Enciclopedia marilor scriitori ai literaturii romane.
 
Inscrie-te si imbunatateste enciclopedia autorilor romani.
Am uitat parola Creaza cont

Home    Autori     Sinteze literare      Critica literara      Opere



Particularitatile lirismului si analiza textului EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII de Lucian BLAGA



Lucian BLAGA Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
intreaga opera beletristica a lui Lucian Blaga sta sub semnul acestei poezii - profesiunea lui de credinta, arta lui poetica - cu care se deschide primul sau volum de versuri, Poemele luminii, aparut in 1919, cand autorul avea numai 24 de ani si nu-si elaborase inca sistemul filozofic din Trilogii (avea sa inceapa a-1 publica abia din 1931, dupa 11 ani, in revista GandireA). il avea insa in spirit, de vreme ce, cu un an inainte numai, in 1920, isi incheia studiile filozofice la Universitatea din Viena cu teza de doctorat intitulata Kultur und Erkennlnis (Cultura si cunoastere sau si recunoastere ").



Ca atare textul, de altminteri foarte limpede in sistemul sau de metafore, nu ar putea fi inteles foarte bine fara o referire, cat de in treacat, la sistemul filozofic din /. Trilogia cunoasterii (Eonul dogmatic, Cunoasterea luciferica, Cenzura transcendenta), II. Trilogia culturii (Orizont si stil, Spatiul mioritic, Geneza metaforei si sensul culturiI), III. Trilogia valorilor (Stiinta si creatie, Gandire magica si religie, Arta si valoarE) etc, sistem filozofic, la randu-i, cu un caracter foarte poetic-imaginativ. in ciuda fluiditatii expunerii, a rotunjimii perfecte, a inlantuirii rationale a argumentelor, el nu este decat o metafizica estetizata, gnosticism postkantian compensatoriu si frumoasa alchimie verbala, initiatica, intr-un cuvant, pura metafora, poezie deghizata in filozofie. Autorul pune pret pe magia cuvantului si efectele supreme ale graiului in care e oferita viziunea". Termenii metaforici abunda la filozoful Blaga si nici un alt urmas nu l-ar putea relua, sistemul prezentandu-se inchis, ca un vast poem, asa cum de fapt si trebuie receptat. Astazi, cand, in poezie, epigonii blagieni abunda, devalorizand in chip ahume, pentru necunoscatori, originalul, exista spirite care sunt gata sa dea intaietate valorica filozofului-poct fata de poetul Blaga, din Poemele luminii (1919), Pasii profetului (1921), In marea trecere (1927), Lauda somnului (1929), La curtile dorului (1938) etc.



Cu atat mai mult, in poezie, pentru Blaga, miturile si magia cuvantului au un rol capital: Nascocesc motive mitice la fiece pas, fiindca fara o gandire mitica nu ia fiinta, din pacate sau din nefericire, nici o poezie", ne incredinteaza el insusi. (V. Poezii, 1966, p. 478.) Actul poetic este traire demiurgica, involuntara insa, asemanatoare intrucatva modului cum, creand lumea, se manifesta Marele Anonim:



Viata izbucneste in mine ca un murmur navalnic de ape, parca as da spre o vara cat patru anotimpuri. Atari avanturi au darul sa-mi apropie, prin contrast, gandul mortii. in stari de exuberanta si turmentare, gandul nefiintei imi este suportabil. El nu ma atinge decat cu melancolii de natura lirica, stinse ca subt surdina. Iar asemenea melancolii dau relief insesi starilor melc de beatitudine, Cuvintele se ivesc in ritmul pasului, care canta pe drumul batut ca de os. intorcandu-ma acasa, imi insemn versurile pe o foaie de hartie, ca sa nu pierd melodia, care a doua oara desigur nu mai poate sa ma incerce la fel." (Ihicl.)



Traire, poezia se descatuseaza si curge ca o melodie libera de orice constrangeri, fie ele si prozodice, condusa de un flux interior, o stare afectiva: sentimentul ce tinde sa se incorporeze in cuvinte. Printre primii la noi Lucian Blaga va cultiva versul liber, nu tara o influenta venita dinspre poezia expresionista germana. in consecinta, poezia nu arc a descifra tainele, minunile" lumii, ci, dimpotriva, a le potenta: .

