Grigore Alexandrescu este un poet romantic autentic, atat in poeziile patriotice, cat si in elegii si meditatii. El cultiva cu stralucire motivele romantice ale ruinelor, mormintelor, peisajelor nocturne si fantastice, reinviind eroii istoriei nationale. Grigore Alexandrescu a preluat din romantismul european modalitatile artistice, pe care insa le-a adaptat spiritualitatii romanesti, transpunandu-le in idealurile inflacarate ale generatiei de la 1848 si urmarind sensibilizarea contemporanilor pentru implinirea idealurilor de libertate si independenta nationala.
Alaturi de Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri in Moldova,
Ion Heliade Radulescu, Vasile Carlova, Cezar Bolliac in Muntenia si Timotei Cipariu, George Baritiu, Andrei Muresanu in Transilvania, Grigore Alexandrescu se inscrie in generatia scriitorilor pasoptisti, care au cultivat tema evocarii istorice, a naturii meleagurilor romanesti, fiind animati de un adevarat si inflacarat patriotism.
Poezia "Umbra lui Mircea. La Cozia" a fost scrisa in urma unei calatorii pe care Alexandrescu a facut-o pe la manastirile din Oltenia, impreuna cu prietenul sau, Ion Ghica. Desi a fost scrisa in 1842, poezia va fi publicata in 1844, in revista "Propasirea", editata de Mihail Kogalniceanu.
Semnificatia titlului. Titlul este alcatuit din doua parti, ce par ca nu au o legatura stransa, deoarece sunt despartite de punct si fiecare dintre ele este scrisa cu majuscula. "Umbra lui Mircea" evoca personalitatea istorica a domnitorului muntean Mircea cel Batran. "La Cozia" este numele manastirii ctitorite de marele conducator, lacas care a inspirat poezia si unde, se pare, ca a fost scrisa.
Structura compozitionala a poeziei. Poezia este structurata in saisprezece strofe si este construita prin imbinarea subtila a mai multor specii romantice. Astfel, primele sapte strofe se constituie intr-un pastel romantic, descriind cadrul natural nocturn in care apare fantoma lui Mircea cel Batran^ urmatoarele cinci strofe contin elemente de oda si imn prin care se slavesc faptele de vitejie ale domnitorului. Urmatoarele doua strofe compun o meditatie, in care poetul exprima idei filozofice despre timpul trecator| cu identificarea momentelor importante din trecut si prezent, precum si o viziune asupra viitorului, iar ultimele doua strofe revin, simetric, la imaginea initiala a pastelului, implinind astfel perfectiunea artistica a poeziei.
Primele sapte strofe compun un pastel romantic, in care cele t dintai imagini vizuale sunt umbrele turnurilor aplecate peste undele si valurile
Oltului, care lovesc ritmic "Zidul vechi al manastirei", singurul element auditiv al linistii inserarii. Poezia incepe cu un anapest (picior metric alcatuit din trei silabe, dintre care primele doua sunt neaccentuate, iar a treia accentuata - AŤ.AŤ.), "Ale turnurilor umbre peste unde stau culcate", care dau poeziei gravitate evocatoare si, prin
* aceasta, muzicalitate interioara versurilor, fapt ce 1-a determinat pe G. Calinescu sa considere ca Alexandrescu face parte "dintre aceia care au contribuit la apropierea poeziei de muzica". Printr-o personificare
; metaforica, poetul aseamana generatiile de oameni care s-au succedat de-a lungul timpului pe aceste meleaguri cu undele curgatoare ale , raului - "S-ale valurilor mandre generatii spumegate". Imaginea vizuala este redata prin forma reflexiva a verbelor "se intind", "se prelungesc" care se refera la umbrele turnurilor, parand ca ating "tarmul dimpotriva".
