Poezia
Mirabila samanta este o meditatie pe tema poetul si poezia, este deci o ars poetica pentru o a doua etapa a construirii universului poetic. Daca in
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii se definea un program estetic expresionist de factura mitica, in Mirabila samanta se pastreaza caracterul expresionist dar de o factura simbolica, obtinuta prin sublimarea si concentrarea mitului. Arta poetica se adanceste, se redefineste, se restructureaza, renaste dintr-o alta dimensiune, ca ia Alexandru Macedonski in Noapte de decembrie. Sublimarea mitului, exprimata in poezia
Paradis in destramare, este urmata de o renastere spirituala in Mirabila samanta. Samanta Cuvantului, care contine in sine supreme puteri", adica legile creatiei, genereaza Eutopia - mandra gradina a unui nou univers, alcatuit din flori ale spiritului.
Siruri de redimensionari si restructurari interioare insotesc volumele de poezii: Poemele luminii, Pasii profetului, In Marea Trecere,* La cumpana apelor, Nebanuitele trepte, La curtile dorului.
Modelele de cunoastere, precum si valorile ascunse in structura interioara a cuvintelor, sunt sugerate prin simboluri ca: rosii, verzii, sinilii, aurii, galbii. Aceste culori pot sugera prin insumarea conceptelor, categoriilor, legilor, principiilor, simbolurilor, reprezentarilor,.miturilor, prototipurilor, valoarea de constiinta de sine a poetului iar categoriile si ideile estetice dau calitatea de constiinta estetica a poetului. Poezia nu este decat o emanatie a acestei constiinte. Aceste categorii seminte fac sa apara gradina spiritului, universul poetic.
Poezia nu este decat o emanatie a acestei constiinte. Aceste categorii seminte fac sa apara gradina spiritului, universul poetic.
Ipostaza copil" a eului poetic sugereaza, prin cufundarea in cada cu grau, asimilarea acestor categorii-seminte-boabe de aur.
Dorinta sa de a se apropia de aceste seminte exprima prima etapa a procesului sinectic identificarea, care ar declansa zeii ascunsi in cuvinte: visatorii de visuri tenace, cuminti". Oamenii insisi devin doar seminte: Lauda semintelor celor de fata si-n veci tuturor". Aceste seminte sugereaza, ca si codrul, un neam cantaret". De aceea: semintele-n palme de le ridici racoroase / un sunet auzi precum ni l-ar da / pe-un-tarm al Marii de Est matasoase nisipuri . in ele stau popoare de frunze" adica destinele umane, culorile din stemele tarilor", adica destinele nationale. Credinta da acest destin. De ea depinde soarta omului si a neamului. Sensul poetului si al poeziei este sa cultive aceasta credinta a strabunilor. Este a doua etapa a procesului sinectic, obiectivarea.