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Si nu ucid cu mintea tainele ce le-ntalncsc in calea mea, in flori, in ochi, pe buze ori morminte.

Lumina altora", ratiunea, luciditatea rece, asemenea unui fascicul electric luminos, distrug vraja" tenebrelor ce nu vor fi niciodata patrunse pana la capat, distrug corola de minuni a lumii", asemenea unui bisturiu ce ar sectiona mirifice petale si ar patrunde in caliciul unei minunate flori al carei mister nu va putea niciodata sa fie descifrat pana la capat, insusi actul acestei descifrari a tainei fiind unul de distrugere a frumusetii.

Lumina altora sugruma vraja nepatrunsului ascuns in adancimi de intuneric.

Lumina lui, a poetului, dimpotriva, sporeste taina (frumusetilE) lumii, asemenea razelor albe" ale lunii, care nu micsoreaza, ci maresc mai tare inca misterele noptii: dar eu, eu cu lumina mea sporesc a lumii taina

si-ntocniai cum cu razelei ei albe luna nu micsoreaza, ei tremuratoare mareste si mai tare taina noptii, asa imbogatesc si eu intunecata zare cu largi fiori de sfant mister,

si tot ce-i ne-ntelcs se schimba-n ne-ntelesuri st mai mari.





Toata poezia lui Lucian Blaga sta sub semnul potentarii misterelor lumii, care raman vesnice: Nimic nu vrea sa fie altfel decat este", ni se spune intr-o poezie din in marea trecere. Mai ales peisajul montan si paduros (.ca in proza poetica din Hronicul si cantecul varstelor, document definitoriu al biografiei interioare a poetului si filozofului, datand din 1966). Iata insa versuri din Lauda somnului cu un asemenea peisaj plin de fiorul misterului si al magiei chiar, al ivirii fantomelor noptii in preajma unei stani sau a unui schit dintr-o vagauna de munte:



Langa schit miezul noptii gaseste fapturi adormite-n picioare. Duhul muschiului umed umbla prin vagauni.

Din rasarit vin fluturi cat buhele sa-si caute in focuri cenusa.

La radacinile brazilor, langa blestemul cucutelor, ciobanul pune pamant peste mieii ucisi de puterile codrului.

Pe muche trecand fetele stanilor - isi freaca de luna umerii goi, aventura lor se patrunde suprafireasca din pulberea luminos starnita din disc ca un roi.-

(in muntI)



Un panteism frenetic, o incorporare a omului in pulsatnle Naturii simte poetul in, cum zisese, starile lui de beatitudine". isi aude sangele strigand prin paduri dupa copilaria-i pierduta: Numai sangele meu striga prin paduri / Dupa indepartata-i copilarie, / ca un cerb batran / dupa ciuta lui pierduta in moarte". {in marea trecerE) in trunchiul gorunului de la margine de codru poetul simte, asculta cum creste propriul sau sicriu, o data cu Linistea / ce voi gusta-o intre scandurile lui, / o simt pe semne de pe acum: / o simt cum frunza ta mi-o picura in suflet - / si mut / ascult cum creste-n trupul tau sicriul, / sicriul meu, / cu fiecare clipa care trece, / gorunule din margine de codru". {GorunuL)

Catre sfarsitul carierei si al vietii, compunerile poetice ale lui Lucian Blaga tind spre o anume clasicizare", vechiul expresionism debordant pare a se molcomi, se produce apropierea de prozodia traditionala, se recurge la ritm si la rime, cu pastrarea insa a aceluiasi panteism care ii este atat de caracteristic si in filozofie, si in poezie, cu adancirea specificului, in chiar descendenta eminesciana, pana la un punct inaintat:



Pe drumuri ce ingana trainicia, amurg si ghinda, frunze rosii cad.

Ga un haiduc eu umblu prin legenda, prin ciclul vremii molcom incheiat.

Miroase-a foi strivite in copite. Prin cranguri trec cu calul pinfenog. Aud muntaritc cantand din tulnic, taiat, in vis, din corn de inorog.

(Drum de toamna, in voi. Poezii, 1966)

 

Crezi ca ne lipseste ceva?

Poti adauga opera - comentariul, eseul sau referatul despre opera care lipseste.



Politica de confidentialitate




Copyright © 2009 - 2024 : Autorii.com - Toate Drepturile rezervate.