» Cadrul nocturn este specific romantismului prin atmosfera misterioasa care induce emotie si infiorare. Imaginile vizuale sunt construite printr-o enumeratie a complementelor circumstantiale de loc - "dintr-o pestera", "din rapa", "de pe muche", "de pe stanca", "pantre iarba" - si prin folosirea verbelor la prezentul etern - "iese",
; "ma-mpresoara", "se cobor", "se misca", "sa strecoara", "trece". Atmosfera fantastica si infricosatoare este ilustrata de "ceasul nalucirei", un element tipic romantic fiind aparitia fantomei incoronate care iese din mormant: "O fantoma-ncoronata din el iese o zaresc". Natura este umanizata, deoarece toate elementele sale participa emotional la intamplarile miraculoase: "Muschiul zidului se misca pantre iarba sa strecoara / O suflare, care trece ca prin vine un fior / ".[] Raul inapoi se trage muntii varful isi clatesc". Imaginile sunt ihiperbolizate pentru a realiza maretia coplesitoare cu care "marea fantoma" porunceste si la un semn "Ostiri, taberi fara numar imprejuru-i inviez". Autoritatea personalitatii istorice a lui Mircea cel Batran este ilustrata prin propozitii scurte si puncte de suspensie . "lese vine catre tarmuri sta in preajma ei priveste". Verbul la imperativ, "Ascultati!", este o adresare directa a poetului catre toate componentele naturii inconjuratoare si infiorate. Printr-o intoarcere graduala in trecut, procedeu artistic tipic romantismului, poetul incita la contemplatie, pentru a se vedea cum "marea fantoma" a dat speranta romanilor si a ingrozit - totodata - pe toti dusmanii de odinioara: "Transilvania-1 aude, ungurii se inarmez". Aceasta idee este construita printr-o hiperbola, deoarece porunca voievodului se aude peste Carpati, fiind repetata, amplificat, "din stanca-n stanca". De remarcat in aceasta strofa este cezura, care imparte versul in doua emistihuri,. propozitiile sunt scurte si marcate prin puncte de suspensie: "Iese vine catre tarmuri sta in preajma ei priveste". in stil romantic, poetul se adreseaza direct Oltului, martorul permanent al "vitejiilor trecute", care privise cu mandrie legiunile militare si caruia ii erau cunoscute "Virtuti mari, fapte cumplite" ale acestui trecut glorios. Oltul este personificat, poetul recurgand la vocativ si la o interogatie retorica: "Oltule, care-ai fost martur vitejiilor trecute /[] Cine oar poate sa fie omul care te-a-ngrozit?". Portretul de erou al natiunii romane este construit de Alexandrescu prin intrebari retorice asupra identitatii acestui viteaz, fiind o maniera artistica stralucita aceea a compararii lui Mircea cel Batran cu cele mai stralucite personalitati istorice: "Cavaler de ai credintei, sau al Tibrului stapan, / Traian, cinste a Romei ce se lupta cu Natura, / Urias e al Daciei, sau e Mircea cel Batran?". Ultima strofa a acestei secvente lirice confirma identitatea marelui voievod roman, iar la auzul numelui sau intreaga natura este personificata si el este recunoscut de toate elementele naturii - dealul, Oltul, valurile, Dunarea si marea - care-i repeta numele cu evlavie si admiratie: "Mircea! imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza".
Urmatoarea secventa lirica - alcatuita din cinci strofe - este o oda inchinata marelui domnitor roman, caruia poetul i se adreseaza direct, in numele tuturor romanilor: "Sarutare, umbra veche! Priimeste-nchinaciune / De la fiii Romaniei care tu o ai cinstit". Poetul omagiaza ravna neobosita a lui Mircea cel Batran, care a fost neobosit in a lupta pentru libertatea si independenta tarii. Patriotismul domnitorului este exprimat metaforic - "intreprinderea-ti fu dreapta, a fost nobila si mare" - ilustreaza ideea ca Mircea a purtat razboaie drepte, de aparare a tarii, din dragoste pentru poporul sau, care il venereaza si astazi: "De aceea al tau nume va fi scump si nepatat".
