Meditatia
Gorunul are ca tema conceptul de fortuna labilis, iar ideea este a deplinei identitati dintre poet, popor si patrie, prezenta la toti marii poeti de specific national: Vasile Alecsandri, Mihail Eminescu, Gebrge Cosbuc, Octavian Goga, pe care Lucian Blaga ii continua.
Poezia este construita pe analogia" om-pom ca si
Revedere a lui Mihail Eminescu. Omul este un pom care se cunoaste dupa roadele sale. Mihail Eminescu se simtea identic cu teiul si salcamul, al caror rod este mierea si parfumul, asa cum sunt poezia si universul create de el. Lucian Blaga se simte ca un gorun, ca un stejar asezat la margine de codrir, adica reprezentand neamul-codrul, taria cu care a infruntat secolele de salbatica oprimare, sub vicleana oranduire a imperiilor. in acelasi timp gorunul este in traditia populara, o creatie complementara nucului, creat de Fartat si reprezinta Binele, cunoasterea apolinica, paradisiaca, asa cum o numeste Lucian Blaga. in termenii lui gorunul este cunoasterea luciferica discriminativa, este. trupul, moartea, devenirea, efemerul, teluricul, eul sau biologic. Poezia lui Lucian Blaga contextualizeaza subtil aceasta gandire mitica autohtona, asa cum o reda Romulus Vulcanescu in Mitologia romana. in acelasi timp avem o subtila contextualizare simbolica prin simbolurile: inima, turn, clopot, frunza, sicriul, aripi, sange, care stau la baza unor sintagme poetice ca: pieptul unui turn", ca o inima un cldpot", stropi de liniste", ma dezmierzi cu ftunza-ti jucausa", cum frunza ta mi-o picura in suflet", creste-n;trupul tau sicriul", concentrate in> jurul conceptului de fortuna labilis,{ca sens fundamental al simbolului frunza. Motivul comuniunii dintre om si natura este mereu preze ni prin analogii ca: trunchiul tau" - sicriul meu", frunza - suflet: O simt cum frunza ta mi-o picura in suflet". Lumea linistii se face simtita o simt pesemne de acum", incat stropi de liniste imi curg prin vine, nu de sange". Conceptul de panta rhei capata sensul unei curgeri expresioniste spre interior. Moartea este un proces, care incepe de la momentul,nasterii. *T recerea, Marea Trecere, este doar finalul acestui proces de devenire: cu fiecare clipa care
trece".
Sentimentul de tristete care insoteste aceasta meditatie pe motive clasice panta rhei, fortuna labilis, da poeziei un caracter de elegie, comparabil cu cel din poezm lui Mihail Eminescu
Mai am un singur dor, construita tot pe mitul Marea Trecere. Este o tristete nuantata de cauzalitate transcendenta, care-i da un anume fior metafizic. De aceea se discuta in legatura cu poezia lui Lucian Blaga ca emanand o tristete metafizica".