moment ce-mi dau seama! (Aduce argumente.) Pot sa merg, uite, pot sa merg incolo. (Merge intr-o directie, pana se izbeste de limita.) (Intorcandu-se, calm.) Si pot sa merg si incoace. (Merge; acelasi joc.) Pot sa merg unde vreau. Fac ce vreau. Vorbesc. Sa vedem daca pot sa si tac. Sa-mi tin gura. (Incearca.) Nu mi-e frica. (Inlemneste in mijlocul scenei; pauza.) Am auzit o poveste cu unul inghitit de un chit. (Mirandu-se.) Ei, nu mai spune, serios? Pescuia tot asa, si vine chitul cel mare si "hat!", apoi, "gal, gal!" - si gata! Ce gata? L-a inghitit. (Inspaimantat.) Si-a mai iesit el zdravan? Cum sa iasa? Pai, te intreb si eu. Povestea ce zice, ce ne invata? Nu stiu, c-am auzit numai partea asta, a-ntaia, care ne invata clar ca poti fi inghitit de un peste. Asta puteam sa nici n-o mai invat. O aflam aici, de ce-oi mai fi pierdut vremea cu ea? De ce oamenii-si pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc dupa moarte? Pe mine ma interesa partea cealalta. (Pauza.) S-ar putea sa fi scapat. S-a dat mult inapoi, si-a facut vant, si-a trecut prin burta pestelui fluierand. (Fluiera o vreme.) De fluierat stiu sa fluier si eu. (In scena cade un pestisor.) Ce, a si veni pranzul? In unele parti se mananca mai mult dimineata si foarte putin seara. (Al pestisor.) Eu cred ca e tot pranzul. (Altul.) Oho! (Ia navodul si-l pune-n locul unde cad pestii.) Poate am mai mult noroc acum, dupa evenimentele astea



9


-

-

-

(Asteptand cateva momente.) Ti-ai gasit! Cand e sa se tina ghinionul de om! (Zambitor.) Parca vad ca din cauza mea o sa crape si el de foame. Mai bine ma lasa in pace. (In navod cad vreo zece pesti.) (Nu se opune evidentei.) Totusi, progresul e progres. A, nu, nu s-apuca nimeni sa-l conteste. (Ducandu-si mana la cap.) Numai ca nu ma simt eu asa de bine. Sa-l pot gusta dupa pofta inimii. Zau, nu prea sunt in apele mele. (Se clatina.) Care-o fi cauza? Viata aceea, sau soarele C-am asteptat mult in soare pana sa pice. (Gest spre pestele mare.) Tare curios as fi sa stiu dac-a mai iesit omul acela din chit. Nu cred, cine-ti mai iese afara pe vremea asta? Ploua? Circula apa in natura, circula. (Privind ungherele scenei, care "mistuie".) Si pestele, uite-l cum mai lucreaza! Daca-i asa, stai sa te ajut si eu, sa nu macini in gol. (Ia un pestisor din plasa si-l tine un timp intr-un loc, unde "mistuirea" e mai puternica. In timp ce pestisorul se descarneaza, Iona canta pe o melodie apropiata cu Vesnica pomenire.) Vesnica mistuire, vesnica mistuire, Vesnica mistuire, vesnica mistuire, Vesnica mistuire, vesnica mistuire, Vesnica mistuire, vesnica mistuire, (Iona se intoarce cu fata spre public, are lacrimi in ochi. Mica pauza. Deodata, izbucneste in ras.) A uitat sa mi-l ia. (Iar se porneste pe ras.) (Scoate cutitul.) Ca sa vezi ce inseamna sa te pripesti la-nghitit! Putea sa puna si el o strecuratoare. Un gratar, ceva. Ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet. Ca sa nu se bage nimeni in el cu cutitul. (Catre peste.) Bine, ma mustetea, se poate sa faci tu o imprudenta ca asta?! (Invartind in mana cutitul.) Daca ma sinucid? (Pipaindu-si cureaua.) Sau ai prefera sa ma spanzur?! N-am de ce sa agat streangul. Coastele tale se clatina. Nu exista nici un val fix. Marea e-n naruire. Mi-ar veni toate astea-n cap. (Pauza: schimband tonul.) Dar cutitul putea sa mi-l ia. Sau, cumva, sunt primul pescar pescuit de el?! O fi tanar, fara experienta. Oriunde se intampla sa dai peste indivizi tineri. E si normal, nu? Desigur. Altfel, numai cu babalaci. (Meditand.) Intr-adevar nu cred sa fie el trecut prin multe ape. (Razand.) Puteam sa-l caut de dinti. De fapt, ar trebui sa ne gandim la toate. (Cautand un loc sa-l strapunga.) Pe unde-o fi mai subtire? Am fost o data pe un munte si aerul era acolo atat de dens, incat m-am uitat la el. Se vedea. Am stat o jumatate de ceas si m-am uitat la aer. I se zareau toate celulele si din cauza asta parca era crapat. Aici nu esti la munte, esti la mare.



10


-

(Continuand primul gand.) Iti venea sa-ti deschizi si tu toti porii. Iti venea sa-ti deschizi chiar venele, sa-l simti navalind prin toata suprafata ta. (Respira adanc.) Asa (Ii e rau.) E asa greu sa respiri Cine-si mai deschide pori acum? Nimeni, cine e prostul sa se expuna? Nu vezi cum pute? Destul ca tragi duhoarea asta pe nas. Am auzit ca unii, dimpotriva, isi oblonesc porii. Brava lor! Destepti (Ii e rau.) Ah, nu mai stiu ce am. Deschide putin fereastra aia. Care? Aha! N-au facut fereastra. Pe unde-o fi mai subtire? Trebuie sa sparg zidul (Se clatina de colo-colo prin scena.) Daca as avea mijloace, n-as face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa tot impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el mai degraba s-ar putea aseza acolo, din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: "N-a facut nimic bun in viata lui decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur imprejur marea". M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi ca un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului.
Intuneric.

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.

 




Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.