Epitetul triplu "dreapta", "nobila" si "mare" accentueaza eroismul atriotic si daruirea cu care voievodul a luptat pentru independenta prii. Un alt procedeu romantic consta in exprimarea retorica sub forma de maxime, ilustrand valoarea etica a exemplului patriotic al lui Mircea cel Batran si avand valoare generalizatoare: "Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit".
Istoria neamului romanesc a consemnat si alte momente glorioase, poetul presupune ca Mircea cel Batran a "simtit placere" atunci cand a aflat despre faptele eroice ale lui Mihai Viteazul, care a iubit, ca si el, tara si poporul roman. Alaturarea simbolica a celor doua nume ilustre pentru istoria noastra nationala, Mircea si Mihai, accentueaza ideea continuitatii luptei pentru libertate si independenta a poporului roman, sub conducerea unor domnitori patrioti. Generatiile care au invatat despre faptele de vitejie ale personalitatilor istorice ii venereaza pe eroii neamului, dar in antiteza cu acestia, contemporanii poetului se simt slabi si marunti: "Greutatea i ne-apasa, trece slaba-ne masura / Ne-ndoim dac-asa oameni intru adevar au stat". Urmat6area secventa lirica este alcatuita din doua strofe si se constituie intr-o meditatie filozofica privind scurgerea timpului. Trecutul este maret, "vremi de fapte stralucite", dar si plin de tristete si amaraciune din pricina multelor razboaie purtate, acestea fiind "biciroaznec, care moartea il iubeste" sau "a cerului urgie". Prezentul este superior datorita progresului si civilizatiei, care au infratit natiile "prin stiinte si prin arte", asigurand pace si liniste omenirii.
Ultimele doua strofe ale poeziei constituie un pastel si readuc imaginea initiala a tabloului nocturn, in care stapaneste linistea peste Jintreaga natura. Personificata, noaptea isi intinde mantia "peste dealuri", norii "se intind ca un vesmant", comparatia avand rolul de a recompune atmosfera misterioasa de la inceputul poeziei. Peste intreaga natura se instaleaza "groaza si tacere", atunci cand "umbra intra in mormant". Turnurile "cele-nalte" sunt personificate printr-o comparatie, "Ca fantome de mari veacuri pe eroii lor jalesc" si constituie marturia istorica a gloriei si patriotismului conducatorilor romani intr-un trecut plin de maretie. Valurile Oltului lovesc ritmic zidul vechi al manastirei" fiind personificate si asemanate cu "mandre generatii spumegate", idee care subliniaza inca o data permanenta si continuitatea romanilor pe aceste meleaguri.
Limbajul artistic. Poezia "Umbra lui Mircea, La Cozia" de Grigore Alexandrescu are versuri lungi, de 15 silabe (vers decapentacasilaB), maniera prozodica folosita inainte de poetii Vacaresti si ulterior de Eminescu in "Memento mori". Ritmul alterneaza, regasindu-se in poezie atat dactilul cat si iambul, ceea ce confera o muzicalitate aparte. Un alt procedeu pentru a crea efecte muzicale este cezura (pauza ritmica in interiorul unui vers, care-1 imparte in doua emistihuri - AŤ.AŤ.), care imparte versul lung in doua sau mai multe emistihuri (fiecare dintre cele doua jumatati ale unui vers, despartite de cezura - n.n.) pentru a sustine cadenta poeziei. George Calinescu apreciaza in mod deosebit aceasta maiestrie artistica a poetului Grigore Alexandrescu: "Dar marile efecte sunt scoase din prelungirea la maxim a cezurei, cu acel efect de eliminatie prelungita a aerului pe care il scoatem la harmonium".
Creatia literara a lui Grigore Alexandrescu s-ar putea defini prin cateva caracteristici, meditativa, elegiaca si satirica, fapt ce 1-a determinat pe criticul Paul Cornea sa afirme despre acest scriitor ca este "un romantic printre clasici si un clasic printre romantici".
